RECAPITULAREA CUNOȘTINȚELOR DE CLASA A VI – A

Celula – Unitatea structurală, funcțională și genetică a organismelor vii.

Celulă – Țesut – Organ – Aparat / Sistem – Organism
Celula Țesuturi
➔ Vegetală → Vegetale
- Cloroplast cu clorofilă; - Embrionare (meristeme)
- Vacuolă cu suc vacuolar; - Definitive
- Perete celular; • Epidermă;
- Membrană; • Ț. Conducător;
- Citoplasmă; • Ț. Mecanic;
- Nucleu. • Ț. Secretor;
➔ Animală • Ț. De Depozitare.
- Membrană; → Animale
- Citoplasmă; - Epitelial;
- Nucleu; - Conjunctiv;
- Organite citoplasmatice: - Muscular;
• Ribozomi; - Nervos.
• Lizozomi;
• Mitocondrii; Organe Vegetale
• Aparat Golgi; - Rădăcină;
• Reticul endoplasmatic. - Tulpină;
- Frunză.

Funcția de nutriție
➔ La plante → Frunză → Stomată Sistemul digestiv este alcătuit din:
➔ La animale - Tub digestiv;
- Sistemul digestiv cu rol în digestie; - Glande anexe.
- Sistemul respirator cu rol în respirație;
- Sistemul circulator cu rol în circulație; Tubul digestiv este format din:
- Sistemul excretor cu rol în excreție. - Cavitate bucală;
- Faringe;
- Esofag;
- Stomac;
- Intestin subțire;
- Intestin gros.
Glandele anexe:
- Glande salivare;
- Ficat;
- Pancreas.
Sistemul respirator: Sistemul circulator: Căi urinare:
- Plămâni; - Inimă; - Uretere;
- Căi respiratorii. - Vase de sânge. - Vezică urinară;
Căi respiratorii: Vase de sânge: - Uretră.
- Fose nazale; - Artere;
- Faringe; - Vene;
- Laringe; - Capilare.
- Trahee;
- Bronhii → Principale; Sistemul excretor:
→ Secundare; - Rinichi;
→ Bronhiole. - Căi urinare.
 DE LA CELULĂ LA ORGANISM

Celula este unitatea structurală, funcțională și genetică a organismelor vii.

Celulele pot fi vegetale sau animale și sunt alcătuite din:
- Membrană (cu rol de protecție);
- Citoplasmă (susține organitele citoplasmatice);
- Nucleu (cu rol de înmulțire).

Organismele care au corpul alcătuit dintr-o singură celulă se numesc unicelulare.

Organismele care au corpul alcătuit din mai multe celule se numesc pluricelulare.
Celulele care prezintă nucleu se numesc nucleate, cele care au doi nuclei se numesc
binucleate, cele cu mai mulți nuclei se numesc polinucleate, iar celulele fără nucleu se
numesc anucleate.
Celulele care au aceeași formă și îndeplinesc aceeași funcție alcătuiesc un țesut.

Țesuturile vegetale sunt de două tipuri:

- Embrionare;
- Definitive.
Țesuturile animale sunt de 4 tipuri:
- Epitelial;
- Conjunctiv;
- Muscular;
- Nervos.

Mai multe țesuturi alcătuiesc un organ.

Mai multe organe formează aparate sau sisteme.
Totalitatea aparatelor și a sistemelor alcătuiesc organisme.

Celulă – Țesut – Organ – Aparate / Sisteme – Organism

 SENSIBILITATEA ȘI MIȘCAREA LA PLANTE

La plante, mișcarea se realizează pasiv și activ.

MIȘCAREA PASIVĂ
- Se realizează fără consum de energie cu ajutorul factorilor de mediu;
- Exemplu: Răspândirea semințelor cu ajutorul vântului.

MIȘCAREA ACTIVĂ
- Se realizează cu consum de energie și se clasifică în 3 categorii:
• Tropisme;
• Nastii;
• Tactisme.

TROPISMELE
- Sunt mișcări de orientare la factorii de mediu;
- Ele sunt de 4 tipuri:
• Fototropism;
• Geotropism;
• Hidrotropism;
• Chimiotropism.
FOTOTROPISM
- Orientarea plantelor se realizează după lumina soarelui;
- Exemplu: Floarea soarelui.
GEOTROPISM
- Orientarea rădăcinii și a tulpinii în funcție de forța gravitațională;
- Exemplu: Copacii.
HIDROTROPISM
- Orientarea rădăcinii în funcție de apa din sol.
CHIMIOTROPISM
- Orientarea plantelor după substanțele minerale din sol.

