Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Asistență și dezvoltare
comunitară

IMPORTANȚA CONSILIERII PROFESIONALE A

TINERILOR DIN MEDIUL RURAL ȘI DIN
SISTEMUL DE PROTECȚIE A COPILULUI

Masterand(ă):Baciu Daniela Lavinia

Grupa: 16MF321
Coordonator:Lector univ. dr. Mihai Burlacu

Ianuarie, 2023
 CUPRINS

1. INTRODUCERE .............................................................................................................. 2

2. SITUAȚIA ACTUALĂ .................................................................................................... 3

2.1 NIVELUL DE EDUCAȚIE ........................................................................................... 4

2.2 EXCLUZIUNEA SOCIALĂ ......................................................................................... 5

2.3 INTEGRAREA PE PIAȚA MUNCII ........................................................................... 6

3. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ORIENTAREA ȘCOLARĂ ȘI

PROFESIONALĂ .................................................................................................................... 8

4. SOLUȚII GENERALE DE INTEGRARE A TINERILOR......................................... 9

4.1 SOLUȚII DE INTEGRARE PROFESIONALĂ A TINERILOR DIN MEDIUL

RURAL ................................................................................................................................ 10

4.2 SOLUȚII DE INTEGRARE PROFESIONALĂ A TINERILOR DIN MEDIUL

INSTITUȚIONALIZAT .................................................................................................... 10

5. IMPORTANȚA PLANIFICĂRII CARIEREI ............................................................ 11

6. CONCLUZII ................................................................................................................... 12

7. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................ 14

1
 IMPORTANȚA CONSILIERII PROFESIONALE A
TINERILOR DIN MEDIUL RURAL ȘI DIN SISTEMUL
DE PROTECȚIE A COPILULUI

1. INTRODUCERE

Am ales această temă deoarece prezintă un interes real pentru mine, în special pentru
că accentul cade pe tinerii care vin din medii defavorizate: mediul rural și mediu
instituționalizat.
În primul rând, toți tinerii trebuie să aibă acces la aceleași informații și la aceeași
pregătire pentru viața de adult. Chiar dacă tinerii din cele două medii menționate mai sus
pleacă din start cu câteva minusuri, consider că statul trebuie să vină și să acopere golurile cu
care aceștia se confruntă. Mă folosesc de cuvintele „minusuri/goluri” pentru familiile care nu
își sprijină copii din diverse motive, fie că vorbim de o educație slabă, de probleme financiare
sau de dezinteres. În cea de-a doua categorie în care intră tinerii din sistemul de protecție a
copilului golul este reprezentat de însăți inexistența familiei, factor principal în formarea și
îndrumarea acestuia
În al doilea rând, tema trebuie adusă în discuție deoarece lipsa unui program de
consiliere socio-profesionale îi aduce pe tinerii în pragul sărăciei și al excluziunii sociale.
Tinerii sunt puși în situația în care părăsesc plasamentul social și trebuie să se descurce
singuri în viață, iar tinerii din mediu rural se află în situația în care nu se pot integra în
societate deoarece au abandonat școala din diverse motive, precum: situația financiară nu le
permitea să-și continuie studiile sau au fost nevoiți să muncească pentru a se întreține, nu au
fost sprijiniți nici acasă, nici la școală.
Dacă tema de mai sus ar ajunge în atenția statului și ar fi tratată corespunzător, cu
siguranță nu am mai vorbi despre temerile tinerilor de a-și pierde locul de muncă, de
inegalitățile dintre oameni sau despre toate acestea care cumulate sau separate duc la sărăcie
și excluziune socială. Statul trebuie să-și asume responsabilitatea față de tinerii defavorizați
care rămân prizonieri în situații pe care nu le pot gestiona sau aborda.
2
 2. SITUAȚIA ACTUALĂ

