Schema lecţiei – clasa a XII-a

1. Acizii nucleici

1.1 Compoziţia chimică a acizilor nucleici

- în 1953 Watson şi Crick au descoperit structura ADN-ului, model confirmat ulterior de Wilkins

- acizii nucleici (ADN şi ARN) sunt macromolecule alcătuite din unităţi repetitive care se numesc
nucleotide.

O nucleotidă este formată din:

a) bază azotată: - purinică → ADENINĂ (A)

→ GUANINĂ (G)
-pirimidinică → CITOZINĂ (C )
→ TIMINĂ (T)
→ URACIL (U)

b) pentoză (riboză cu 5 atomi de C): → riboză în ARN

→ dezoxiriboză în ADN
c) radical fosfat, ce se leaga la C5´ al propriei pentoze

Legarea radicalului fosfat la C3´ al pentozei din nucleotida vecină duce la formarea unei catene (lanţ)
polinucleotidic.

1.2 Structura primară şi secundară a ADN-ului

A) Structura primară a acizilor nucleici este o structura monocatenară şi rezultă în urma polimerizării
nucleotidelor.
- două nucleotide alăturate se leagă prin intermediul unui radical fosfat prin legături fosfodiesterice între
carbonul 3´ al pentozei primei nucleotide şi carbonul 5´ al pentozei nucleotidei următoare (3´-> 5´),
rezultând o catenă polinucleotidică.

B) Structura secundară este formată din două catene polinucleotidice răsucite în spirală în jurul unui ax,
formând dublul helix (tur complet de 360° la fiecare 10 nucleotide).

Aspect de dublu helix = scară flexibilă : - balustrada (la exterior) este formată de pentozele unite prin
grupări fosfat
- treptele (la interior)= baze azotate

Catenele ADN au urmaătoarele caracteristici:

1) sunt antiparalele (5´->3´ şi 3´->5´), adică au direcţie diferită de polimerizare

2) sunt complementare (o bază purinică se leagă de una pirimidinică şi invers)
3) legate prin punţi de Hidrogen de natură electrostatică, duble între A=T, A=U, şi triple între C≡G
Strucutra bicatenară a ADN-ului prezintă o mare stabilitate fizică, asigurată de:

- punţile fosfodiesterice intercatenare pe verticală

- punţile de H intercatenare, pe orizontală

1
Proprietăţile macromoleculei de ADN, datorate structurii bicatenare sunt:

a) denaturarea – prin încălzirea unei soluţii de ADN (90°) legăturile de H se pot rupe, rezultând ADN
monocatenar

b) renaturarea – capacitatea catenelor complementare de a reface dublul helix

- procesul are loc printr-o răcire treptată, lentă, ce permite refacerea punţilor de H
- amestecând catene de ADN de origini diferite se pot forma hibrizi moleculari

Gena reprezintă un segment din molecula de ADN, care conţine informaţia genetică necesară sintezei unei
catene polinucleotidice sau a unei molecule de ARNr şi ARNt. La eucariote, gena prezintă o structură
discotinuă, fiind alcătuită din secvenţe informaţionale numite exoni şi noninformaţionale, numite introni.
La procariote, gena prezintă o structură continuă, fiind alcătuită doar din exoni.

TIPURI DE ARN – structură şi funcţii

ARN-ul prezintă o singură catenă polinucleotidică – se formează tot prin legături fosfodiesterice (între
pentoză şi radicalul fosfat).

a) ARN viral

- constituie materialul genetic al RIBOVIRUSURILOR (spre ex. VMT – virusul mozaicat al tutunului;
virusul poliomielitei, virusul gripal, virusul turbarii)
- este monocatenar, mai rar bicatenar (atunci cand se roteste in jurul propriului ax)
- liniar, mai rar circular
- marimea si masa variaza in functie de cantitatea de informatie genetica pe care o poseda

b) ARN-ul celular poate fi:

1. ARNnuclear mic (ARNsn sau ARNnm)

Are rol in structura si functionarea nucleului si in maturarea ARN-ului mesager

2. ARNm (mesager). Se intalneste atat in celulele procariote (PK) cat si eucariote (EK). Este
monocatenar, si are rol in transcriptie =copierea informatiei genetice din catena 3´->5´ a moleculei de
ADN), proces initiat de enzima ARN-polimeraza
Marimea de ARNm depinde de cantitatea de informatie genetica copiata. La sfarsitul sintezei proteice este
distrus enzimatic.

3. ARNt. Are rolul de a transporta aminoacizii la locul sintezei proteice, in citoplasma, pe suprafata
ribozomilor, in procesul de translatie a informatiei genetice.
Structura monocatenara cu portiuni bicatenare, avand asppectul unei frunze de trifoi. Prezinta 2 zone: a)
unde se fixeaza aminoacidul pe care-l va transpoorta
b) unde se afla anticodonul ce contine secventa de nucleotide complementara codonului din ARN-ul
mesager de care se leaga in timpul translatiei

4. ARN-ribozomal
Reprezinta aprox. 85% din ARN-ul celulei, prezinta numeroase plieri neuniforme. Este localizat in
ribozomi.
Este sintetizat prin transcriptie din ADN.

2
1. Functia autocatalitica a ADN-ului

Consta in proocesul de replicare (sinteza) a materialului genetic. Watson si Crick au emis ipoteza
replicarii ADN-ului dupa modelul semiconservativ, adica: - se rup puntile de H, rezultand ADN
monocatenara
- fiecare catena serveste drept matrita pentru sinteza unei catene noi, atragand nucleotidele din citoplasma,
de care se leaga pe baza de complementaritate.