NASTIILE
- Sunt mișcări ale plantelor în funcție de variațiile factorilor de mediu;
- Ele sunt de 3 tipuri:
• Fotonastii;
• Termonastii;
• Seismonastii.
FOTONASTII
- Mișcările plantei se realizează în funcție de lumină;
- Exemple: Regina nopții – își deschide florile pe timpul nopții, iar laleaua ziua.
TERMONASTII
- Unele plante își deschid florile la temperaturi ridicate și le închid când
temperaturile scad;
- Exemplu: Lalea.
SEISMONASTII
- Unele plante își strâng frunzele la atingere;
- Exemplu: Mimoză.

TACTISMELE
- Mișcări ale plantelor produse de un stimul;
- Ele sunt de două tipuri:
• Fototactisme;
• Chimiotactisme.
FOTOTACTISME
- Mișcări ale plantelor acolo unde lumina este mai puternică;
- Exemplu: Alge.
CHIMIOTACTISME
- Orientarea după substanțele chimice;
- Exemplu: Celula bărbătească se orientează după celula femeiască.
 NEURONUL

DEF: Neuronul este unitatea structurală și funcțională a sistemului nervos.

ALCĂTUIRE
Neuronul este alcătuit din:
- Corp celular;
- Prelungiri:
• Axon;
• Dendrite.

CORPUL CELULAR
- Este delimitat de o membrană numită neurilemă, prezentând la interior
citoplasmă numită neuroplasmă cu organite specifice:
• Neurofibrile;
• Corpusculi Nissl (mese dense de reticul endoplasmatic rugos).

DENDRITELE
- Sunt prelungiri scurte care au rolul de a conduce impulsul nervos de la alți
neuroni spre corpul celular.
AXONUL
- Este o prelungire lungă unică delimitată de o membrană numită axolemă,
iar la interior se găsește o citoplasmă numită axoplasmă;
- Pe axon, din loc în loc se găsesc celule Schwann (formate din teacă de
mielină de culoare albă cu rol de protecție);
- Între două celule Schwann se găsește strangulația Ranvier, iar deasupra se
află teaca Henle (cu rol de protecție);
- Axonul se prelungește cu o ramificație butonată, butonii terminali având
mediatori chimici, transmițând impulsul nervos spre neuronii vecini.

Sistemul nervos este alcătuit din neuroni și celule gliale.

Celulele gliale sunt de 10 ori mai numeroase ca neuronii cu rol de protecție, hrănire și
izolare.
 CLASIFICAREA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos (S.N.) este de două tipuri:

- Sistem nervos somatic (S.N.S.);
- Sistem nervos vegetativ (S.N.V.)

S.N.S.
• Se mai numește și sistem nervos al funcției de relație fiind alcătuit din:
- Sistem nervos central (S.N.C.);
- Sistem nervos periferic (S.N.P.).
S.N.C. este format din:
• Măduva spinării;
• Encefal.
Encefalul este alcătuit din:
- Trunchi cerebral;
- Cerebel (creier mic);
- Creier mare.
S.N.P. este alcătuit din:
• Nervi;
• Ganglioni nervoși.

S.N.V.
• Este de două tipuri:
- Simpatic;
- Parasimpatic.

Clasificarea sistemului nervos

SN – SNS (somatic) – SNC (central) – Măduva spinării

– Encefal – Trunchi cerebral
– Cerebel
– Creier mare
– SNP (periferic) – Nervi
– Ganglioni nervoși
– SNV – Simpatic
– Parasimpatic
 MĂDUVA SPINĂRII

Măduva spinării este localizată în coloana vertebrală, are formă cilindrică și o lungime de
43 – 45 cm continuându-se cu conul medular (,,coadă de cal’’).
Între coloana vertebrală și măduva spinării se găsește sistemul meningeal (meninge)
alcătuit din 3 foițe:
- Dura mater;
- Arahnoida;
- Pia mater.

DURA MATER
- Foiță rezistentă cu rol de protecție.
ARAHNOIDA
- Foiță avasculară (lipsită de vase de sânge).
PIA MATER
- Foiță puternic vascularizată cu rol de hrănire.

La interior, măduva spinării prezintă substanță albă și substanță cenușie.

SUBSTANȚA ALBĂ
- Este localizată la exterior fiind alcătuită din cordoane și fibre nervoase.

