Apostol Bologa — locotenent româ n, originar din Parva.

Este fiul avocatului Iosif Bologa

(urmaș al unui fruntaș din Ră scoala lui Horea ce fusese tras pe roată și care a fost
condamnat în procesul Memorandului și a fă cut doi ani de închisoare) și al Mariei Hogea
(fiică de medic, urmaș al unui subprefect din vremea revoluției lui Avram Iancu). A urmat
studiile primare în satul natal, gimnaziul la Nă să ud, devenind apoi student la Facultatea de
Filozofie a Universită ții din Budapesta. După începerea ră zboiului, se înrolează în armată
din ambiția juvenilă de a-și demonstra vitejia în fața logodnicei sale, Marta Domșa. Este
avansat ofițer de artilerie și luptă pe fronturile din Italia și Galiția, fiind ră nit de două ori și
decorat de trei ori.[8]:p. 33
Otto Klapka — că pitan ceh, originar din Znaim, în vâ rstă de aproape 35 de ani.[8]:p. 9 A
urmat școala de ofițeri, dar nu i-a plă cut viața militară , așa că a urmat apoi Facultatea de
Drept și a profesat ca avocat. S-a că să torit cu fata unui profesor și are cinci copii.
Intenționează să dezerteze de pe frontul italian, împreună cu alți trei ofițeri cehi, dar
renunță dintr-o lașitate[9]:p. 289 pe care și-o recunoaște ulterior („Mă înă bușe lașitatea,
Bologa!”).[8]:p. 48 Este transferat pe frontul din Galiția și numit în postul de comandant al
divizionului al doilea din Regimentul 50 Artilerie, din care face parte și Apostol Bologa. Este
descris de autor ca mijlociu ca statură și cu puțină barbă , „care-i dă dea o înfă țișare de
milițian sedentar”.[8]:p. 9
Varga — locotenent de husari, ofițer activ de etnie maghiară , nepotul profesorului de
filozofie de la Budapesta. Este tâ nă r și îngâ mfat și are ambiția să fie socotit un mare
cunoscă tor de cai. Bologa îl considera „gol și fudul”, dar cu „un suflet deschis și leal”.[8]:p. 38
Gross — locotenent evreu, inginer la o fabrică de mașini din Budapesta. Este adept al
ideologiei socialiste și al teoriei revoluției mondiale. Comandă o companie de pionieri.
Autorul îl descrie ca fiind „uscă țiv, slă bit, cu barbișon retezat și cu ochii mici, negri,
fulgeră tori (...). Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspră , neplă cută , devenea
mlă dioasă și cuceritoare”.[8]:p. 38
Cervenco — că pitan rutean, profesor la un liceu din Stanislau. Refuză să poarte armă din
considerente religioase și afirmă că „mai bine și-ar tă ia mâ inile decâ t să tragă asupra unor
bieți oameni ca și dâ nsul”. Este descris de autor ca un „om voinic, spă tos, cu o barbă cafenie
care-i acoperea aproape tot pieptul și cu niște ochi în care plâ ngea veșnic o suferință
tainică”.[8]:p. 37
Meyer — medic militar german, permanent ursuz din cauza faptului că suferă de insomnie.
[8]:p. 42 Insistă pe lâ ngă general ca Bologa să primească o lună de concediu de
convalescență .[8]:p. 115
Petre — ordonanța lui Apostol Bologa. Este un ță ran din Parva, în vâ rstă de peste treizeci
de ani, „înalt, spă tos, cu mâ inile ca niște lopeți, cu obrajii osoși și cu ochii nespus de blâ nzi,
în care pâ lpâ ia evlavie și resemnare”.[8]:p. 51 Are cinci copii. Îi fusese recomandat lui
Apostol de mama sa și îl slujea pe ofițer „cu o credință de câ ine, fericit că l-a scos din foc”.
