CAZURILE SUBSTANTIVULUI

Cazul este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima funcţia lui sintactică într-o
propoziție.

În limba română,substantivul are cinci cazuri:

-nominativ(N)

-acuzativ(Ac)

-dativ(D)

-genitiv(G)

-vocativ(V)

Cazul nominativ

În cazul nominativ, substantivul NU ESTE ÎNSOȚIT DE PREPOZIȚII.

În cazul nominativ,substantivul poate avea următoarele funcţii sintactice:

1.subiect cine?-pentru ființe Mama a venit acasă. (cine a venit? Mama a venit)

ce?-pentru obiecte Cartea este pe birou.(ce este?)

2.nume predicative ce este? El este inginer. (ce este?)

cine este? Doamna înaltă este bunica.

3. atribut apozițional( aduce explicații) Prietena mea, Corina, m-a ajutat. (care?)

Elevul Popescu este premiant.

Locuim pe strada Teilor.

 Cazul acuzativ

În cazul acuzativ,substantivul poate avea următoarele funcţii sintactice:

1.complement direct pe cine? O sun azi pe Ioana. pe cine sun? pe Ioana

ce? Citesc un roman polițist. ce citesc? Un roman

Vasile a văzut filmul recomandat. (întrebare: Ce a văzut?)

L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (întrebare: Pe cine am așteptat?)

Complement direct este partea secundară de propoziție care determină un verb și arată
obiectul asupra căruia se răsfrânge în mod direct actiunea verbului.

2.complement prepozițional:

despre cine? despre ce? Discutăm despre bunicii noștri/despre examen.

despre ce discutăm?

despre bunicii= substantive comun, număr plural, gen masculin, articulat cu articol

hotărât ,,-i’’, caz acuzativ, precedat de prepoziția compusă

„despre”,funcție sintactică de complent prepozițional

la cine? la ce? Mă gândesc la vacanță. La ce? La vacanță

Visezi la Ion. La cine?

cu cine? cu ce? Scrii cu pixul.

de la cine? de la ce? Am florile de la copii.

Copiii se bucură de vremea bună. (întrebare: De ce se bucură?)

Am discutat despre concediu. (întrebare: Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (întrebare: La cine mă uit?)
Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (întrebare: De la cine am auzit?)
 Există părți de propoziție subordinate verbului:

-cu compliniri obligatorii –COMPLEMENTE ex.complementul direct sau cel prepozițional

-facultative, care arată împrejurarea/circumstanța desfășurării acțiunii(locul, timpul, modul)-

CIRCUMSTANȚIALE

3.circumstanțial de loc-arată orientarea spațială/unde se petrece acțiunea verbului

determinat

unde? Mergi la munte.

de unde? Veneau de la pădure.

până unde? Vă însoțim până la școală.

încotro? Cățelul aleargă spre grădină.

Trenul merge până la Constanța. (întrebare: Până unde merge?)

Copiii merg la școală. (întrebare: Unde merg?)
Avionul zboară spre Viena. (întrebare: Încotro zboară?)

4.circumstanțial de timp

când? Facem într-o zi prăjituri pentru copii.

de când? Am plecat de o săptâmână.

până când? Stă acasă până la sfărșitul zilei.

cât timp? Ai fost absent trei zile.

Aștept de două zile un telefon de la tine. (întrebare: De când aștept?)

Am timp două ore. (întrebare: Cât timp am?)
Profesorul așteaptă până luni lucrarea. (întrebare: Până când așteaptă?)

4.circumstanțial de mod
 întrebări :cum? în ce fel? în ce mod? în ce chip? cât? cât de?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără, decât, după, față de, ca,
ca și, ca prin, cât, cât și, în chip de
 determină un verb
 Băiatul vorbește cu mândrie de mama sa. (întrebare: Cum vorbește?)
Fata este înaltă cât fratele ei. (întrebare: Cât de înaltă?)

5.atribut substantival prepozițional

 întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel de?
 poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, de la, din, despre, cu, față de
 determină un substantive

Mingea de baschet este albastră. (întrebare: Care minge?)
Am pierdut cartea de poezii. (întrebare: Ce fel de carte?)

6.nume predicativ
 întrebări specifice funcției sintactice: pentru cine este? pentru cine sunt? din ce este? din
ce sunt? de ce este? de ce sunt? de la cine este? de la cine sunt?

 este însoțit de prepozițiile: de, de la, fără, pentru, din; sau cu rol de prepoziție de adverbul
comparativ ca
 poate determina: un verb copulativ
Mașina aceasta este de la tata. (întrebare: De la cine este?)
Florile sunt pentru mama. (întrebare: Pentru cine sunt?)
Mobila este de stejar. (întrebare: Din ce este?)
Haina este fără fermoar. (întrebare: Cum este?)

Cazul dativ

Substantivul în cazul dativ are funcţia sintactică de complement indirect şi răspunde la

întrebarea cui?

Colegului îi dau cartea. (cui?)

I-am dus flori mamei mele. (cui?)

Înaintea substantivelor proprii, nume de personae masculine sau feminine terminate în

consoană sau a numelor de origine străină aflate în cazul dativ(/sau genitiv) apare articolul
hotărât „lui”

Lui Andrei, lui Carmen, lui Sarah etc

 Cazul genitiv

Substantivul în cazul genitiv are funcţia sintactică de atribut substantival genitival şi

răspunde la întrebările al, a, ai, ale cui? este în cazul genitiv.

Substantivele au aceeași formă în dativ și genitiv.

În genitive, substantivul poate fi precedat de articolele genitivale al, a.ai.ale

Formele articolului genitival

SINGULAR PLURAL

masculin AL A

feminin AI ALE

Articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de substantivul în

genitiv.

Copilul este al vecinei. Copiii sunt ai vecinei.

m,sg m,sg m,pl m,pl

Într-o enumerare de substantive în genitive, articolul genitival se reia înaintea fiecărui

substantiv.

Proiectul copilului, al colegului său și al Mariei a fost apreciat.

– Caietul colegului este pe masă. (al cui?)

– Caietul este al colegului. (al cui este?)
– Maria lupta împotriva discriminării. (împotriva cui?)

Cazul vocativ

Vocativul este cazul adresării directe.

Substantivul în cazul vocativ nu are funcţie sintactică.

– Copile, fii atent! (chemare, adresare directă)

– George, vino la mine! (chemare, adresare directă)