Concepția Asistată de Calculator a Echipamentelor Electrice

Capitolul 4. Proiectarea electromagnetului de curent continuu

Dimensionarea circuitului magnetic
 4.2. Dimensionarea circuitului magnetic
Electromagnetul este organul de acționare din componența contactorului tripolar cu camere de
stingere în vid de medie tensiune.
Prin mișcarea de translație a acestuia, electromagnetul este capabil să conecteze și să deconecteze
contactele electrice din interiorul camerei de stingere cu comutație în vid.
Electromagnetul trebuie să fie capabil să exercite forța necesară la închiderea contactorului, astfel
încât conectarea să se realizeze în condiții sigure. De asemenea, atunci când contactorul se află în poziția
închis, electromagnetul trebuie să exercite o forță suficient de mare astfel încât între contactele electrice
să se realizeze forța de presiune în contact Fpc calculată în cadrul proiectului.
Controlul forței exercitate de electromagnet se realizează prin sursa de câmp existentă în
componența acestuia, respectiv prin intermediul bobinelor de excitație.
Proiectarea electromagnetului din componența contactorului presupune determinarea dimensiunilor
geometrice ale acestuia, cât și determinarea mărimilor de natură electromagnetică; de asemenea, trebuie
realizataă și dimensionarea bobinelor de excitație, care reprezintă sursa de câmp în cazul
electromagnetului studiat.
Proiectarea electromagnetului din componența contactorului se bazează pe calculul reluctanțelor
magnetice parcurse / străbătute de către fluxul magnetic.

Geometria electromagnetului
Se consideră următorul model de electromagnet de curent continuu:

Fig. 1. Geometria propusă a electromagnetului de curent continuu

Electromagnetul, de forma U-I, este realizat dintr-o armatură fixă (de formă U), una mobilă (de forma I) și
două bobine de excitație, montate fiecare pe tronsoanele feromagnetice laterale ale armăturii fixe.
Fluxul magnetic parcurge armătura fixă, cea mobilă, cât și cele două întrefieruri existente între acestea.
Dimensiunile geometrice ale electromagnetului sunt prezentate în figura următoare:
 Fig. 2. Dimensiunile electromagnetului

Presupunem că materialul din care este confecționat circuitul magnetic al electromagnetului este
liniar, omogen și izotrop, cu permeabilitate absolută μ și permeabilitate relativă μ r, astfel încât μ=μ 0 ⋅ μ r.

Calculul analitic al reluctantelor magnetice

Calculul reluctanțelor magnetice ia în considerare dimensiunile geometrice ale tronsoanelor

feromagnetice, materialele din are sunt realizate și direcția de deplasare a fluxului magnetic în interiorul
acestora.

Fig. 3. Identificarea reluctantelor magnetice pentru tronsoanele electromagnetului

 Observație: Reluctanța magnetică este direct proporțională cu lungimea tronsonului și invers
proporțională cu secțiunea acestuia și permeabilitatea magnetică a materialului, conform relației:

1 l
R= ∙ ( 4.15 ) [4.12]
μ A

În cazul electromagnetului studiat, se pot calcula următoarele reluctanțe magnetice:

1 L−g
R 1= ∙ → Reluctanța tronsonului superior (4.16)
μ g∙t

g
h−
1 2
R2=R 3= ∙ → Reluctanța tronsoanelor laterale (4.17)
μ g ∙t

1 δ
R4 =R5= ∙ → Reluctanța întrefierului(4.18)
μ0 g ∙ t

g
1 2
R6 =R 7= ∙ → Reluctanțe în armătura mobilă( 4.19)
μ g∙t

1 L−g
R8 = ∙ → Reluctanța armăturii mobile(4.20)
μ g ∙t

Reluctanța echivalentă a circuitului este:

8
Rech =∑ R k (4.21)
k=1
 Având în vedere faptul că există o axă de simetrie în ceea ce privește geometria electromagnetului,
o parte din reluctanțe sunt de valoare egală:

R2=R 3 ( 6.15 ) , R4 =R5 ( 6.16 ) , R 6=R7 (4.22)

Considerând cele precizate anterior, rezultă faptul că reluctanța echivalentă are expresia:

→ R ech =R1+ 2 R 2+2 R 4+ 2 R 6+ R 8 (4.23)