Consilierea tinerilor din mediul rural și a celor care provin din sistemul protecției
copilului din România este departe de ceea ce ar trebui să fie în acest moment în care ne
aflăm; chiar dacă situația economică a țării a crescut considerabil în ultimii ani, tinerii se
poziționează pe primele locuri din clasamnentul categoriile defavorizate și sunt expuși din ce
în ce mai mult excluziunii sociale.
„Apartenența la mediul rural a unei persoane, mai ales a uneia de vârstă tânără are un
impact semnificativ asupra traseului educațional și socio-profesional al acesteia: acces la
educație limitat atât din cauza sistemului - infrastructură educațională mai puțin dezvoltată în
rural, o calitate a educației mai scăzută, familii lipsite de venituri sau cu venituri scăzute sau
fluctuante, lipsa ofertelor de muncă, a celor de petrecere a timpului liber etc”(Neagu și
Petrescu, 2016, p. 11). Conform cele două autoare un prim impediment în dezvoltarea unei
traseu profesional, educațional și nu numai, inclusiv social este locul de proveniență al unui
tănăr. Mediul rural este mediul propice pentru abandon școlar, lipsa unui loc de muncă,
instabilitate financiară, toate acestea conducând încet, dar sigur spre excluziune socială.
Cauzele care conduc spre un drum nefericit în viață sunt diverse: de la problemele financiare
existe în familie, educație scăzută, traseul de acasă până la școală, lipsa locurilor de muncă.
Multe din aceste cauze privite din exterior pot părea ciudate, de aceea o să-mi opresc atenția
asupra unei cauze care duce la abandon școlar și anume asupra traseu de acasă până la școală.
De cele mai multe ori tinerii au de străbătut un drum lung de acasă până la școală, vorbim în
unele cazuri de distanțe de până la 20 de km, pe jos, ceea ce este un impediment major. Chiar
dacă vorbim despre cel mai conștiincios elev, până la urmă acesta va sfârși prin a abandona
școala din diverse motive, fie că s-a săturat să parcurgă acest traseu zilnic, fie că este ironizat
de colegi că vine pe jos sau este murdar (Graff & Birkenstein, 2015).

„ În ceea ce-i privește pe tinerii care provin din instituții de plasament situația este și
mai complicată (…) Cu toate intervențiile publice și private, de natură financiară sau de alt
tip, instituțiile de protecție specială din România par blocate într-un mod de a acționa care nu
are nimic în comun cu realitatea actuală: principalul lor scop a rămas în continuare asigurarea
unor nevoi de bază tinerilor de care au grijă (hrană, îmbrăcăminte, adăpost) neglijând nevoile
3
superioare ale unei ființe umane: nevoia de dezvoltare psihică, emoțională, aspirații,
competențe etc” (Neagu și Petrescu, 2016, p. 11). Se pare că situația devine și mai complicată
pentru tinerii care provin din sistemul de protecție a copilului, deoarece statul are grijă să le
acorde nevoile de bază (hrană, îmbrăcăminte, un acoperiș deasupra capului), dar nu se
preocupă de viitorul tinerilor care ies din sistem fără o viziune clară asupra a ceea ce vor să
facă, să devină. Este greu de crezut că tinerii sunt tratați și îngrijiți artificial, fără ca nimeni să
nu se preocupe de starea lor emoțională, psihică, de dorințele și aspirațiile lor.

Problemele considerate grave de către tinerii din România și cu care aceștia se

întâlnesc sunt: sărăcia, nesiguranța locului de muncă, șomaj, inegalități mari între oameni.
Toate aceste probleme se învârt în jurul temei abordate de mine și anume: Importanța
consilierii profesioanale a tinerilor din mediul rural și a celor din sistemul de protecție a
copilului. Dacă tema de mai sus ar ajunge în atenția statului și ar fi tratată corespunzător, cu
siguranță nu am mai vorbi despre temerile tinerilor de a-și pierde locul de muncă sau de a nu-
și găsi un loc de muncă, de inegalitățile dintre oameni sau despre toate acestea care cumulate
sau separate duc la sărăcie și excluziune socială.