SUBSTANȚA CENUȘIE
- Este localizată la interior, are forma literei H sau de fluture, fiind alcătuită
din 3 perechi de coarne:
• Posterioare (lungi și subțiri);
• Laterale;
• Anterioare (scurte și groase).
- În mijlocul substanței cenușii se găsește canalul ependimar plin cu lichid
cefalorahidian.
 ENCEFALUL

Encefalul este component al S.N.C. fiind alcătuit din:

- Trunchi cerebral;
- Cerebel;
- Creier mare.

TRUNCHIUL CEREBRAL
- Este localizat superior față de măduva spinării, alcătuit din 3 etaje:
• Bulb rahidian;
• Puntea lui Varolio;
• Mezencefal.
- La interior, trunchiul cerebral conține substanță cenușie, transformată în
nuclei, iar substanța albă este localizată la exterior și printre nuclei
substanțe cenușii.

CEREBELUL
- Se mai numește și creier mic și este alcătuit din două porțiuni unite printr-o
punte îngustă;
- La exterior se găsește substanța cenușie, formând scoarța cerebeloasă, iar la
interior se găsește substanța albă care are forma coloanei unui arbore.

CREIERUL MARE
- Este cel mai voluminos component al encefalului, format din două emisfere
cerebrale;
- La interior se găsește substanța albă, iar la exterior se află substanța
cenușie, formând scoarța cerebrală;
- Suprafața exterioară a creierului mare este brăzdată de șanțuri profunde
formând lobi și șanțuri superficiale transformând lobii în giri.
 SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

S.N.P. este component al S.N.S. fiind alcătuit din:

• Nervi;
• Ganglioni nervoși.

NERVII
- Sunt organe nervoase alcătuite din prelungirile neuronilor (axon și dendrite);
- După localizare, nervii sunt de două tipuri:
• Cranieni;
• Spinali.
CRANIENI
- Sunt în număr de 12 perechi și sunt conectați cu cutia craniană.
SPINALI
- Sunt în număr de 31 de perechi, fiind conectați cu măduva spinării.

- După rolul îndeplinit, nervii se clasifică în 3 categorii:

• Senzitivi;
• Motori;
• Micști.
SENZITIVI
- Sunt alcătuiți din fibre aferente care conduc informații de la organe spre
centrul nervos.
MOTORI
- Sunt alcătuiți din fibre eferente care conduc comenzi de la centrul nervos
spre organe.
MICȘTI
- Conțin fibre aferente și eferente.

GANGLIONII NERVOȘI
- Sunt grupări de corpi celulari ai neuronilor;
- Ei se găsesc pe traseul nervilor;
- Ganglionii nervoși sunt de două tipuri:
• Vegetativi;
• Senzitivi.
VEGETATIVI
- Se găsesc pe traseul nervilor motori și micști.
SENZITIVI
- Se găsesc pe traseul nervilor senzitivi și micști.
 REFLEXUL

DEF: Reflexul este răspunsul organismului la stimulii din mediu.

Reflexul prezintă o bază anatomică numită arc reflex.

Arcul reflex este alcătuit din 5 componente:
- Receptor (R);
- Cale senzitivă (cale aferentă) (C.S.);
- Centrul nervos (C.N.);
- Cale motorie (cale eferentă) (C.M.);
- Efector (E).

RECEPTORUL
- Transmite informația din mediu pe care o transformă în impuls nervos la
creier.

CALEA SENZITIVĂ
- Are rolul de a conduce impulsul nervos de la receptor spre centrul nervos.

CENTRUL NERVOS
- Este reprezentat de encefal sau măduva spinării;
- El are rolul de a primi informații și de a analiza și a transmite o comandă.

CALEA MOTORIE
- Conduce comanda de la centrul nervos spre efector.

EFECTORUL
- Execută comanda venită de la centrul nervos.

CLASIFICAREA REFLEXULUI
Reflexul este de două tipuri:
- Necondiționat;
- Condiționat.

REFLEXUL NECONDIȚIONAT – caracteristici: Exemple:

- Este involuntar; - Sughiț;
- Este înnăscut; - Căscat;
- Este specific speciei; - Clipit;
- Este permanent; - Înghițit etc.
- Arcul lor reflex se închide la nivelul măduvei și al trunchiului cerebral.
REFLEXUL CONDIȚIONAT – caracteristici: Exemple:
- Îl dobândim pe parcursul vieții; - Scris;
- Este specific individului; - Citit;
- Dacă nu este repetat, se poate șterge; - Mers etc.
- Arcul lor reflex se închide la nivelul creierului mare.
 IGIENA SN

Funcționarea normală a S.N. poate fi perturbată de acțiunea unor factori de risc.

