Capitolul 2 din licenta

CUPRINS

Introducere
I. Paralelismul cu Biblia sau alte opere;
II. Reflectarea contextului istoric și cultural;
III. Simbolistica:
a. Simbolistica numelui;
b. Simbolistica apei;
c. Simbolistica culorilor;
IV. Alegoria:
a. Alegoria identității evreiești;
b. Alegoria opresiunii politice;
c. Alegoria identității personale;

1
Capitolul 2 din licenta

De două mii de ani: o fereastră spre universul iudaic

Puterea mitologiei rezidă în capacitatea sa de a transcende timpul și cultura, oferind o incursiune

în conștiința colectivă a unui popor. În ceea ce privește mitologia evreiască, poveștile și
simbolurile au dăinuit timp de mii de ani, purtând cu ele greutatea istoriei, a tradiției și a
spiritualității. În lumea literară, interpretarea și remodelarea acestor mituri au dat naștere unei
bogate tapiserii de narațiuni care sondează chintesența identității evreiești și a condiției umane.
Prin intermediul aceste lucrări se va încerca realizarea unei analize a manierei în care se
interpretează miturile, tradițiile și cutumele iudaice în opera lui Mihail Sebastian, ,, De două mii
de ani”, examinând modul în care acestea modelează narațiunea, contribuie la simbolism și
imagistică și influențează personajele.

Folclorul ebraic a constituit de timpuriu o vastă sursă de inspirație pentru literatură, oferind o
fereastră către patrimoniul cultural și credințele poporului evreiesc. În lucrarea „ De două mii de
ani", elemente de folclor evreiesc sunt împletite în firul narativ, adăugând profunzime și
complexitate acesteia.
Publicat în 1934, romanul ne antrenează într-un periplu fascinant prin universul unui grup de eroi
de origine evreiască din Bucureștiul secolului XX. Pe parcursul paginilor, ne confruntăm cu
polivalența identității iudaice, cu luptele de asimilare și cu tăria de nezdruncinat a fabulosului
secular.
Romanul urmărește viața unui tânăr student evreu din Bucureștiul anilor 1920. Lucrarea tratează
experiențele trăite de acesta, precum antisemitism, asimilare și lupta pentru a-și reconcilia
moștenirea evreiască, lumea în schimbare din jurul său punându-i piedici.
Lucrarea este organizată sub forma unei serii de însemnări de jurnal, permițând cititorilor să
experimenteze în mod intim gândurile, emoțiile și observațiile protagonistului. Prin interacțiunile
dintre personaje, se conturează un portret nuanțat al societății românești, subliniind tensiunile
dintre diferitele comunități etnice și religioase.
I. Paralelismul cu Biblia sau alte opere
Prin pătrunderea în universul conturat în „ De două mii de ani", nu doar se remarcă măiestria
literară a lui Sebastian, ci și dimensiunea statornică a mitologiei evreiești în sine. Astfel, se va
încerca deslușirea simbolurilor înglobate în text, evidențiind temele și realitățile universale care
persistă să rezoneze cu lectorii contemporani.
De-a lungul romanului, miturile ebraice sunt țesute în intriga relatării, servind drept fundal pe care
se derulează viețile personajelor. Aceste elemente mitice conferă un cadru cultural și istoric
profund, permițând cititorilor să plonjeze în sfera comunității evreiești din Bucureștiul interbelic.

2
Capitolul 2 din licenta

Miturile acționează ca un liant, conectând trecutul și prezentul, ancorând personajele în moștenirea

