ANESTEZIA LOCO-REGIONALA

Anestezia loco-regională are ca obiectiv principal eliminarea senzației dureroase

dintr- o anumită regiune a corpului fără pierderea stării de conștiență.
Substanțele anestezice locale utilizate sunt: procaina, cocaina, clorprocaina,
tetracaina, lidocaina, mepivacaina, bupivacaina, etidocaina, ropivacaina,
prilocaina.
Tehnici de anestezie loco-regionale: anestezia regională prin infiltraţie,
anestezia de contact, blocajul de nerv periferic, blocajul de plex nervos,
blocajele regionale centrale, anestezia subarahnoidiană sau rahianestezia și
anestezia epidurală sau peridurală.
Anestezia prin infiltraţie constă în infiltrarea tegumentului şi a ţesutului celular
subcutanat în zona viitoarei incizii, afectând etapa de recepţie a stimulului
nociceptiv. Indicaţiile sunt limitate la mici intervenţii chirurgicale. Importantă
este cunoașterea dozei maxime anestezice pentru fiecare substanţă utilizată.
Anestezia de contact se realizează exclusiv la nivelul mucoaselor. Substanţele
aplicate pe acestea sunt sub formă de gel, spray sau soluţii, afectând tot etapa de
recepţie a stimului nociceptiv. Indicațiile sunt în oftalmologie, stomatologie sau
ca adjuvant pentru efectuarea unor manevre (intubaţie vigilă, sondare vezicală,
gastrică, etc.).
Blocajul de nerv periferic se realizează prin infiltrarea la nivelul proiecției
cutanate a nervului de blocat după prealabila infiltraţie a tegumentului la nivelul
locului de puncţie. Mecanismul de acțiune este de blocare la nivelul transmisiei.
Blocajul de plex nervos: blocajul de plex cervical pentru intervenţiile la nivelul
capului şi gâtului; blocajul de plex brahial ce anesteziază membrul superior cu
excepţia tegumentului umărului şi a părții mediale a brațului, indicat pentru
intervenţii ortopedice sau de chirurgie plastică; blocajul de plex lombar şi de
plex sacrat pentru anestezia membrului inferior indicată mai ales pentru
intervenții ortopedice.
Anestezia subarahnoidiană: Rahianestezia se realizează prin injectarea în
spațiul subarahnoidian (dintre arahnoidă şi piamater) unde există lichid
cefalorahidian (L.C.R.), a substanței anestezice locale prin intermediul unui ac
fin prevăzut cu un mandren. Anestezia spinală este indicată pentru proceduri
chirurgicale ale abdomenului inferior, perineului şi extremităţilor inferioare.
Anestezia epidurală se realizează prin injectarea substanței anestezice în spațiul
epidural - spațiu virtual aflat între ligamentul galben şi duramater. Anestezia
epidurală este indicată în cazul procedurilor chirurgicale incluzând atât zona
abdominală superioară, cât și inferioară, zona toracică, chiar și zona cervicală