2.1 NIVELUL DE EDUCAȚIE

„Sărăcia populaţiei unei ţări, indiferent de categoria de vârstă la care se face referire,
are drept principale cauze lipsa educaţiei sau accesul redus la educaţie, lipsa locului de muncă
sau a competențelor necesare pieței muncii și/sau dificultăți în a stabili contacte sociale”
(Neagu și Petrescu, 2016, p. 15). În anul 2022 România avea un procent de peste 15% de
abandon școlar, dintre tinerii cu vârstă cuprinsă între 18-24 de ani, ceea ce ne face să ne
gândim că educația și consilierea profesională tinerilor sunt două laturi importanțe atât pentru
individ, cât și pentru societate. Educația rămâne unul dintre cei mai importanți factori prin
care putem evita sărăcia și excluziunea socială, dar în același timp pentru a putea evita
dezechilibrul dintre cerere și ofertă, trebuie să intervenim și să consolidăm un mod prin care
rolul consilierii profesionale să aibă un loc de cinste în educația elevilor. Este imposibil să
depășim sau să evităm sărăcia. Dacă toți elevii unui județ, de exemplu, vor alege să practice
aceeași meserie. Oferta va fi prea mare, iar cerere prea mică, astfel doar o parte dintre elevi

4
vor avea un loc de muncă și vor fi scutiți de sărăcie. În acest caz se impune intervenția rapidă
atât a statului, cât și a familiei în sprijinirea tinerilor și în îndrumarea acestora.

Se impune în discuția dată să înțelegem și să definim conceptul de consiliere

profesională în rândul tinerilor: „Orientarea vocaţională implică identificare socială din ce în
ce mai complexă, deoarece presupune o autoantrenare şi organizare nu numai a unei opţiuni,
ci a tuturor resurselor interioare psihice ale adolescentului, prin care, în fapt, devine
autodeterminare şi mai ales socializare vocaţională, adică orientarea energiei şi eforturilor
psihice în vederea adaptării concrete la profesiunea aleasă, ceea ce presupune eforturi de
dobândire de cunoştinţe prin orientarea curiozităţii şi organizarea de îndemânări specifice
care să materializeze identificarea” (Silvaș, 2009, p. 5). Adică constă în simplicarea
procesului de identificare a profesiei dorite și de concentrare a tuturor eforturilor în direcția
dobândirii de abilități care să ducă la materializarea eforturilor depuse.

Consilierea profesională înseamnă identificarea profesiei dorite, dar este un concept

care se ramifică în mai multe direcții; astfel vorbim despre orientarea tinerilor în carieră, sub
formă profesională, dar în același timp se pun în discuție și probleme de ordin social și
psihologic (nehotărâre, teamă față de carieră, frica de excludere de la locul de muncă). În
acest sens conceptul de consiliere a tinerilor implică arii diferite puse laolaltă pentru
acumularea de cunoștințe precum: autocunoaștere, comunicare, dezvoltare personală,
managementul învățării, planificarea carierei și managementul stilului de viață. (Silvaș, 2009,
pp. 8-9, apud Lemeni și Miclea, 2004).

2.2 EXCLUZIUNEA SOCIALĂ

Nivelul de educație, sprijinul familiei și al statului, precum și consilierea profesională

a tinerilor sunt câteva dintre elementele de bază pentru a evita excluziunea socială și sărăcia.
Din păcate, România se află printre țările în care tinerii se situează în cea mai grea situație,
peste 40% sunt în risc de sărăcie și excluziune. Situația este din ce în ce mai gravă pentru
tinerii care provin din mediul rural și din sistemul de protecție a copilului, aceștia fiind
defavorizați prin modul în care sunt lipsiți de informație și sprijin. Ne aflăm în situația în care
tinerilor le este respinsă ideea unei cariere de succes din diverse motive.