lor și în memoria colectivă. Ele servesc ca un memento al naturii durabile a culturii evreiești și al
provocărilor cu care s-a confruntat comunitatea de-a lungul secolelor.
Sebastian folosește cu îndemânare simbolismul și imaginarul derivat din legendele evreiești pentru
a potența narațiunea și a-i aprofunda dimensiunea semantică.
De exemplu, motivul recurent al Exodului din Egipt simbolizează dorința de libertate a eroului și
lupta lui împotriva opresiunii. „ Mă gândesc mereu la acel străbunic de la 1828. (…) Într-o bună
zi – trecuse cu mult de 90 de ani – şi-a strâns lucrurile, şi-a chemat, copiii, le-a împărţit ce avea
de împărţit, şi-a oprit câţiva galbeni, câteva cărţi şi câteva hârtii, le-a pus pe toate într-o traistă
şi a spus că pleacă. Unde? În Erez Israel! Acasă. ..... Le-a dat tot ce avea, şi-a pus în spate puţinul
pe care-l păstrase şi a coborât spre port, urmat, ca într-o scenă biblică, de feciori, fiice şi nepoţi,
plâns de toţi, numai el recules, limpede, împăcat. Viforos bătrân. A murit la Ierusalim, câteva luni
după sosirea lui acolo. ” ( pag. 66-67)
Miturile evreiești din „ De două mii de ani" exercită o influență profundă asupra personajelor,
modelându-le credințele, valorile și acțiunile. Confruntarea personajelor cu aceste mituri duc
adesea la momente de autodescoperire, transformare și introspecție.
Sebastian evocă cu iscusință referințe la miturile biblice, subliniind temele comune ale jertfei,
izbăvirii și trezirii spirituale. Procedând astfel, el accentuează firea universală a luptelor și
aspirațiilor umane, care transcede granițele religioase și culturale.
De exemplu, fascinația protagonistului față de povestea Esterei și de cutezanța acesteia îl
împuternicește să își găsească propriul curaj și să înfrunte provocările cu care se confruntă.
Povestea evreului rătăcitor, Ahasverus, servește drept metaforă pentru căutarea de identitate și
apartenență a personajelor, în timp ce acestea navighează într-o lume în continuă schimbare: „ Cu
cât mă gândesc mai bine, cu atâta întâlnirea de eri din tren mi se pare miraculoasă. Omul acela
scund, viu, cu era privirea neliniștită, cu tresăriri ciudate în mijlocul vorbei, ca în mijlocul unui
somn agitat, omul acela îngrămădit de pachete în colțul compartimentului de-a ţeia, Ahasverus în
persoană ..... /Am ridicat capul și l-am fixat fioros, ca să priceapă că Yreau să am de aface cu el
simţeam că voiu “muri jenă, Dar mai dacă-mi va vorbi. dușmănia mea nu l-a dezarmat, căci m'a
privit departe, clătinând din cap şi clipind des.
- Nu, trebue să te superi, tinere. Ovreiul e un om cu pachete. Câte necazuri, atâtea pachete....../
i-am răspuns pe loc cu o bruscă vioiciune, într'adins exagerată, vorbind tare, ca să mă audă toți
călătorii din mă compartiment şi să înțeleagă că nu mă jenez de bătrânul acesta incomod, că
recunosc în el un prieten, -că accentul lui ovreese nu mă supără, că de ghetele lui pline de zăpadă
puţin îmi pasă, că pachetele lui insolente nu deranjează, că dimpotrivă totul mi se pare obişnuit
și nu înţeleg ce ar putea fi comic aici... ” ( pag. 59-61)
În plus, temele sacrificiului și martiriului, adânc înrădăcinate în mitologia evreiască, își găsesc și
ele loc în roman. Pe măsură ce personajele se confruntă cu provocările epocii, ele se luptă cu
noțiunea de sacrificiu de sine și cu urmărirea unui scop mai înalt, fiind un ecou al poveștii biblice
a lui Moise.

3
Capitolul 2 din licenta

Nume biblice precum cel al lui Avraam și al lui Isaac sunt invocate în roman, explorând teme
precum sacrificiul și credința. Sebastian folosește cu pricepere aceste semnalări biblice pentru a
examina complexitatea relațiilor familiale și luptele cu care se confruntă indivizii atunci când se
văd nevoiți să se înfrunte cu dileme morale --- mai ales ținând cont de faptul că sunt discutate în
episoade conturate în sânul propriei familii: „ Baba citește cu aviditate, cu vizibilă curiozitate,
întoarce nervoasă foile și participă la lectură, ca și cum ar fi vorba despre oameni pe care îi
cunoaște, despre vecini de mahala, despre rude apropiate.
Uneori la pasagiile decisive, se opreşte puţin, clatină din cap şi face cu limba lipită de cerul gurii,
un sunet mirare, regret sau necaz ( ̕ntch, ̕ntch, 'ntch) ca şi cum ar vrea să le atragă atenția lui
Abraham, Esterei, Sarei ori lui Jacob, că fac o prostie sau o imprudenţă. ” ( pag. 70).
Prin încorporarea acestor mituri în călătoriile personajelor, Sebastian explorează modurile în care
poveștile străvechi continuă să rezoneze cu indivizii, modelându-le înțelegerea lor despre ei înșiși
și despre locul lor în lume.