RAHIANESTEZIA

1
Rahianestezia este o forma de anestezie loco-regionala, efectuata in coloana
vertebrala in spatiul dintre doua vertebre, care presupune inteparea durei mater
(implicit si a arahnoidei) cu un ac foarte subtire si injectarea in lichidul
cefalorahihidian (LCR) a unei substante anestezice (cel mai frecvent utilizate
fiind bupivacaina, xilina, ropivacaina). Nivelul abordului pentru rahianestezie,
tipul acului, tipul si cantitatea de substanta injectata ramane la decizia
medicului anestezist in functie de particularitatile individuale ale pacientului si
tipul interventiei chirurgicale.
Pentru pacientul care va urma sa beneficieze de rahianestezie este foarte
important sa respecte postul alimentar si hidric de dinaintea operatiei
recomandat de medic (6-8 ore pentru solide si 2-3 ore pentru lichide) ca
preventie a greturilor si varsaturilor ce pot sa apara datorita sedarii aditionale sau
in cazul in care apare necesitatea instituirii anesteziei generale.
Rahianestezia se utilizeaza in diverse interventii chirurgicale care necesita
anestezia de la brau in jos, la nivelul pelvisului sau picioarelor (interventii
ortopedice, amputatii, hemoroidectimii, cura chirurgicala a herniilor,
eventratiilor, apendicectomii sau interventii urologice).
Efectul anesteziei spinale este de pierdere a sensibilitatii (tactile, termice si
dureroase) precum si a mobilitatii zonei sub nivelul unde este injectata
substanta. Pacientul ramane in schimb constient (treaz) pe durata intregii
interventii chirurgicale, fara a simti insa nimic. Efectul rahianesteziei se
instaleaza la aproximativ 10 minute de la intepatura in spate (debuteaza adesea
cu senzatia de incalzire si furnicaturi la nivelul picioarelor) si dureaza 2-4 ore in
medie, in functie de tipul substantei anestezice.
Astfel, efectul rahianesteziei se poate prelungi peste durata operatiei, timp in
care pacientul este sfatuit sa stea in continuare intins in pat (persista abolirea
sensibilitatii si incapacitatea de a misca si controla picioarele) precum si sa evite
ridicarea brusca a capului (caz in care poate sa apara cefaleea postpunctie ).
Aceasta din urma, nu este o regula si depinde de grosimea acului folosit si
particularitatile individuale (fiind mai frecvente la tineri si la femei).

Printre avantajele rahianesteziei se enumera:

- faptul ca pacientul este treaz si cooperant, respira spontan si eficient, cu o
recuperare linistita,
- se evita stresul chirurgical din timpul operatiei generale, se asigura o
analgezie eficienta intraoperatorie care se poate prelungi postoperator cu
analgetice intravenoase,
- se reduce riscul de sangerare si riscul tromboembolic al interventiei
chirurgicale,
- este mai sigura pentru pacientii cardiaci si,
- foarte important, se poate folosi in chirurgia de o zi permitand externarea
mai rapida a pacientului decat in cazul unei anestezii generale.

2
Complicatii si efecte adverse: Complicatiile si efectele adverse sunt rare, iar in
cazul aparitiei ele pot fi prompt diagnosticate si tratate. Printre acestea se
enumera:
 Hipotensiunea arteriala (cel mai frecvent intraoperator, nu pune
probleme la pacientii normovolemici fara patologii asociate iar la
pacientii cu patologie asociata, nivele periculos de scazute ale tensiunii
arteriale se corecteaza intraoperator de medicul anestezist),
 Esecul instalarii anesteziei (datorita variatiilor individuale, dozei
folosite) - se corecteaza prin schimbarea tehnicii anestezice,
 Anestezia spinala totala (ascensionarea nivelului anesteziei spinale cu
diagnosticare si tratament prompt),
 Lezarea nervului (revesibila),
 Sindrom de artera spinala (ocluzie datorata hipotensiunii severe sau
aterosclerozei pe artera lui Adamkiewicz, care determina paraplegie cu
pierdere minima a sensibilitatii),
 Arahnoidita adeziva (datorata introducerii de substanta iritanta in spatiul
subarahnoidian - se manifesta prin durere la injectare sau postinjectare
sau diverse grade de deficit neurologic),
 Abces in canalul spinal (datorat infectiei la locul punctiei, profilaxia se
face prin sterilizare riguroasa a tegumentului) sau hematom in canalul
spinal (datorat unei stari de hipocoagulabilitate care contraindica anestezia
spinala, posibil tratament cu anticoagulante care se intrerupe cu cateva
zile preoperator ),
 Sindromul de coada de cal (care este foarte rar in cazul injectarii
continue pe microcateteter datorita cantonarii substantei in zona
sacrolombara),
 Durerea de cap datorata punctiei (scurgerii de LCR prin locul de
punctie si scadere presiunii LCR) apare in cazul folosirii acelor mai
groase, mai frecvent la tineri si la femei (gravide), dupa ortostatism, se
poate insoti de voma sau fotofobie si raspunde la analgezice minore si
repaus la pat.

