Portretul luptătorului în tinereţe

Portretul luptătorului la tinerețe este o dramă istorică cinematografică românească care

avut premiera pe 13 februarie 2010 la Berlin şi pe 18 noiembrie 2010 in România , fiind pelicula
de debut a regizorului Constantin Popescu. Filmul relatează povestea grupării de rezistență
anticomunistă a lui Ioan Gavrilă Ogoranu, care a activat în Munții Făgăraș în perioada de
după instaurarea dictaturii comuniste în România.
Filmul „Portretul luptătorului la tinerețe” este prima parte a trilogiei „Aproape liniște”,
pe care regizorul Constantin Popescu are de gând să o realizeze. Celelalte două pelicule din
trilogie se vor referi la activitatea Elisabetei Rizea, respectiv la activitatea fraților Petre și Toma
Arnăuțoiu din Muscel.
Povestea filmului incepe la 30 august 1944 când trupele sovietice eliberatoare intră în
Bucureşti astfel încât în noiembrie 1946, comuniştii fraudează alegerile şi formează guvernul. În
iunie 1948 începe naţionalizarea mijloacelor de producţie.
La 2 martie 1949, proprietatea asupra pământului este cu desăvârşire interzisă
persoanelor particulare. Urmează aproape 50 de ani de comunism. Între 1947 si 1962, peste
250.000 de oameni, care s-au opus sistemului comunist, au fost ucişi în munţi, în închisori sau în
lagăre de muncă.
Acţiunea filmului începe pe 21 mai 1949 la 6 km de râul Vadu este arătat grupul de
rezistenţă format din Ioan Gavrilă Ogoranu zis ,, Moşu’’ (interpretat de Constantin Diţă), Ion
Chiujdea „Profesorul” (interpretat de Cătălin Babliuc), Laurian Hașu „Leu” (interpretat de
Bogdan Dumitrache) si alţi doi dezidenţi ascunzându-se de comunişti dar apoi văd un grup străin
care se dovedeşte ar fi din Securitatea care vor fi ucişi de oamenii lui Ioan Gavrilă Ogoranu.
Pe 2 martie 1950 la Direcţia Generală a Securităţii Poporului are loc Şedinţa cu
comandanţii de Regionale şi Judeţene de Securitate condusă de generalul locotenent Gheorghe
Pintilie Bodnarenko ,care era atât directorul adjunct a D.G.S.P cât şi Ministru adjunct de Interne,
prin care acesta a avut o discuţie cu comandanţii criticând lipsa de disciplină si sublinind
necesitatea de avea în partid membrii cinstiţi şi devotaţi. Tot în discursul lui e ca principalul
duşman reprezintă lipsurile noastre.
În timpul discursului lui Gheorghe Pintilie Bodnarenko ne este prezentată o mica scenă
prin care mulţi opozanţi ai regimului comunist fiind ucişi conform lozicii staliniste ,, Cine nu e
cu noi, e împotriva noastră’’ şi una în care se controla fiecare casă în confiscând fiecare bun in
parte.
Grupările de partizani anticomuniști se retrăgeau în munți, devenind inamici ai sistemului
și fiind vânați de autorități. Filmul descrie viața de zi cu zi a acestui grup, lupta lor împotriva
regimului comunist, și cum această luptă a devenit un scop în sine. Arestările erau frecvente și
duceau adesea la tortură și uneori la moarte.

1
 Acțiunea filmului se întinde pe durata unui întreg deceniu, oferind o imagine detaliată a
rezistenței anticomuniste din România în acea perioadă.