5
 În cazul tinerilor care trăiesc în mediul rural posibilitatea vizualizării unei cariere
prospere este îndepărtată privind realitatea care îi înconjoară, în același timp lipsa
posibilităților financiare ale părinților îi face pe aceștia să își pună toată energia în găsirea
unei soluții pentru problema stringentă care este lipsa banilor și nu educația și îndrumarea
copilului, o altă problemă mare poate fi lipsa educației părinților care, în acest caz nu își vor
focusa energia pentru a-și convinge copilul de a merge la școală și de a-și face o carieră.
Calitatea scăzută a educației din mediul rural poate fi un alt mod prin care tânărul își poate
pierde interesul pentru școală și carieră, iar cauzele pot varia de la o așezare la alta, din punct
de vedere geografic , de la o instuție școlară la alta, de la o familie la alta.

În cazul tinerilor care provin din centre de plasament situația ar putea fi chiar mai rea;
lipsa implicării statului în viața copilului poate fi fatală pentru intrarea lui pe piața muncii și
în societatea contemporană. Faptul că statul român acoperă nevoile de bază ale unui copil (
adăpost, îmbrăcăminte, hrană) nu este suficient, ci chiar dezastruos. Acoperirea nevoilor de
bază nu înseamnă un copil fericit, neglijing nevoile superioare ale ființei umane (nevoia de
dezvoltare psihologică, emoțională, dorințe, aspirații) distruge în totalitate viața și implicit
intrarea copilului în societate și acomodarea acestuia la ea ( Neagu, G., Petrescu, C., 2016, p.
11).

2.3 INTEGRAREA PE PIAȚA MUNCII

Integrarea în piața muncii a tinerilor din mediul rural și din sistemul de protecție a
copilului este dificilă deoarece aceștia sunt privați de informație, una dintre caracteristicile
esențiale ale societății în care trăim și a ritmului în care evoluăm, pe de altă parte situația
econimică redusă face greu accesibil accesul la formare și recalificare, o altă consecință a
perioadei în care ne aflăm. Fără să intrăm prea mult în subiect am evidențiat două cauze
extrem de greu de depășit pentru tinerii din cele două medii menționate mai sus. Pe lângă
faptul că tinerii sunt privați de consilierea în carieră se adaugă faptul că oferta pieței este
destul de redusă pentru tinerii din mediul rural, iar o recalificare este de asemenea o măsură
de care puțini au auzit și pe care și mai puțini o pun în practică. Vorbim de viitori șomeri sau
de tinerii care apelează la măsurile de protecție socială. Din păcate, lipsa informației, a unei
educații de calitate, a unei consilierii profesionale care implică și sfătuire psihologică, care i-

6
ar ajuta pe tinerii să facă față schimbărilor, duce la excluderea acestor de pe piața muncii din
lipsa calificărilor și implicit la excluziune socială și sărăcie. „Dacă am realiza un profil al
tânărului care este frecvent beneficiar al măsurilor de protecție socială vom constatat că
acesta se caracterizează printr-un nivel scăzut de educaţie şi pregătire profesională, are o
experienţă profesională limitată şi fragmentată, aparţine unui mediu socio-economic şi
familial defavorizat (de cele mai multe ori provin din mediul rural sau din instituții de
protecție socială)” (.Neagu, G., Petrescu, C., 2016, p. 21).

A doua categorie de tinerii care intră foarte greu în piața muncii sunt cei care provin
din sistemul de protecție socială (post-instituționalizați sau aflați în sistem) și care vin la
pachet cu goluri imense pe mai multe paliere, plecând de la lipsa informației și a unei educații
bune până la lipsuri emoționale, comportament inadecvat, lipsa unui adăpost și abilități
minime de conviețuire independentă.

