Curs

ELEMENTELE CORPORALE CU
VALOARE DE DIFICULTATE
 Definiție: mișcări sau poziții ale corpului
caracterizate printr-o amplitudine deosebită,
care solicită la nivel de excepție articulațiile
corpului, în special la nivelul coloanei
vertebrale și coxo-femurale.
 Definiţie: sunt
acţiuni motrice,
care implică
menţinerea unor
poziţii pe o
suprafaţă de sprijin
cât mai redusă.
 Sistematizarea ţine seama de natura sprijinului şi de
acţiunea segmentelor corporale.
a. după suprafața sprijinului:
 sprijin multiplu:

 triplu - picioare şi mână;

 dublu – pe ambele picioare (stând pe vârfuri sau pe

toată talpa).
 sprijin simplu:

 pe un picior talpă, cu piciorul liber şi trunchiul în

diferite poziţii;
 pe un picior, pe vârf cu piciorul liber şi trunchiul în

diferitele poziţii;
 pe un genunchi, cu piciorul liber şi trunchiul în diferite
poziţii

 b. După poziţia centrului de greutate:

 b.1. poziţii joase (piciorul de bază este îndoit sau pe

genunchi).

 b.2. poziţii înalte (piciorul de bază este întins).

Depinde de:
 mărimea suprafeţei de sprijin;
 proiecţia centrului de greutate pe suprafaţa de
sprijin;
 înălţimea centrului de greutate faţă de sprijin;
 fluctuaţiile centrului de greutate.
 I. FAZA DE PREGĂTIRE = momentul aşezării în
poziţie:
 preluarea greutăţii corpului pe baza de sprijin;
 poziţionarea axului vertical al corpului perpendicular
pe suprafaţa de sprijin;
 fixarea celorlalte segmente în poziţie;
 ridicarea pe vârf.
 II. FAZA DE MENŢINERE – momentul fixării propriu-
zise în forma finală a poziţiei, durata minimă 1 sec.
 III. FAZA DE FINALIZARE – părăsirea formei cu
revenire la o suprafaţă de sprijin mai stabilă, trecerea
într-o altă mişcare, etc.
 Această părăsire a formei nu se va realiza prin
relaxarea musculaturii, ci controlat prin acţiuni precis
conduse.
 din stând:  pe genunchi:
 cambré-uri mari dorsale  cambré mare dorsal
/ circumducţii ample de
trunchi
 deschideri în grand ecart  deschideri în grand ecart
(sfoară verticală): însoţite de flexia
- înainte trunchiului (cambré):

- lateral

- înapoi

 în poziție joasă
 să aibă o formă bine definită şi fixată (cu oprire
vizibilă în poziţie) ;
 să aibă o formă amplă.
 să fie executate pe vârf, pe toată talpa, sau pe
diferite părți ale corpului.
 să fie coordonat, după momentul fixării poziţiei, cu
minimum 2 mişcări ale obiectului.
 Metodica instruirii trebuie să ia în considerare
atât aspectele motrice de dezvoltare a calităţii
“echilibru”, fundamentale pentru realizarea
elementelor tehnice, cât şi însuşirea tehnicii
specifice grupei ,,elemente de echilibru”.

 Antrenarea echilibrului urmăreşte ambele

modalităţi de manifestare ale acestei calităţi:
 coordonarea statică – implicată prioritar în
realizarea elementelor de menţinere a
poziţiilor;
 coordonarea dinamică – implicată în
totalitatea mişcărilor specifice.
 Suplețe
 Extensie de pe genunchi