II. Reflectarea contextului istoric și cultural

Folosirea de către Sebastian a miturilor și legendelor evreiești servește, de asemenea, ca o
reflectare pregnantă a contextului istoric și cultural în care este plasat "De două mii de ani".
Acțiunea cărții se petrece în România interbelică, o perioadă marcată de antisemitismul în creștere
și de convulsii sociale. Prin încorporarea acestor narațiuni evreiești în lucrarea sa, Sebastian nu
numai că aduce un omagiu bogatei moșteniri a poporului evreu, dar pune în lumină și luptele și
rezistența unei comunități care se confruntă cu persecuția și marginalizarea.
Includerea miturilor și legendelor evreiești în roman servește ca puternică reamintire a moștenirii
culturale durabile a poporului evreu. Decizia lui Sebastian de a prezenta aceste narațiuni este o
dovadă a credinței sale în importanța păstrării și celebrării diverselor tradiții culturale, chiar și în
fața adversității. „ Ce rău murim noi! Nici atâta lucru n'am învăţat din veacurile de moarte prin
care am trecut. Trăim prost, dar murim mai prost, în deznădejde, în luptă...../ Și atrocitatea
doliului evreesc. Veghea de noapte dinaintea înmormântării, clătinarea din cap ncîncrezătoare,
obosită a femeilor de pază, tânguirea Kadișului.
Un singur lucru frumos: giulgiul alb al morţilor. Ar putea fi ceva regal în această întoarcere în
pământ, un, fapt solemn, bun, generos. Îl mutilăm însă cu desnădejdea noastră, care e sufocantă.
Ni se spune sceptici, dar nu merităm asemenea laudă.” ( pag.108)
Prin intermediul operei sale, el aduce la viață vocile și experiențele unui grup marginal,
permițându-le cititorilor să dobândească o înțelegere mai profundă a istoriei lor și a semnificației
miturilor și legendelor.

III. Simbolistica
a. Simbolistica numelui

4
Capitolul 2 din licenta

Puterea simbolismului și a alegoriei în literatură este de netăgăduit. Prin utilizarea elementelor

simbolice și a narațiunilor alegorice, autorii sunt capabili să transmită semnificații profunde, să
evoce emoții și să exploreze teme complexe.
În romanul lui Mihail Sebastian, „ De două mii de ani", autorul folosește o bogată tapiserie de
simboluri. O tehnică proeminentă pe care Sebastian o folosește este utilizarea simbolică a numelor.
De-a lungul romanului, numele personajelor servesc adesea drept indicatori subtili ai
personalităților, credințelor sau rolurilor lor în cadrul narațiunii. De exemplu, protagonistul, care
rămâne anonim, reprezintă vocea comunității evreiești din România interbelică. Lăsându-i numele
absent, Sebastian subliniază natura universală a luptei sale, făcându-l un simbol pentru toți cei care
au trecut prin marginalizare și discriminare. Această tehnică le permite cititorilor să se conecteze
cu personajul la un nivel mai profund, transcendându-i individualitatea și devenind o figură
reprezentativă.
b. Simbolistica apei
Un alt simbol pregnant în "De două mii de ani" este apa, reprezentată de Dunăre și de valurile
acesteia. Dunărea reprezintă în operă amintirea vie a originii naratorului-perosnaj, latura sa
tradițională, de care încearcă în incipit să se lepede. El privește fiecare întâmplare pe care o
experimentează prin prisma a două perspective: cea de evreu perspecutat, martir al unui popor
destinat să sufere – „ Numai că această constatare e lipsită de necesitate. E adevărat că de când
e lumea şi de când sânt evrei – căci, în adevăr, evreii sânt de când lumea – neamul acesta a
suferit.” (pag. 2)și prin lentila românului, străduindu-se să se dezire de obârția sa. Abia spre
sfârșitul cărții, naratorul îmbrățișează dubla sa identitate, cea de evreu- român: „ Nu voi înceta
desigur niciodată să fiu evreu. Asta nu e o funcţie din care să poţi demisiona. Eşti sau nu eşti. (…)
Dar nu voi înceta, de asemeni, niciodată să fiu un om de la Dunăre. Şi ăsta tot un fapt e.” ( pag.
279)
De-a lungul romanului, apele fluviului servesc drept o metaforă flagrantă pentru trecerea timpului,
schimbare și natura ciclică a existenței umane. Pe măsură ce povestea se derulează, apa devine un
reper fizic și emoțional, reflectând călătoriile personajelor și valurile schimbătoare ale istoriei.
Sebastian folosește descrieri vii ale cursului fluviului, ale curenților și ale puterii sale de
transformare pentru a sublinia circumstanțele mereu fluctuante cu care se confruntă comunitatea
evreiască: „ Numai Dunărea e tulburată şi aspră. Bolovănoasă, cenușie, încremenită în
rostogolire are ceva agonic, calmul ei aparent. S'ar zice că a îngheţat val cu val, că pentru fiecare
din aceste valuri a luptat, că pierderea fiecăruia a durut-o. . . / Nimic nu amintește viia, ropedea
mea Dunăre din Martie, domoala, împărăteasca mea Dunăre din toamnă. E altceva cu totul
altceva, mai adânc, mai tumultos, mai surd.” ( pag. 71, De două mii de ani).
La fel cum apa nu se oprește niciodată din curgere, poporul evreu persistă în lupta sa împotriva
prejudecăților și a opresiunii. Mișcarea constantă a curențilot servește, de asemenea, drept
memento al schimbării inevitabile, atât la nivel personal, cât și la nivel social: „ Sunt fericit? Nu
știu. Știu numai că există acasă, pe malul drept al Dunării, douăzeci de metri de nisip cald și în
faţa mea, un fluviu întreg pentru înot.” ( paag. 38, De doua mii de ani)