O măsură benefică luată de statul român a fost integrarea tineriilor în plasament

familial, ceea ce ar trebui să conducă la dezvoltarea unei independențe prin angajarea
acestora în treburile casnice și rezolvarea problemelor de zi cu zi, în plus ca bonus integrarea
lor în familie îi aduce într-o stare emoțională favorabilă, simtindu-se pregătiți pentru a duce o
viață independentă.

Însă, problemele celor aflați încă sub autoritatea statului și care nu beneficiază de o
familie care să-i aducă beneficii pe plan afectiv se aseamănă izbitor de cele ale tinerilor din
mediul rural. Dacă în cazul tinerilor de la sate situația financiară reprezintă o problemă pentru
familie și astfel atenția este focusată pe bani, mai mult decât spre binele propriului copil,
această situație se găsește și în cazul copiilor instituționalizați, bani pot fi și ei o problemă,
dar și dezinteresul pentru dezvoltarea abilităților lor profesionale, emoționale. De asemenea,
educația scăzută și imposibilitatea formărilor profesionale și recalificărilor îi poziționează
într-o situație dificilă, expuți excluziunii sociale și sărăciei.

Un punct de vedere pertinent în susținerea ideilor prezentate mai sus și mai ales, în
evidențierea absenței totale sau parțiale a consilierii vocaționale în rândul tinerilor îl au
autorii care au aprofundat subiectul:

„Consilirea vocațională a copiilor/tinerilor este insuficientă la nivelul întregului de învățământ

din România, 1 consilier având alocat un număr de 800 de elevi și o normă de 18 h/săptămână din care

7
 4 sunt pentru activitatea didactică. Această consiliere vocațională este esențială pentru alegerea
instituției de învățământ pe care copiii/tinerii să o urmeze în viitor. Dacă copiii/tinerii din familii mai
beneficiază de sfaturile părinților în alegere instituției de învățământ și a calificării pe care să o urmeze,
cei din sistemul de protecție au o mai mare nevoie de servicii specializate de consiliere și orientare
vocațională. Chiar dacă alegerea instituției de învățământ este alegerea copilului/tânărului din sistemul
de protecție, de multe ori acesta nu corespunde abilităților și cunoștințelor pe care acesta le deține, fapt
ce are consecințe asupra integrării pe piața muncii deoarece nu deține competențele necesare ocupării
unui loc de muncă care să îi permită să ducă o viață independentă (Neagu și Petrescu, 2010, p. 22, apud
Câmpean, 2010; Ilie, 2014)”.

3. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ORIENTAREA

ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ

Orientarea profesională reprezintă îndrumarea tinerilor în timpul școlii de către

diriginte sau alte persoane specializate cu scopul de-ai forma tânărul o viziune clară asupra a
ceea ce dorește să facă pe viitor. Acesta trebuie să aibă în vedere toți factori posibili interni și
externi. Trebuie menționat că consilierea școlară și profesională sunt două acțiuni care se
completează, nu se exclud și că pot fi parcurse în paralele sau separat.

Factorii care pot influența orientarea profesională sunt: cercetarea, școala și profesorii,
familia, mass-media (Ciutre, 2018, p. 49). Familia are un rol primordial în orientarea unui
tânăr în carieră; de aceea este foarte important ca părinții să-și evalueze copilul la adevărata
lui valoare și să țină cont de dorințele și aptitudinile copilului, fără să înceapă de la
nereușitele lor profesionale sau dorințele neîmplinite ale lor. Mai sus am relatat pe scurt care
este rolul familiei în orientarea în carieră a unui tânăr, dar dacă vorbim despre tinerii din
mediul rural situația se prezintă diferit, la fel și în cazul tinerii din centrele de plasament. În
prima situație, vorbim despre părinți mai puțin pregătiți atât la nivel intelectual, cât și la nivel
de consiliere; adică părinții copiilor din mediul rural au o pregătire scăzută, astfel nu știu să-și
îndrume copii spre o carieră sau spre cariera potrivită acestora, ori nu recunosc potențialul
acestora. În a doua situație, problema este foarte delicată deoarece factorul primordial –
8
familia lipsește cu desăvârșire. Deci problema rămâne în mâinile îngrijitorilor și educatorilor
care de multe ori nu fac prea multe demersuri în acest sens așa cum am discutat în capitolul
2.