 Val de trunchi de pe genunchi

 Val de corp înainte

 Val de corp lateral

 Passé faţă sau lateral
 Cu piciorul susţinut
 lateral

 înainte întins sau attitude

 înapoi întins sau attitude

 Pe un genunchi cu piciorul liber susţinut înainte sau
lateral
 Pe un picior in flexie (grand plié)
 Definiţie: turaţiile sunt mişcări de rotatie a
întregului corp în jurul axului vertical sau
orizontal, efectuate fie printr-o acţiune
continuă, fie prin mişcări sacadate.
Piruetele – elemente tehnice cu un nivel sporit de
dificultate, cotate de C.P.- F.I.G. ca fiind grupă
fundamentală. Piruetele sunt rotaţii ample de minim
360 realizate printr-o acţiune continuă. Suprafaţa de
sprijin unică, pe vârful piciorului.
Rotații pe toată talpa - elemente tehnice cu un nivel
sporit de dificultate executate pe toată talpa (poziție
înaltă).
Rotații cu sprijin pe diferite părți ale corpului -
elemente tehnice cu un nivel sporit de dificultate;
poziția este joasă (la sol).
Întoarcerile –schimbări ale direcţiei corpului, folosite ca
mişcări de legătură în cadrul compoziţiilor. Sunt
caracterizate prin rotaţii discontinue sau continue,
care se realizează între 45 şi 360.
 a). întoarceri de pe un picior pe altul
 b) întoarceri pe ambele picioare – ÎNVĂLUIREA
 c). întoarceri pe un picior
 d). întoarceri pe genunchi:
 e). întoarceri din aşezat: - în diferite poziţii.
 f). din culcat: - în diferite poziţii.
 Suprafaţa de sprijin în timpul
rotației poate fi diferită – vârful
piciorului, ambele picioare,
genunchi, şezută, spate.
***
 Sensurile de învârtire:
 En dedans (spre interior):
rotarea se realizează spre
piciorul de sprijin.
 En dehors (spre exterior):
rotarea se realizează spre
piciorul liber.
 să fie executate pe un picior pe vârf , pe
toată talpa sau cu sprijin pe diferite
părți ale corpul;
 se aibă o formă bine definită şi fixată pe
durata întregii rotaţii ;
 să aibă o formă amplă.
 Este poziţia pregătitoare şi cuprinde două momente:
 a) momentul de pregătire reprezentat printr-o poziţie
caracterizată prin stabilitate: fandare, poziţia a IV-a
sau a II-a pe demi-plie;
 b) momentul de elan care declanşează inerţia de
rotaţie prin:
  balansul energic al braţului, care imprimă corpului o
anumită acceleraţie şi produce forţa necesară învârtirii;
  împingere în sol cu trecerea greutăţii pe vârful
piciorului de sprijin şi înălţarea pe ax simultan, cu o
mişcare de înşurubare de jos în sus;
  acţiunea piciorului activ de fixare în poziţie.
 Presupune menţinerea corpului într-o anumită
poziţie pe toată durata turaţiei, sau realizarea
anumitor mişcări la nivelul unor segmente, în
funcţie de procedeul tehnic executat.
 Reprezintă frânarea rotaţiei şi
 se poate realiza prin:
 mărirea suprafeţei de frecare – aşezarea tălpii pe
sol şi lărgirea formei mişcării;
 coborârea centrului de greutate prin plié pe piciorul
de bază, simultan cu aşezarea tălpii pe sol;
 realizarea unei opriri pasive prin scăderea treptată
a vitezei de rotaţie.

 Pentru ca finalizarea să fie corectă, este necesar:

 să nu se relaxeze piciorul de bază;
 aşezarea tălpii pe sol să se facă lent controlat;
 piciorul liber şi/sau trunchiul să rămână într-o
tensiune de contracţie controlată, să nu se
relaxeze.
 În predarea turaţiilor se începe în ordine
valorică cu întoarcerile, mişcări care vor
deveni exerciţii ajutătoare în învăţarea
piruetelor.
 Predarea piruetelor va începe după ce au
fost însuşite următoarele etape:
 şcoala turaţiei;
 întoarcerile în marea lor majoritate, mai ales
cele lente în poziţii de echilibru pe un picior pe
talpă;
 poziţiile de echilibru pe un picior pe vârf
(acestea reprezentând poziţiile de rotaţie ale
piruetelor).
 Passe

 Cu piciorul liber susţinut înainte întins sau îndoit -

attitude

 Cu piciorul liber susţinut înapoi - arabesque

 Definiţie : mişcările încadrate în această
grupă de elemente, presupun desprinderea
corpului de pe sol şi proiectarea lui în spaţiu,
pe o traiectorie mai amplă sau mai mică.
 Proiectările corpului în spaţiu sunt de două categorii:
 SĂRITURILE – caracterizate printr-o traiectorie de
zbor amplă, în timpul căreia segmentele corporale
execută diferite acţiuni sau menţin o serie de poziţii.
 SĂLTĂRILE – caracterizate printr-o desprindere
mică, urmată imediat de reluarea elastică a
contactului cu solul.
 Înălţare bună în faza de zbor ;
 Formă bine definită şi bine fixată în timpul
zborului;
 Amplitudine mare a formei
 I. Elanul. Este faza pregătitoare care creează
condiţiile favorabile efectuării următoarelor acţiuni –
impuls şi zbor.
 Elanul poate fi realizat de pe loc sau din deplasare şi
prezintă particularităţi specifice fiecărui procedeu. În
funcţie de amplitudinea săriturii, elanul poate fi mai
scurt sau mai lung, mai slab sau mai puternic.
 II. Impulsul (bătaia). Este faza care urmează
imediat după elan, realizată prin extensia
energică a membrului inferior, care va
declanşa desprinderea corpului de pe sol.
 III. Zborul reprezintă faza de desprindere
efectivă de pe sol şi presupune plutirea
corpului pe o traiectorie care poate fi:
 înaltă – desprinderea se face pe verticală,
locul de impuls fiind aproximativ acelaşi cu cel
de aterizare;
 lungă – forma traiectoriei este asemănătoare
cu o parabolă, fiind şi lungă şi înaltă în acelaşi
timp.
 IV. Aterizarea. Reluarea contactului cu solul
se efectuează elastic, prin rularea labei
piciorului de la vârf spre călcâi, simultan cu
tripla flexie în articulaţiile membrului inferior.
 Corectitudinea tehnică a aterizării depinde de:
 elasticitatea reluării contactului cu solul;
 proiectarea corectă a greutăţii corpului pe
suprafaţa de sprijin;
 forţa de cedare a membrelor inferioare;
 Caracteristici
 Elanul este efectuat simplu de pe loc prin
semi-flexie, urmată de impuls - cu un pas
pregătitor sau impuls pe două picioare tip
“assemblé”.
 Zborul are traiectorie înaltă şi verticală.
 În timpul zborului, corpul ia diferite poziţii,
păstrând orientarea spre o anumită direcţie,
sau efectuând grade diferite de turaţie în jurul
axului vertical.
 DREAPTĂ
 întinsă simplă;
 întinsă cu rotaţie