5
Capitolul 2 din licenta

„ Norocul meu a fost de a creşte lângă Dunăre ”

c. Simbolistica culorilor
Pe lângă nume și râu, Sebastian folosește culorile ca reprezentări simbolice în "De două mii de
ani". Culorile poartă adesea conotații emoționale sau psihologice, adăugând profunzime narațiunii
și oferind cititorilor un limbaj vizual pentru a interpreta relatarea.
De exemplu, culoarea galbenă apare în mod repetat în roman, reprezentând frica și incertitudinea,
chiar moartea. „ Avea nişte ghete galbene, aproape noi – mi-a spus Ianchelevici Şapsă – şi când a
plecat le-a lăsat aici. Dar nu-s bune: sânt mici”. Liova, băiatule, nici la atâta lucru nu va fi fost
bună moartea ta.” ( pag. 46). Sebastian angajează această culoare pentru a transmite anxietatea și
vulnerabilitatea pe care o resimte comunitatea evreiască în fața antisemitismului în creștere.
Galbenul reprezintă, de asemenea, speranța care se estompează și condamnarea iminentă care
planează asupra personajelor.
Pe de altă parte, culoarea albastră apare frecvent ca un simbol al rezistenței și al speranței. Prin
utilizarea culorii albastre, Sebastian evidențiază puterea și determinarea poporului evreu,
subliniind capacitatea acestuia de a rezista în ciuda greutăților cu care se confruntă. „ Sinagoga
mea din copilărie avea geamuri mici, albastre şi roşii la ferestre. Lumina tablourilor lui Marc
Chagall de acolo vine. ” ( pag. 214)

IV. Alegoria
Romanul depășește narațiunea de suprafață și pătrunde în domeniul alegoriei, țesând mai multe
straturi de semnificații de-a lungul textului. Prin această abordare alegorică, Sebastian explorează
cu măiestrie diverse teme și probleme care rezonează nu doar în contextul poveștii, ci și într-un
context social și istoric mai larg.
a. Alegoria experienței evreiești
Unul dintre elementele alegorice centrale din „ De de două mii de ani" este reprezentarea
experienței evreiești. Protagonistul se luptă cu identitatea sa și se străduiește să își găsească locul
într-o societate măcinată de antisemitism. Prin călătoria sa personală, acesta devine o reprezentare
alegorică a comunității evreiești în ansamblu, care se luptă cu discriminarea, marginalizarea și
căutarea constantă a acceptării.
Confruntările cu colegi de clasă, profesori și chiar prieteni antisemiți servesc drept microcosmos
al atitudinii mai largi a societății față de evrei în acea perioadă. Romanul expune prețul psihologic
și emoțional pe care discriminarea și prejudecățile sistemice îl pot avea asupra unui individ,
subliniind luptele cu care s-a confruntat comunitatea evreiască de-a lungul istoriei.
b. Alegoria opresiunii politice
Explorarea alegorică a lui Sebastian se extinde dincolo de experiența evreiască pentru a cuprinde
tema mai largă a opresiunii politice. În „ De două mii de ani", ascensiunea fascismului și
impunerea ulterioară a unui regim autoritar în România servesc drept decor pentru narațiune. Prin

6
Capitolul 2 din licenta

intermediul experiențelor personajelor, romanul devine o alegorie concludentă a efectelor

devastatoare ale asupririi cu caracter politic asupra indivizilor și a societății în ansamblu.
Descrierea realizată de către Sebastian a atmosferei sufocante expune erodarea libertăților
personale, suprimarea disidenței și manipularea adevărului. Prin împletirea acestor elemente în
narațiune, autorul invită cititorii să reflecteze asupra implicațiilor mai largi ale opresiunii politice
și asupra pericolelor pe care aceasta le reprezintă pentru democrație și drepturile individuale.
c. Alegoria identității personale
Opera lui Mihail Sebastian se învârte și în jurul alegoriei identității personale. Prin intermediul
călătoriei introspective a eroului, romanul aprofundează întrebări legate de autodescoperirea,
individualitate și căutarea unui sens într-o lume haotică.
Lupta acestuia de a reconcilia moștenirea sa evreiască cu aspirațiile sale de dezvoltare personală
Prin utilizarea alegoriei pentru a explora aceste teme, Mihail Sebastian imprimă romanului „ De
două mii de ani" o profunzime și o bogăție care transcende limitele narațiunii sale. Prin intermediul
dimensiunii alegorice, romanul oferă cititorilor o explorare provocatoare a experienței evreiești, a
opresiunii politice și a identității personale. Acesta servește ca o reamintire puternică a relevanței
de durată a acestor probleme.