Un al doilea factor este mass-media; prin puterea cu care a pătruns în rândul tinerilor
de astăzi putem considera că este un factor impotant în orientarea în carieră. Dacă tânărul își
cunoaște dorințele și aptitudinele atunci televiziunea, presa scrisă și internetul îi pot furniza
materiale, idei prin care își poate contura o imagine de ansamblu asupra carierei potrivite lui.
De asemenea, pentru tinerii de la sate și din centrele de plasamente situația poate sta diferit și
consider că în acest caz se impune o analiză diferențiată. Pentru tinerii din mediul rural
cauzele pentru care mass-media nu ar putea reprezenta un avantaj au la bază lipsa acestor
resurse din premise financiare, nivelul scăzut de educație ceea ce duce la scăderea dorinței de
a fi informat, problemele familiale care își pun accentul asupra unui tânăr și care își
abandonează studiile, fără a se mai gândi la o carieră. În cazul tinerilor din sistemul de
protecție a copilul situație se prezintă diferit, nu pentru că ar fi privați de accesul la
informație, ci pentru că lipsa de afecțiune, de înțelegere a propriilor nevoi, lipsa familiei și a
propriului cămin îi aduce în situația în care sunt foarte greu de abordat, având un
comportament violent, de respingere.

4. SOLUȚII GENERALE DE INTEGRARE A TINERILOR

Orientarea în carieră și integrarea profesională a tinerilor din mediul rural și din

centrele de plasament trebuie făcută diferit, astfel încât să răspundă adecvat nevoilor acestora
(Neagu, G. și Petescu, C., 2016, p. 39).

Printre principalele soluții se numără: angajarea de personal specializat care să

cunoască nevoile publicurilor țintă (mediul rural și mediu instituționalizat) și organizarea
unui program prin care implicarea lor să fie constantă; ajutarea tineriilor din cele două medii
să se integreze în societate prin programe de servicii de integrare, organizarea unor cursuri de

9
formare și/sau după caz de recalificare care să implice monitorizarea și evaluarea tinerilor și
dezvoltarea unor parteneriate cu instituțiile publice și private prin care tinerii să aibă acces la
locuri de muncă.

4.1 SOLUȚII DE INTEGRARE PROFESIONALĂ A TINERILOR DIN

MEDIUL RURAL

Punctul de plecare al acestei probleme cu care România se confruntă din ce în ce mai

mult - abandonul școlar - este încurajarea și stimularea tineriilor prin adoptarea unor măsuri
care să le faciliteze frecventarea instituțiilor de învățământ: asigurarea sau decontarea
transportului, oferirea de burse sociale/merit, cazarea gratuită în internate, asigurarea
materialelor necesare studierii (rechizite, manuale), organizarea de campanii de informare
prin care tinerii sunt sprijiniți să-și finalizeze studiile și programe de orientare în carieră
finalizate cu integrarea acestora în piața muncii.

4.2 SOLUȚII DE INTEGRARE PROFESIONALĂ A TINERILOR DIN

MEDIUL INSTITUȚIONALIZAT

Soluțiile din această categorie se împart în alte două subcategorii și anume: soluții
individuale și soluții adresate statului.

La nivel individual tinerii din mediul instituționalizat trebuie să fie consiliați pe mai
multe nivele, iar nivelul de bază să îl constituie nevoile emoționale/afective, urmând mai apoi
nivelul profesional. De asemenea, organizarea de programe de consiliere vocațională și
implicarea tinerilor în activități de voluntariat, ar putea reprezenta o măsură prin care aceștia
iau contact cu lumea din exterior, aduce un plus în integrarea lor în societate și le dezvoltă
latura independentă cu care nu sunt familiarizați în sistemul de protecție a copilului, care
reprezintă o problemă majoră la nivel național deoarece tinerii după părăsirea sistemului
trăiesc un sentiment de abandon și neputință.