FACTORI MECANICI FIZICI

- Sunt reprezentați de accidente, zgomote puternice, trepidații, radiații X și
radioactive etc. care determină: leziuni ale măduvei și a encefalului, rupturi
de nervi, paralizii și chiar moarte.

FACTORI CHIMICI
- Sunt reprezentați de alcool, nicotina din țigări, cafeina din cafea, droguri etc.
care determină: oboseală, stres, halucinații, pierderea memoriei etc.

FACTORI BIOLOGICI
- Sunt reprezentați de: bacterii, microorganisme patogene, virusuri, ciuperci
etc. care determină: leziuni ale sistemului nervos și infecții ale meningelui.

Măsuri de prevenire a factorilor de risc:

- Respectarea celor 8 ore de somn;
- Respectarea celor 3 mese principale ale zilei, alimentația fiind sănătoasă;
- Evitarea surmenajului;
- Aerisirea camerei înainte de a învăța;
- Se recomandă pauze scurte între momentele învățării (între discipline).

ROLUL CEREBELULUI
- În creierul mic se află centrii nervoși care reglează funcțiile motorii ale
corpului, cum sunt, echilibrul, tonusul muscular (tensiunea din mușchi,
prezentă inclusiv în starea de relaxare) și precizia mișcărilor voluntare
comandate de scoarța cerebrală.

ROLUL TRUNCHIULUI CEREBRAL

- În trunchiul cerebral se află centrii nervoși pentru numeroase reflexe vitale;
- La realizarea arcurilor reflexe participă și componentele nervilor cranieni
conectați cu trunchiul cerebral;
- Reflexele asigurate de trunchiul cerebral sunt: respirația, suptul, masticația,
deglutiția, salivația, voma, tusea, strănutul, sughițul, clipitul, micșorarea
pupilei și reglarea vederii de aproape.
 TIROIDA

Caracteristici:
- Este localizată la nivelul gâtului, în fața laringelui;
- La adulți are o greutate de 25 – 30 g;
- Este alcătuită din doi lobi uniți printr-o porțiune îngustă numită istm;
- Secretă doi hormoni: T3 , T4.

Rolul hormonilor:
- Asigură creșterea și dezvoltarea corpului;
- Determină creșterea și funcționarea normală a creierului;
- Accelerează metabolismul cu eliberare de energie.
 GLANDE ENDOCRINE

HIPOFIZA

DEF: Glandele sunt o grupare de celule (epiteliale glandulare) care secretă diferite
substanțe.

CLASIFICAREA GLANDELOR:

- În funcție de locul în care își varsă secreția, glandele se clasifică în 3

categorii:
• Glande exocrine;
• Glande endocrine;
• Glande mixte.

GLANDELE EXOCRINE
- Își varsă produșii de secreție fie la exteriorul corpului (Exemplu: Glanda
sudoripară), fie în tubul digestiv (Exemplu: Glande salivare).

GLANDELE ENDOCRINE
- Își varsă produșii de secreție numiți hormoni direct în sânge (Exemple:
Tiroida, Hipofiza etc.).

GLANDELE MIXTE
- Își varsă produșii de secreție atât la interior cât și la exteriorul corpului.

HIPOFIZA – caracteristici:
- Se mai numește și glandă pituitară sau creier endocrin;
- Este localizată la baza encefalului având o greutate de 0,5 g;
- Este alcătuită din 3 lobi:
• Anterior (75%);
• Intermediar (2%);
• Posterior (23%).
- Lobul anterior și cel intermediar au origine epitelială și formează
adenohipofiza;
- Lobul posterior are origine nervoasă și formează neurohipofiza.

Lobul anterior secretă două tipuri de hormoni:

• Glandulotropi;
• Nonglandulotropi.
GLANDULOTROPI
- Reglează activitatea altor glande endocrine.
NONGLANDULOTROPI
- Reglează activitatea unor organe ale corpului.

Tipuri de dereglare ale hipofizei:

• Exces (hipersecreție) de hormon de creștere;
• Deficit (hiposecreție) de hormon de creștere.