Înlocuind în formula precedentă expresiile reluctanțelor magnetice, rezultă:

g g
h−
1 L−g
Rech = ∙
μ g∙t
+2 ∙
1
μ
∙() 2
g ∙t
1 δ
+2 ∙ ∙
μ 0 g ∙t
1 2 1 L−g
+2 ∙ ∙ + ∙
μ g∙t μ g∙t
(4.24)

După aducerea la același numitor comun a fracțiilor de mai sus, expresia pentru reluctanța
echivalentă este:

2 L+2 h−2 g+2 μr δ

→ R ech = (4.25)
μ∙ g ∙t

4.3. Calculul mărimilor de natură electromagnetică

Calculul fluxului magnetic. Fluxul magnetic fascicular ce străbate tronsoanele feromagnetice este
direct proporțional cu solenația produsă de bobine și invers proporțional cu reluctanța magnetică
echivalentă a întregului circuit:

2Θbob ¿ ¿∙g∙t ∙ μ
φ= =2∋ → φ= [ Wb ] (4.26)¿
R ech 2 ( L+ h−g+ μr δ ) L+h−g+ μr δ
μgt

unde Θbob este solenația produsă de către una din cele două bobine de excitație.

Calculul inductiei magnetice. Considerând fluxul magnetic uniform distribuit prin secțiunea
transversală a reluctanțelor, se poate calcula inducția magnetică în modul următor:

φ φ NIμ
B= = = [ T ] (4.27)
A g ⋅ t L+ h−g+ μ r δ

Mediul feromagnetic fiind considerat liniar, energia câmpului magnetic se poate calcula cu relația:

1
W m = ∙ ɸ∙ I [ J ] ( 4.28 ) [4.13 ]
2

unde ɸ este fluxul total,acesta fiind direct proporțional cu numărul de spire și cu fluxul fascicular:

ɸ=2 Nφ [ Wb ] (4.29)
 Considerând expresiile (4.26) , (4.28) și (4.29) energia câmpului magnetic se poate rescrie în modul
următor:
2 2
1 ¿ N I g∙t∙μ
W m = ∙2 NIφ →W m=W m= [ J ] (4.30)
2 L+ h−g+ μr δ

Deoarece în expresia precedentă apare ca mărime de stare curentul electric, se folosește a doua
formulă de calcul a forțelor generalizate în câmp magnetic:
¿
∂Wm
F δ= ( 4.31 ) [4.14 ]
∂δ

Înlocuind în relația precedentă expresia energiei magnetice, se poate determina forța dezvoltată de
electromagnet funcție de întrefierul existent la un moment de timp:
2 2 2
∂ gtμ N 2 I 2 −¿ μ0 μ r N I
F δ= ∙ → F δ= 2
( 4.32)
∂ δ L+h−g+ μ r δ ( μr δ+ L+h−g )

unde:
 N este numărul de spire al unei bobine de excitație;
 I este curentul prin bobină [A] ;
 μ0 este permeabilitatea magnetică absolută a vidului [H/m];
 δ este întrefierul [m];
 μr este permeabilitatea magnetică relativă a materialului din care este realizat circuitul magnetic al
electromagnetului;
 L este lungimea electromagnetului [m];
 t este adâncimea electromagnetului [m];
 g este grosimea tronsoanelor feromagnetice [m];
 h este înălțimea armăturii fixe [m].

Electromagnetul proiectat trebuie să exercite o forță la întrefier maxim egală cu forța de anclanșare,
determinată în cadrul capitolului de corelare electromecanică. În acest sens, este valabilă
următoarea relație:
2 2
−¿ μ 0 μr ( N I max )
F ancl=F δ = 2
(4.33)
max
( μr δ max + L+h−g )
unde N I max reprezintă solenația produsă de bobină, la anclanșarea electromagnetului.
În mod analog, electromagnetul trebuie să exercite o forță la întrefier minim egală cu forța de
menținere în poziția închis a contactorului. În acest sens, este valabilă următoarea relație:
2 2
−¿ μ0 μ r ( N I min )
F menț=F δ = 2
(4.34 )
min
( μr δ min + L+h−g )

unde N I min reprezintă solenația produsă de bobină, la menținerea electromagnetului în

poziția închis.
 Bibliografie

 [4.12], [4.13], [4.14] F. Hănțilă, „Teoria câmpului electromagnetic”, Partea IV , [online] [citat
20.06.2021] Disponibil la URL: http://ferrari.lce.pub.ro/studenti/ParteaIV.pdf