Gordon Allport - Tipurile de personalitate și înclinația spre religie

Psihologia Religiei, An II, ID

 Introducere

Allport a manifestat un puternic interes pentru studiul ştiinţific al religiei,

aplecându-se asupra relaţiei dintre personalitatea individului şi credinţele sale religioase. Acesta

definea personalitatea ca fiind organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme

psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic (Allport apud. Robu, 2017).

Încercând să explice atitudinile şi comportamentele persoanelor religioase, Allport a

dezvoltat o serie de concepte - maturitate religioasă și imaturitate religioasă, iar ulterior pe cele de

orientare religioasă intrinsecă și orientare religioasă extrinsecă.

Date biografice

Gordon W. Allport (1897-1967) este unul din cei mai cunoscu i psihologi ai tuturor

timpurilor, fiind privit drept fondatorul psihologiei personalit ii n America i unul dintre cei mai

influenți psihologi în domeniul psihologiei religiei. Acesta s-a n scut n data de 11 noiembrie 1897,

n Monetzuma (Indiana) și a urmat studiile Universit ii Harvard, unde şi-a dezvoltat interesele

profesionale. La vârsta de 24 de ani a ob inut titlul de doctor cu teza ”Un studiu experimental al

tr s turilor de personalitate: cu referiri speciale la problema diagnozei sociale”, ulterior devenind și

profesor asistent și respectiv profesor asociat la Harvard.

Maturitatea religioas și imaturitatea religioas

În concordanță cu teoria sa asupra unicităţii personalităţii, Allport (1968) considera de

asemenea c sentimentul religios apare sub o form unic în cazul fiec rui individ, la unii fiind

fragmentar, superficial, în timp ce la al ii apare ca fiind profund i p trunz tor. Mergând mai departe

de profunzimea acestui sentiment, Allport a analizat și conținutul său. Acesta considera că

personalitatea individului stă la baza maturizării, diferențiind între maturitatea religioasă și

imaturitatea religioasă.

Maturitatea religioasă se caracterizează prin anumite trăsături specifice, astfel că sentimentul

religios matur: (1) este bine diferen iat; credin ele religioase sunt evaluate critic și nu acceptate ad
î
ă
ă
ă
ă
ţ
ţ
ţ
ţ
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ş
î
ă
ţ
î
ă
ă
ş
 litteram. (2) are un caracter dinamic, credin ele religioase ale individului modelându-se de-a lungul

timpului. (3) determin dezvoltarea unei moralit i consistente. (4) este comprehensiv; aceasta

indic faptul c indivizii sunt con tien i c nu pot de ine r spunsuri pentru toate întreb rile din

Univers, prin urmare sunt toleran i i receptivi. (5) este caracterizat de integralitate; indivizii maturi

din punct de vedere religios sunt dispu i s admit existen a r ului și sunt liberi s cread în

impactul descoperirilor tiin ifice realizate de oameni. (6) are o calitatea euristic ; indivizii sunt

preg ti i s se îndoiasc i s accepte c credin ele lor religioase nu pot fi demonstrate empiric

(Allport apud. Burcaș&Sulea, 2010).

În cadrul aceleiași dimensiuni, în sens opus, se află imaturitatea religioasă - prevalentă în

cazul celor ce privesc religia ca o modalitate de obținere a unor beneficii i câ tiguri personale.

Plecând de la viziunea lui Allport, în literatura mai recentă au fost făcute eforturi pentru a

contura imaginea unei persoane mature din punct de vedere religios. Dudley&Cruise (1990) au

conturat astfel următorul mod de a gândire: Am studiat cu aten ie dovezile la care am avut acces i

am g sit unele r spunsuri satisf c toare la întreb rile existen iale. Religia pe care am ales-o are sens

pentru mine. Prin urmare, m-am angajat s cred în ea i s o promovez. Totu i, sunt con tient c ea

nu este complet . Voi continua s cercetez i, cu cât voi avea acces la noi informa ii i voi cunoa te

mai mult, probabil c voi vedea lucrurile într-o alt lumin . Deși am optat pentru anumite credin e

religioase, sunt gata s recunosc c i ceilal i oameni au dreptul s aib propriile lor credin e i c

poate sunt mai aproape de realitate decât mine. Acest fapt nu diminueaz îns credin a mea.

În acest sens, s-a arătat (Talmaciu, 2014) că maturizarea personală şi cea religioasă conduc

la un sentiment de plinătate a vieţii, omul matur fiind capabil să trăiască un sentiment de siguranţă,

demnitate şi relaţionare cu semenii săi, în timp ce imaturitatea produce un comportament inadecvat,

viaţa fiind nesatisfăcătoare din cauza lipsei de relaţionare eficientă cu normele morale, sociale şi

religioase, persoana imatură abordând într-o manieră egoistă toate situaţiile vieţii.