 grupată simplă / cu rotaţie;

 cu depărtarea picioarelor
 în plan sagital sau frontal
 întinse şi/sau îndoite
 ECHER
 cu picioarele apropiate /cu picioarele depărtate
înainte / lateral

 cuib - buclă cu unul sau ambele picioare

 îndoite înapoi , vârfurile în dreptul capului;
 Caracteristici:
 Se pot realiza
 cu un elan simplu, de un pas
 cu elan din deplasare amplă,
 cu elan din diferite variante de paşi:
alergare, pas chasse, paşi de dans, etc.
 Zborul are o traiectorie înaltă.
 În momentul impulsului realizat pe un picior,
celălalt picior ajută înălţarea printr-un balans
pregătitor al poziţiei zborului.
 simplă în poziţia arabesque
sau cu rotaţie

 cu piciorul ridicat înainte

simplă sau cu rotaţie
 cu îndoirea piciorului

de bază sub trunchi

 Cabriole
 Caracteristici:
 Sunt caracterizate prin mare amplitudine a
zborului şi a formei.
 Proiectarea zborului poate fi înaltă şi verticală
(forfecare, entrelace) sau înaltă şi lungă
(enjambe jette, etc.)
 Săriturile se pot realiza direct sau cu întoarceri
în jurul axului vertical, ceea ce creşte nivelul
de dificultate.
 Elanul, se realizează din deplasare cu diferite
variante de paşi, iar impulsul este puternic.
 Forfecare

 Cu deschidere în sfoară sau semisfoară orizontală

 BUTTERFLY (Fluture)
  POSIBILITĂŢI DE
 VARIANTE DE FORME (faza MODIFICARE A POZIŢIEI
de zbor) DIFERITELOR SEGMENTE
ÎN TIMPUL ZBORULUI
 Dreaptă

 Grupată

 Passe

 Verticală

 Forfecare

 Cosaque
 Elemente pre-acrobatice pot fi executate intr-un
exercițiu astfel:
 ca parte a unei dificultăți corporale cu diferite tehnici
de rotație.
 izolat sau in serie de 2 sau mai multe elemente
 Toate elementele pre-acrobatice trebuie executate
fara oprire sau cu o foarte scurta oprire in timpul
prinderii obiectului.
 Rostogoliri înainte, înapoi, lateral fără faza de zbor.
 Răsturnări înainte, înapoi, roti laterale fără faza de
zbor.
 Răsturnări executate cu diferite puncte de sprijin ( pe
piept, pe umeri, 1-2 mâini) si/sau tehnici diferite sunt
considerate elemente pre-acrobatice diferite.
 “Cilindru” : răsturnare la sol peste un umăr cu trecere
prin verticala cu corpul întins.
 Următoarele elemente sunt premise, dar nu sunt
considerate elemente pre-acrobatice:

 Stând pe omoplați.
 Sfoară pe sol , lateral sau înainte, fără oprire în
poziție.
 Toate elemente pre-acrobatice premise și
incluse in exerciții trebuie să respecte
următoarele condiții:
 să fie coordonate cu un element tehnic de
mânuire specific obiectului.
 obiectul să fie în contact cu corpul la
începutul, la sfârșitul sau pe parcursul
întregului element.
 https://www.youtube.com/watch?v=QT8cuLdEkR
Q
 https://www.youtube.com/watch?v=0SzYi_KwfH
w
 https://www.youtube.com/watch?v=0wTlNCQwW
cM
 https://www.youtube.com/watch?v=IYOn6eFAgtE
 https://www.youtube.com/watch?v=dPTA0nzATf
Q
 https://www.youtube.com/watch?v=V5V2BxRwl0k
&t=571s
 https://www.youtube.com/watch?v=XrqrTUE1jr0&
t=26s