[8]:p. 51
generalul Karg — comandantul diviziei. Este descris de autor ca un „om scurt și gros, cu
fața urâ tă și aspră , mohorâ tă de mustă ți burzuluite, sfredelită de niște ochi rotunzi, ale
că ror priviri, țâ șnind de sub sprâ ncene foarte late și veșnic încruntate, pă reau două
pumnale veninoase”.[8]:p. 67 Manifestă un comportament intransigent și brutal în relațiile
cu subordonații să i.[4]:p. 221
Paul Vidor — ță ran maghiar din Lunca, de meserie tâ mplar. Are un lot mare de pă mâ nt și
lucrează de 11 ani, de câ nd a ră mas vă duv, ca gropar.[8]:p. 98 A fost pus primar de că tre
autorită țile militare româ ne.[8]:p. 99 Are doi copii: un bă iat ce a murit pe frontul rusesc și o
fată .[8]:p. 98
Ilona — fiica groparului Vidor, în vâ rstă de 18 ani.[8]:p. 95 Cunoaște un pic de româ nește.
[8]:p. 97 Îl îngrijește cu devotament, timp de două să ptă mâ ni, pe Bologa, în perioada bolii
acestuia.[8]:pp. 114–115
Constantin Boteanu — preot româ n din Lunca, prieten din copilă rie al lui Apostol Bologa.
[8]:p. 93 Este cu trei-patru ani mai mare decâ t Bologa.[8]:p. 25 A fost ridicat de autorită țile
maghiare înainte de intrarea oștilor româ ne în sat și deportat în apropiere de Dobrițin,
reușind să se întoarcă după câ teva luni.[8]:p. 93 Se teme să vorbească româ nește[8]:p. 93 și
refuză să -l ajute pe Bologa de frica autorită ților.[9]:p. 290[8]:p. 109
Maria Bologa — fiica medicului Hogea din Parva, urmaș al unui subprefect din vremea
revoluției lui Avram Iancu,[8]:p. 21 soția lui Iosif Bologa și mama lui Apostol Bologa. A
crescut în internatul de fete de la Sibiu[8]:p. 21 și are o profundă credință religioasă pe care
încearcă să i-o transmită fiului ei.[8]:p. 22 Se opune logodnei lui Apostol cu Marta
Domșa[8]:p. 30 și înrolă rii acestuia în armată .[8]:p. 31
protopopul Groza — preot bă trâ n și vă duv din Parva, care i-a cununat pe pă rinții lui
Apostol Bologa și a fost unul dintre sfă tuitorii familiei. A predicat de la amvon ca să tenii să
nu-și lepede limba stră moșească și nici credința în Dumnezeu, fiind denunțat autorită ților
de notarul Pă lă gieșu și trimis într-o închisoare din Ungaria, în ciuda faptului că avea vâ rsta
de 80 de ani.[8]:p. 34
Domșa — avocat din Parva, după moartea lui Iosif Bologa. S-a îmbogă țit în câ țiva ani și
încearcă să -și logodească singura fiică cu Apostol Bologa, că ruia îi prevede un viitor
stră lucit.[8]:p. 29
Marta Domșa — fiica avocatului Domșa, „o fetiță de vreo șaptesprezece ani, dră gă lașă și
isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului, și care, pe deasupra, avea o zestre
boierească”.[8]:p. 30 Este cochetă și ușuratică [8]:p. 30 și, după ce se logodește cu Apostol, îl
împinge să se înroleze în armată .[8]:p. 32[10]:p. 379
Alexandru Pălăgieșu — notarul din Parva, prieten din copilă rie al lui Apostol Bologa. Este
cu trei ani mai mare decâ t Bologa[8]:p. 25 și un susțină tor vajnic al autorită ții statului.[8]:p.
29 Se comportă ca un renegat: îl denunță pe bă trâ nul protopop Groza ca inamic al statului
și afirmă că nu-i va permite nici tată lui să u să tulbure liniștea cetă țenilor.[9]:p. 289