Orientarea religioas intrinsec și orientarea religioas extrinsec

ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ş
ş
ţ
ş
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ţ
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ş
ă
ă
ă
ă
ţ
ţ
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ş
ă
ă
ţ
ş
ţ
ă
ş
ă
ţ
ş
ă
ă
ş
ţ
ş
 În încercarea de a explica comportamentele persoanelor religioase și de a simplifica totodată

această înțelegere, Allport a dezvoltat ulterior două concepte ce au la bază criteriul motivațional:

orientarea religioasă intrinsecă şi orientarea religioasă extrinsecă.

Explicând conceptul de orientare religioasă intrinsecă, Allport &Ross (1967) au arătat c

persoanele cu o astfel de orientare religioas g sesc în religie motivul principal, astfel că alte nevoi,

oricât de puternice ar fi, sunt privite mai pu in ca scopuri ultime i sunt armonizate cu credin ele i

recomand rile religioase. Aceștia au mai arătat că, îmbr i ând o credin religioas , individul se

str duie te s o internalizeze i s o urmeze, ceea ce înseamn c , sub acest aspect, el î i tr ie te

religia. Astfel, persoanele cu orientare religioas intrinsec consideră credin a drept valoare

suprem , depun eforturi pentru a-și depăși propriile nevoi și trebuințe și sunt caracterizați de

solidaritate față de aproapele lor.

La polul opus (deși această dihotomie nu este întotdeauna evidentă), orientarea religioasă

extrinsecă pune accent pe religie ca mijloc pentru satisfacerea unor scopuri și interese personale

variate: obținerea de venituri, accederea la un anumit statut sau influență socială, creșterea

încrederii de sine, interacțiunea socială și dobândirea de noi prieteni etc. În acest sens, s-a arătat

(Allport&Ross, 1967) că valorile extrinseci sunt întotdeauna instrumentale i utilitariste, iar

persoanele cu o astfel de orientare extrinsecă g sesc utilitate în religie în diverse moduri, acestea

putând să se îndrepte spre Dumnezeu, dar f r a se abandona vreodată pe sine. Aceste persoane nu

simt obliga ia de a petrece timp într-un lăcaș de cult și nici de a integra credin ele religioase în stilul

lor de via . Allport considera că majoritatea persoanelor religioase apar in tipului extrinsec, fie

neavând o leg tur veritabil cu Biserica, fie aceasta fiind condi ionat de st ri sau de momente

critice.

Încercând să explice modul în care cele dou orient ri religioase se formează și se dezvoltă

în copilărie, Allport a subliniat că dac doctrina religioas este interiorizat de un copil cu nevoi

psihologice profunde - care sunt produse de insecuritate, inferioritate a statutului i neîncredere -

ă
ă
ş
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ş
ă
ţ
ţ
ă
ă
ş
ţ
ă
ţ
ş
ă
ş
ă
ţ
ş
ă
ş
 este foarte probabil ca acel copil s foloseasc religia într-o manier extrinsec , ca pe un mijloc care

s -i ofere securitate psihologic . Pe de altă parte, s-a apreciat că dac acel copil beneficiaz de

încredere i securitate în mediul familial, acesta va dezvolta o orientare religioas de tip intrinsec.

Astfel, cu toate că toți copiii experimenteaz frica i anxietatea, acest din urmă copil le va accepta

ca fiind suferin e fire ti ale naturii umane (Allport apud. Burcaș&Sulea, 2010).

Allport a investigat și relaţia dintre orientarea religioasă şi anumite aspecte ale personalităţii,

respectiv dintre orientarea intrinsec i toleran , precum și dintre orientarea extrinsec i

prejudecat . Sub acest aspect, s-a apreciat (Allport&Ross,1967) că: „o persoan cu orientare

religioas extrinsec utilizeaz concep iile sale religioase pentru a- i asigura securitatea, consolarea,

statutul sau suportul social – religia nu este o valoare în sine, ea serve te drept mijloc pentru

satisfacerea nevoi i este o forma iune pur i simplu utilitarist . De asemenea, prejudecata este i ea

o forma iune util : ea asigur de asemenea securitate, consolare, statut i suport social. O via care

este dependent de suportul oferit de religia extrinsec este foarte probabil dependent i de

suportul oferit de prejudec i. (…) Dimpotriv , orientarea religioas intrinsec nu este un mecanism

instrumental. Nu este nicio simpl form de conformism, nici sprijin, nici consolare, nici o tenta ie

pentru statut. Toate nevoile sunt subordonate unui angajament religios supraordonat. Internalizând

toate principiile religiei sale, individul internalizeaz în mod necesar valorile acesteia de atitudine

umil , compasiune i iubire fa de aproape. Într-o asemenea via (în care religia reprezint o

valoare intrinsec i dominant ) nu exist loc pentru respingere sau dispre fa de semeni.”