Boli endocrine:
- La copii: gigantism (înălțime de peste 2 metri la maturitate, intelect normal);
- La adulți: acromegalie (creșterea exagerată a extremităților corpului și a
unor organe interne);
- La copii: nanism (piticism) hipofizar (înălțime de aproximativ 1,20 m la
maturitate, corp proporționat, intelect normal);
- La adulți: îmbătrânire (timpurie).
 PANCREASUL

Pancreasul este o glandă mixtă (partea exocrină secretă suc pancreatic, iar partea
endocrină secretă hormoni);

Pancreasul este o glandă anexă a sistemului digestiv, localizată în cavitatea abdominală,

având culoarea roz, o lungime de 15 – 20 cm și o greutate de 80 g;

Pancreasul este alcătuit dintr-o parte voluminoasă localizată în potcoava duodenului

numită cap, o parte orizontală numită corp și o parte ascuțită numită coadă;

Pancreasul este alcătuit din celule A (Alfa) și B (Beta) care împreună cu capilarele (cele mai
mici vase de sânge) formează insulele Langerhans;

Pancreasul secretă mulți hormoni, dar cei mai importanți sunt: insulina (secretată de
celulele B) și glucagon (secretat de celulele A);

Insulina este denumită și ,,Hormonul abundenței’’, având rol în stimularea utilizării și

descompunerii glucozei din corp;

Glucagonul se mai numește și ,,Hormonul inaniției’’;

El are rolul de a stimula descompunerea glicogenului și lipidelor cu eliberare de energie.
 GLANDELE SUPRARENALE

Glandele suprarenale sunt localizate deasupra rinichilor având formă piramidală.

La exterior sunt protejate de o capsulă fibroasă.
Sub capsula fibroasă se găsesc două zone:
• Corticală;
• Medulară.

CORTICALĂ
- Este localizată la suprafață formând zona numită corticosuprarenala.
MEDULARĂ
- Este localizată la interior formând zona numită medulosuprarenala.

Corticosuprarenala secretă 3 grupe de hormoni cu diferite roluri: influențează echilibrul

apei din corp, determină creșterea și dezvoltarea normală a organelor sexuale, asigură
imunitatea corpului.

Medulosuprarenala secretă hormonii: adrenalina și noradrenalina, ce îndeplinesc

următoarele roluri:

- Asigură ,,pielea de găină’’

- Inhibă (scade) urinarea și digestia;
- Accelerează transpirația;
- Intensifică respirația și bătăile inimii;
- Asigură contracția ficatului
- Determină vasodilatația în creier și mușchi;
- Determină vasoconstricția în celelalte organe ale corpului.
 OCHIUL – ALCĂTUIRE

DEF: Ochiul este un organ pereche cu rol în perceperea văzului; el este localizat într-o
cavitate osoasă numită orbită.

ALCĂTUIRE:
Ochiul este alcătuit din:
- Glob ocular;
- Organe anexe.

GLOBUL OCULAR
- Este alcătuit din 3 tunici concentrice și medii transparente;
- Tunicile concentrice sunt:
• Tunica externă;
• Tunica medie;
• Tunica internă.

TUNICA EXTERNĂ
- Se mai numește și sclerotică sau albul ochiului, are culoarea albă și rol de
protecție;
- În partea anterioară a ochiului formează corneea transparentă.
TUNICA MEDIE
- Se mai numește coroidă, are culoarea brun – închisă și rol de hrănire;
- În partea anterioară a ochiului formează irisul (culoarea ochiului), ce
prezintă în centru un orificiu numit pupilă.
TUNICA INTERNĂ
- Se mai numește retină;
- Ea este o membrană fină, transparentă ce conține receptori reprezentați de:
celule cu conuri (responsabile pentru vederea diurnă și colorată) și celule cu
bastonașe (responsabile pentru vederea nocturnă și alb – negru).

La nivelul retinei se găsesc două zone:

- Pata galbenă – Locul unde se formează imaginea;
- Pata oarbă – Zonă lipsită de receptori, locul de formare a nervului optic.

- Mediile transparente sunt:

• Corneea transparentă – Este subțire și transparentă;
• Cristalinul – Lentilă biconvexă;
• Umoarea apoasă – Este secretată în corpul ciliar și este localizată
între cornee și cristalin;
• Umoarea sticloasă – Se mai numește corp vitros și este localizată
între cristalin și retină.
 ORGANELE ANEXE

Sunt de două tipuri:

- De mișcare;
- De protecție.

DE MIȘCARE
- Sunt reprezentate de 6 mușchi ai globului ocular.
DE PROTECȚIE
- Sunt reprezentate de:
• Sprâncene;
• Pleoape;
• Gene;
• Glande lacrimale;
• Conjunctivă.

SPRÂNCENELE
- Împiedică pătrunderea transpirației în ochi.

GENELE
- Împiedică pătrunderea prafului și a altor impurități în ochi.

GLANDELE LACRIMALE
- Secretă lacrimile având rolul de a umezi și a curăța ochiul.

CONJUNCTIVA
- Este o membrană subțire cu rol de protecție.