Se formeaza astfel 2 molecule de ADN identice, fiecare avand o catena veche ce a folosit drept model si
una nou sintetizata. La EK, replicarea incepe simultan in mai multe regiuni situate de-a lungul moleculei
de ADN ( se numesc origini de replicare sau REPLICONI). La PK exista un singur replicon.

Enzimele implicate in acest proces sunt:

ADN – topoizomerazele: taie si apoi leaga catenele de ADN, permitand derasucirea acestora
ADN-helicaza: - catalizeaza ruperea puntilor de H dintre cele 2 catenele
- molecula de ADN capata forma literei Y (furca de replicare)
ADN polimerazele catalizeaza legarea de noi nucleotide la C 3´ liber al pentozei. Pentru ca replicarea este
posibila intodeauna numai in directia 5´-3´, pe catena matrita originala 3´-5´ sinteza este realizata
continuu,in timp ce pe catena complementara 5´-3´ replicarea se desfasoara discontinuu, prin formarea de
fragmente scurte de ADN numite fragmente OKAZAKI, alcatuite din 1500 de nucleotide la eucariote si
150 la procariote.
ADN-ligaza: leaga fragmentele OKAZAKI alaturate, avand astfel loc alungirea lantului polinucleotidic.
ADN-giraza induce rasucirea catenei nou formate in jurul catenei matrita

2. Functia heterocatalitica a ADN-ului

Consta in sinteza proteica. Informatia genetica se reproduce prin replicare si este decodificata,
transformata intr-o proteina specifica prin: - transcriptie
- translatie

DOGMA CENTRALA A GENETICII

ADN → ARN → proteine

- la ribovirusuri, ARN-ul viral serveste ca matrita pentru sinteza unei catene de ADN sub actiunea enzimei
reverstranscriptaza.

Codul genetic

- Informatia genetica se gaseste in ADN codificata biochimic

- Unitatile de codificare=CODONI
Totalitatea codonilor formeaza CODUL GENETIC; corespondenta dintre nucleotidele din ADN sau
ARNm si secventa aminoacizilor in molecula proteica = colinearitate
- Codonul = 3 nucleotide alaturate. Prin combinarea celor 4 baze azotate luate cate 3 => 64 de codoni
=CODUL GENETIC, dintre care: - 61 au informatie genetica
- 3 sunt codoni stop (UAA, UAG, UGA in cazul ARN si TAA, TAG, TGA in cazul ADN)

Caracteristicile codului genetic

1. este degenerat, adica mai multi codoni codifica acelasi aminoacid, deoarece sunt61 de codoni si doar

3
20 de aminoacizi standard (au mai fost descoperiti inca 2, doar la bacterii) in strucutra proteinelor
2. este fara virgula, adica intre 2 codoni vecini nu exista semne de punctuatie, sau nucleotide care sa-i
desparta
3. este nesuprapus, adica 2 codoni vecini nu au nucleotide comune
4. este universal, comun tututror organismelor, de la cele mai primitive la cele mai complexe, acelasi
codon codifica pentru acelasi aminoacid.

Etapele sintezei proteice:

Biosinteza proteinelor cuprinde: - transcriptia → are loc in nucleu

- translatia → are loc in citoplasma

A. Transcriptia = prcesul de copiere a informatiei genetice de pe catena 3´-5´ a ADN-ului in ARNm

- la PK se copiaza informatia genetica din mai multe gene succesive =>mai multe proteine sintetizate
concomitent
- la EK se copiaza informatia unei singura gene, sintetizandu-se o singura catena polipeptidica (o
proteina).

Se realizeaza in 3 faze:

1. initierea transcriptiei. Este realizata de enzima ARNpolimeraza, care recunoaste secventa de ADN
promotor de care se leaga
2. alungirea moleculei de ARNm: - ARN polimeraza se deplaseaza de-a lungul moleculei de ADN si
desface dublul helix; se sintetizeaza o molecula de ARN premesagger, care este complementara cu catena
3´-5´ a ADN-ului si contine atat secvente informationale (exoni) cat si secvente noninformationale
(introni)
3. terminarea transcrierii
- Are loc maturarea ARNpremesager ce consta in eliminarea intronilor si legarea intre ei a exonilor
- ARNm matur trece in citoplasma unde are loc TRANSLATIA

B. Translatia – este procesul de decodificare (traducere) a informatiei genetice din secventa de nucleotide
a ARNm in secventa de aminoacizi din catena polipeptidica.

1. Initierea sintezei proteice:

- ARNm atrage cele 2 subunitati ale ribozomilor care prind intre ele capatul moleculei de ARNm;
- in citoplasma are loc activarea aminoacizilor in prezenta de ATP si legarea lor de molecule de ARN, care
contin anticodonii complementari codonilor acelor aminoacizi; procese catalizate de enzima aminoacil-
sintetaza.

2. formarea si elongarea catenei polipeptidice

In prezenta enzimei peptid-polimeraza se formeaza legaturile peptidice intre aminoacizi in ordinea sosirii
lor determinata de codonii din structura ARNm
3. Terminarea sintezei proteice. Se produce atunci cand se ajunge la codul STOP. Catena polipeptidica
sintetizata se desprinde de pe ribozom. ARNm va fi degradat, in timp ce ARNt si ATP sunt reutilizate.