Scala Orientării Religioase

Încercând să operaționalizeze constructul de orientare religioasă, Allport a dezvoltat

împreună cu Ross, instrumentul de măsurare în domeniul psihologiei religiei - Scala Orient rii

Religioase, reușind să poziționeze acest domeniu în sfera disciplinelor științifice.

Ca urmare a aplicării acestei scale, cei doi au constatat însă că modelul teoretic propus în

privința orientării religioase intrinseci și extrinseci nu este pe deplin susținut. În acest sens s-a
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ş
ă
ş
ş
ă
ţ
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ţ
ă
ă
ă
ş
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ş
ţ
ţ
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ă
ş
ş
ă
ă
ă
ţ
ă
ş
ţ
 constatat că poate exista şi o corelaţie între cele două dimensiuni, reieşind 3 categorii de persoane:

1. intrinseci în mod consistent - numiţi proreligioşi, nediscriminaţi; 2. extrinseci în mod consistent -

numiți antireligioşi sau nereligioşi nediscriminaţi; 3. inconsistenţii - cei care pot trăi religia, dar pot

şi să o folosească (Talmaciu, 2014).

De-a lungul anilor, Scala Orient rii Religioase a reprezentat un intrument intens utilizat,

fiind ulterior revizuită și modificată de alți cercetători. Cele două dimensiuni ale orientării religioase

trasate de Allport - intrinsecă și extrinsecă - au fost ulterior dezvoltate de alți autori care au ales o

abordare tridimensională. Astfel, Batson&Ventis (1982) au redenumit orientarea religioasă

intrinsecă și extrinsecă în religie ca scop, respectiv religie ca mijloc, adăugând suplimentar și o a

treia orientare - religie ca i c utare.

Pentru a explica mai bine diferențele dintre religia ca scop și religia ca i c utare, acești

autori au arătat că cea dintâi dimensiune confer un sens vieții și asigur o unitate personalit ii

individului, îns toleran a vine numai din nevoia individului de a fi perceput ca având o sensibilitate

veritabilă fa de oameni. Credincioșii care fac parte din aceast categorie sunt mai pu in flexibili în

ceea ce prive te dezvoltarea permanent a doctrinei lor religioase. În cazul celei de-a doua

dimensiuni (religia ca i c utare), indivizii sunt mult mai mai sensibili la nevoile celorlal i și

deschi i în privin a dezvolt rii personale.

Concluzie

Prin elaborarea și dezvoltarea modelului orient rii religioase, Allport a pavat drumul pentru

o serie de cercetări care au analizat și au subliniat rela ia dintre religie i alte variabile psiho-

individuale - personalitatea, atitudine, comportament, etc.

Spre exemplu, unul din studiile de dată mai recentă (Hills et al., 2004) a analizat rela ia

dintre orientarea religioas intrinsec , extrinsec sau religia ca i c utare i cei trei factori de

personalitate: nevrotism, psihotism i extraversiune. Autorii au concluzionat că toate cele trei

orient ri religioase coreleaz negativ cu psihotismul, în timp ce orientarea religioas extrinsec și

ă
ş
ţ
ă
ş
ă
ţ
ş
ţ
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
ţ
ă
ă
ş
ă
ş
ă
ş
ş
ă
ă
ţ
ţ
ă
ţ
ţ
ă
religia ca și c utare sunt asociate pozitiv cu nevrotismul. În schimb, nu s-au găsit corelații

semnificative cu dimensiunea extraversie/introversie.

ă
 Bibliografie

Allport, G.W. (1968). The Person in Psychology. Boston: Beacon Press.

Allport, G.W., Ross, J.M. (1967). Personal Religious Orientation and Prejudice. Journal of

Personality and Social Psychology, 5 (4), 432-443.

Batson, D., Ventis, W.L. (1982). The Religious Experience. New York: Oxford University Press.

Burcaș, S., Sulea, C. (2010). Dimensiuni ale orient rii religioase: perspectiva lui Gordon W. Allport

i abord ri actuale. Romanian Journal of Applied Psychology, Vol.12, No.1, 31-38.

Dudley, R.L., Cruise, R.J. (1990). Measuring Religious Maturity: A Proposed Scale. Review of

Religious Research, 32 (2), 97–109.

Hills, P., Francis, L.J., Argyle, M., Jackson, C.J. (2004). Primary Personality Trait Correlates of

Religious Practice and Orientation. Personality and Individual Differences, 36, 61-73.

Robu, V. (2017). Psihologia Personalității. Note de curs, Ed. Lumen.

Talmaciu, E.I. (2014). Psihologia religiei. Note de curs. Institutul Teologic Romano-catolic

Franciscan.
ş
ă
ă