Soluții adresate statului: angajarea de personal specializat care să fie prezent în

dezvoltarea tânărului atât la nivel emoțional, cât și profesional, ajutarea acestora să se
desprindă de sistem prin crearea de parteneriate cu ONG-uri, instituții pubice și private care
10
să îi scoată din zona lor de confort, astfel aducând beneficii pe termen lung (o integrarea
socio-profesională mai ușoară și o desprindere de sistem fără a aduce repercursiuni în viața
acestora), asigurarea sprijinului și după părăsirea sistemului (numirea unei persoane de
contact care să le răspundă întrebărilor și curiozităților din noua lor viața și să le fie aproape
creând sentimentul că există cineva în spatele lor care îi poate ajuta în situațiile dificile),
organizarea unui program prin care pot beneficia de calificări noi și după ce au ieșit din
sistem, scutirea de taxe și impozite în primele luni după desprinderea de sistem.

5. IMPORTANȚA PLANIFICĂRII CARIEREI

Studiul carierei debutează ca știință în anul 1980, sub denumirea de „Carierologie” și

are ca principale arii de abordare următoarele: consilierea în carieră, planificare carierei,
bilanțul abilităților necesare în carieră (Silvaș, 2009, p. 3, apud. Jigău, 2003).
Cariera este un proces continuu, care se obține prin muncă depusă constant și care nu
vine la un moment dat în viața noastră.
Planificarea carierei este de asemenea un proces continuu, care trece prin diverse
etape și de cele mai multe ori vine cu anumite obstacole, ceea ce contează este să ne urmărim
țelul propus și să-l atingem, fără să uităm că presupune multă implicare din partea tuturor
(părinți, elevi și cadre didactice).
Planificarea carierei este importantă indiferent din ce unghi am privi, dar este cu atât
mai vitală pentru tinerii defavorizați, făcând referire la tinerii din mediul rural și mediu
instituționalizat. Aceștia beneficiază în foarte puține cazuri de consiliere vocațională, ceea ce
nu știu dacă ar schimba statisticile care ne arată numere crescute ale abandonului școlar, dar
cu siguranță merită să încercăm. Faptul că unii tineri au avut norocul să fie într-o familie cu
grad crescut de educație care i-au sprijinit și orientat în viață și carieră, nu înseamnă că
celelalte cazuri trebuie date la o parte
„Planificarea carierei este un proces care necesită multă implicare, din partea tututor
actorilor educaţionali – profesori, părinţi şi în primul rând elevi. Stabilirea planurilor pentru

11
viitor este o sarcină dificilă, iar identificarea drumului care dezvăluie cele mai multe
alternative de succes depinde de luarea celei mai potrivite decizii” (Ianc, 2018, p. 100). Sunt
de acord cu autoarea Mariana Ianc, dar aș adăuga importanța statului în cazurile în care
părinți lipsesc sau în care sunt total dezinterasați de soarta copiilor lor. (Graff & Birkenstein,
2015). Este o problemă majoră pe care România este datoare să o rezolve- responsabilitatea
față de tinerii defavorizați care rămân prizonieri în situații pe care nu le pot gestiona sau
aborda.