ANESTEZIA PERIDURALA ( EPIDURALA)

Anestezia epidurala reprezinta anestezia regionala care blocheaza durerea

intr-o regiune anume a corpului. Epidurala blocheaza impulsurile nervoase
din segmentele inferioare ale maduvei spinarii, conducand la senzitivitate
scazuta in jumatatea inferioara a corpului. Consta in punctionarea spatiului
peridural la nivelul coloanei vertebrale lombare si montarea unui cateter pe care

3
se injecteaza substante anestezice sau combinatii de substante, in diferite
concentratii, cu administrare continua sau in bolusuri.
Cu o solutie antiseptica se va curata zona mijlocului (lombara) pentru a
minimiza riscul de infectie, iar o zona mica va primi o injectie cu un anestezic
local (se blocheaza senzatiile de durere, miscare, atingere si temperatura). Apoi,
un mic tub sau cateter este directionat prin mijlocul acului in spatiul epidural;
acul este indepartat cu grija lasand cateterul (se lipeste cu un plasture pentru a
preveni dezlipirea) pentru a oferi medicatie fie prin injectii periodice, fie prin
infuzie continua (la interval de 1-2 ore sau cu ajutorul unei pompe). In cazul
interventiilor cezariene, cateterul este mentinut si dupa nastere pentru a
administra medicatie postoperatorie. Initial se introduce o doza mica pentru a
verifica daca functioneaza corect.
Dureaza aproximativ 20-30 minute pentru un efect deplin, insa nervii de la
nivelul uterului vor resimti efectul dupa cateva minute. Nervii din vezica urinara
vor fi si ei afectati de anestezic, prin urmare se poate ca pacientul sa nu relizeze
cand se va umple vezica si se simte nevoia de urinare frecventa (poate fi
instalata sonda urinara); senzatia de urinare revine la normal dupa ce dispar
efectele anesteziei.
Avantaje ale analgeziei peridurale:
•- diminuarea durerii cu posibilitatea de odihna a pacientei
• -amintire mai putin traumatizante ale nasterii
•- in cazul unei necesitati de efectuare a unei sectiuni cezariene se poate realiza
anestezia administrandu-se mai mult medicament, permitandu-i astfel mamei sa
fie treaza pe parcursul operatiei.
Riscurile/dezavantajele analgeziei epidurale:
 hipotensiunea se poate corecta cu administrare de fluide intravenoase; de
obicei inaintea epiduralei se instituie preventiv o branula si se poate
incepe deja administrarea a pana la 2 litri de lichide;
 cefalee severa <1% din paciente
 glob vezical sau dificultate la urinare
 risc ridicat ca medicul sa foloseasca intrumente ca forceps, vacuum
extractor
 suferinta fetala acuta (pentru care se indica sectiune cezariana)
 amortirea jumatatii inferioare a corpului, necesitand ajutor la mobilizare
 frisoane, dureri de spate, greata, febra.

4
  Alte complicatii: convulsii, dificultati in respiratie, meningita (daca sunt
utilizate intrumente sterile nu apare), deces. Epidurala creste riscul de
febra in travaliu.
Efecte asupra fatului. Desi rar intalnite, urmatoarele efecte pot aparea:
 modificarea ritmului cordului fetal normal, cand se indica administrarea
de oxigen mamei si posibil sectiunea cezariana;
 in cazul aparitiei suferintei fetale acute, pot aparea simptome neurologice
pana la 6 saptamani; studiile au aratat ca nu exista efecte secundare pe
termen lung;
 reflex de supt mai scazut al nou-nascutului ce face alaptarea dificila;
 copilul va raspunde mai greu la stimuli si poate fi afectata legatura mama-
copil pe termen mediu si lung.
Contraindicatii absolute si relative ale metodei:
 anomalii anatomice (scolioza)
 operatii in zona unde trebuie efectuata punctia(tije metalice) sau infectii
locale
 boli ale sistemului nervos (scleroza multipla)
 boli cardiovasculare
 tulburari de coagulare a sangelui, infectii ale sangelui
 hipovolemie ce nu poate fi usor controlata.