Rolul competențelor în dezvoltarea carierei profesionale

Definită din perspectivă legislativă, în România, formarea continuă a personalului

didactic constituie un drept care se realizează, în principal, prin perfecţionare şi
conversie profesională.

Evoluţia în carieră a personalului didactic din învăţământul preuniversitar se

realizează prin promovarea examenelor de definitivare în învăţământ şi obţinere a
gradelor didactice II şi I.

Pentru a se realiza corelarea cu reglementările specifice educaţiei adulţilor şi

educaţiei permanente, dezvoltarea profesională continuă se realizează prin stagii de
formare obligatorii. Stagiile de formare continuă intră în sistemul de evaluare/echivalare
prin credite profesionale transferabile, obligativitatea constând în acumularea de către
cadrul didactic a 90 de credite într-o perioadă de cinci ani. Programele de formare
continuă a personalului didactic sunt organizate modular pe următoarele domenii
principale: specialitate, pedagogie, psihologia educaţiei, didactica specialităţii, TIC,
management educaţional.

Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea competenţelor

personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi competenţe, în funcţie de evoluţiile din
planul nevoilor de educaţie şi al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie de
exigenţele privind adaptarea competenţelor personalului didactic la schimbările din
structurile/procesele de educaţie.

Potrivit principalelor sale destinaţii, formarea continuă vizează:

1. actualizarea şi dezvoltarea, prin programe de formare/perfecţionare periodică,

a competenţelor în domeniul/domeniile de specializare corespunzător funcţiilor didactice
obţinute prin formarea iniţială;

2. dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de

pregătire şi obţinere a gradelor didactice;

3. dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, îndrumare, control,

evaluare în structurile şi organizaţiile din sistemul de educaţie;

4. dobândirea de noi competenţe, prin programe de reconversie/readaptare a

calificării pentru noi specializări sau/şi noi funcţii didactice, altele decât cele obţinute prin
formarea iniţială;
 5. dobândirea unor competenţe complementare sau de extensie care lărgesc
gama activităţilor şi funcţiilor ce pot fi prestate de personalul didactic (predarea în
sistemul E-learning, predarea în limbi străine, consiliere educaţională şi orientare în
carieră, educaţia adulţilor ş.a.);

6. dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind rolurile sociale şi

dezvoltarea personală şi profesională, interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi
cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind organizarea, conducerea şi
îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza
reflexivă a propriei activităţi.

Competenţa didactică este obiectivul central al tuturor programelor de formare

profesională. Competenţa este o realitate dinamică şi flexibilă, greu de surprins şi de cuantificat.
Diverse definiţii ale competenţei, oferite de literatura de specialitate, fac referire la relaţia dintre
cel care desfăşoară o activitate şi rezultatele bune ale activităţii sale.

Pentru a asigura succesul în carieră, orice persoană trebuie să-şi proiecteze cariera,
adică să reflecteze conştient, la fiecare etapă a vieţii, în ce direcţie trebuie să-şi concentreze
eforturile şi resursele personale, pentru a obţine cele mai bune rezultate în activitatea
profesională. Fiecare persoană îşi proiectează cariera pe parcursul întregii vieţi: începând cu
anumite vise din copilărie, care pe măsura maturizării, se transformă în adevărate proiecte de
viaţă profesională.

Autocunoaşterea este un proces continuu, realizat de persoană pe tot parcursul

vieţii. Când persoana îşi pune anumite întrebări, precum: „ce îmi place, ce este
important pentru mine, ce nu este important, ce nu aş face niciodată în viaţă ? ”, devine
mai conştientă de propriile forţe, capacităţi, abilităţi şi valori. Aceasta îi inspiră încredere
în forţele proprii, făcând-o să înţeleagă de la vârstă tânără care sunt scopurile sale în
viaţă şi cum le poate realiza. Astfel, este foarte important să te cunoşti pe sine, dar şi să
ştii să colectezi informaţii despre sine. Informaţiile despre propria persoană, pe care le
identificăm prin procesul de autocunoaştere, se referă la valorile personale şi
profesionale, interese, abilităţi, capacităţi, atitudini, trăsături de personalitate.

Decizia pentru carieră şi motivaţia de dezvoltare profesională într-un anumit

domeniu de activitate au la bază diverse repere privind criteriile de alegere a profesiei
(prestigiul, avantajele, compatibilitatea persoanei cu domeniul de activitate
profesională). Evident că aceste criterii nu se exclud reciproc, dar există anumite
priorităţi, determinate de particularităţile de personalitate, sistemul de valori,
circumstanţele de viaţă.