6. CONCLUZII

Abordând această temă și accesând mai multe materiale am conștientizat importanța

consilierii profesionale, emoționale, psihice în viața unui tânăr și mi-am dat seama în același
timp de pierderile pe plan profesional acolo unde lipsește cu desăvârșire.
Eu am ales să discut despre două medii defavorizate, mediul rural și cel
instituționalizat, ceea ce m-a făcut să realizez că problema este mai mare decât îmi imaginam
și că intervenția statului trebuie să fie imediată. În materialele parcurse pentru realizarea
eseului meu am văzut soluții concrete, aplicabile și necesare propuse de specialiști care au
aprofundat această temă, deci statul român ar trebui să-și asume rolul de implementare, având
la dispoziție atâtea materiale bine structurate care au pus punctul pe I.
Soluțiile sunt diverse și adaptate pentru fiecare dintre cele două medii despre care am
vorbit în această lucrare, amintesc doar câteva dintre ele: angajarea de personal specializat
care să fie prezent în dezvoltarea tânărului atât la nivel emoțional, cât și profesional,
implicarea tinerilor în activități de voluntariat, încurajarea și stimularea tineriilor prin
adoptarea unor măsuri care să le faciliteze frecventarea instituțiilor de învățământ: asigurarea
sau decontarea transportului, oferirea de burse sociale/merit, cazarea gratuită în internate,
asigurarea materialelor necesare studierii (rechizite, manuale), organizarea de campanii de
informare prin care tinerii sunt sprijiniți să-și finalizeze studiile și programe de orientare în
carieră finalizate cu integrarea acestora în piața muncii, asigurarea sprijinului și după
părăsirea sistemului (numirea unei persoane de contact care să le răspundă întrebărilor și

12
curiozităților din noua lor viața și să le fie aproape creând sentimentul că există cineva în
spatele lor care îi poate ajuta în situațiile dificile), organizarea unui program prin care pot
beneficia de calificări noi și după ce au ieșit din sistem, scutirea de taxe și impozite în primele
luni după desprinderea de sistem.
Din păcate, tema abordată aduce în față multe probleme cu care tinerii din cele două
medii se confruntă, fără ca să poată să facă ceva în acest sens. Este nevoie de implementarea
unui program prin care sprijinirea și îndrumarea tinerilor din medii defavorizate să fie
constantă, să monitorizeze și să evalueze tinerii astfel încât să-și poată găsi vocația. De
asemenea, angajarea de specialiști pentru tinerii din sistemul de plasament care să-i sprijine
emoțional și alocarea de resurse tineriilor din mediul rural, astfel încât să-și poată continua
studii sunt doar două lucruri dintre cele care necesită o rezolvare urgentă.

13
 7. BIBLIOGRAFIE

1. Brătucu, G., Madar, A., Neacșu, A. N., Bocșor, D. & Băltescu, A. C. (2014).
„Rolul consilierii vocaționale a elevilor în valorificarea înclinațiilor profesionale
ale acestora”. Universitatea Transilvania Brașov.
https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_1331.pdf?fbclid=IwAR12i3pD
Bx8I26FqeQY9IeyJ8NypCeSOL7SDr8U3Oc78t-7939sHVBGZJhw
2. Chelcea, S. (2000). „Cum să redactăm în domeniul științelor socioumane”. Ed:
Comunicare.ro.
3. Graff, G., & Birkenstein, C. (2015). „Manual pentru scriere academică: Ei spun/
Eu spun”. Ed: Paralela 45.
4. Neagu, G. și Petrescu, C. (2016). „Metodologie de lucru cu tinerii din mediul rural
și cei din sistemul de protecție a copilului”. Ed: Academiei Române.
https://childhub.org/sites/default/files/library/attachments/metodologie_de_lucru.p
df
5. Paraschiv, C. (Coord), Ciutre, M. și Ianc, M. (2018). Educarea tinerilor pentru
integrarea pe piața muncii europene. ISBN 978-973-0-27880-4.
http://leonida-petrosani.ro/wp-content/uploads/2018/11/carte-simp-2018-1.pdf
6. Silvaș, A. (2009). „Managementul carierei: De la orientare școlară și profesională
la orientarea și dezvoltarea în carieră”. Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureș.
https://docplayer.org/45282009-Universitatea-petru-maior-tg-mures-dppd-
managementul-carierei.html
7. Șerbănescu, A. (2000). “Cum se scrie un text”. Ed: Polirum.

14