1. Descrieți etapele evoluției managmentului.

Școlile de management
Etape:
1. Conducerea emperica- bazată pe intuiție, experiență, statut social și vârsta;
2. Începuturile conducerii științifice-anii 30 secolul trecut până la primele
preocupări de a sistematiza experiența managerială;
3. Conducerea științifică-1950 până în prezent
Școlile:
1. Școala clasică-conducere, execuție, definirea clasa a funcțiilor și sarcinilor
2. Școala relațiilor umane- omul, prisma comportamentul uman, motive
psihologice
3. Școala sistemelor sociale-problema organizare și conducere
4. Școală practică( imperica)

2 si 3.Formulați 5 asemănări și deosebiri dintre principiile manageriale

Taylor și Faylor

4. Explicați definiția de organizare și caracterizați tipologia organizațiilor

din RM
Organizația- grupuri de oameni care își organizează și coordonează activitatea
în vederea realizării unor finalități relativ clar formulate ca obiective
 5. Definiți mediul intern al organizației și explicați 5 componente ale
acestuia
Mediul intern de activitate reflectă totalitatea activităților și condițiile în care
compartimentele își desfășoară activitatea precum și raporturile pe care el le întreține
cu celelate compartimente ale întreprinderii. Este cel care cuprinde grupurile
resursele și
facilitățile din
organizație.
Componente:
⁃ resursele
organizației: resurse
umane, financiare,
materiale și
informaționale
⁃ Structura
organizatorică:
compartimentele și
subdiviziunile
organizației, funcțiile
din cadrul
organizației, relațiile
funcționale,
nivelurile ierarhice
⁃ Cultură
organizațională:
norme de
compartiment,
elemente de
identificare
corporativa( sigla,
slogan, culori
distinctive, cărți de
vizită) regulamente
⁃ Scopurile și obiectivele organizaționale
⁃ Misiunea și viziunea organizației
 6. Definiți mediul extern al organizației și explicați 5 componente ale
acestuia
Mediul extern al organizatiilor- totalitatea factorilor economici, sociali,
politici, tehnico-stiintifici, juridici, geografici demografici ce influențează direct sau
indirect pe plan național și internațional orice organizație

7. Definiți
Nivelele
manageriale și
caracterizați
fiecare în minim
6 enunțuri
Nivele
manageriale -
piramida la vârf
top manageri,
mijloc middle manageri și la baza manageri executivi
1. Managerii superiori. Top management

Top management după numărul managerilor este foarte limitat. Postul tipic în
business - preşedintele Consiliului, vicepreşedinte. Managerii superiori răspund de
luarea deciziei importante pentru organizaţie. De ei depinde strategia firmei.
Managerul ce ocupă acest post îndeplineşte în timpul zilei o muncă enormă
foarte intensă. Cauza principală a ritmului intensiv constă în acea că munca
managerului superior nu este limitată de un hotar aşa ca munca unui realizator. De
aceea, managerul superior nu poate fi sigur că a terminat la timp şi cu succes lucrul
său. Fiindcă mediul ambiant şi situaţia economică se schimbă permanent, tot timpul
există riscul eşecului. De aceea săptămâna de lucru a managerului superior, de
regulă, e de 60-80 ore. Caracteristici: Repartizarea cheltuielilor de timp ale
managerului superior. Dirijarea orientată spre succes., decizii strategice gestionarea
bugetului gândire critică

2. Middle manageri. Posturile tipice ale managerilor medii sunt: şeful

subdiviziunii în business, decan, conducătorul ce se ocupă cu realizarea pe regiuni
sau ţară, şi director al filialei. Caracterul muncii managerilor medii este foarte variat
şi specific în fiecare organizaţie. Managerul mediu este, de regulă, şi şeful
subdiviziunii. Activitatea lui este legată de lucrul subdiviziunii. Aşa şeful
subdiviziunii de producţie înfăptuieşte coordonarea şi dirijarea conducătorilor
nivelului inferior, analiza datelor despre productivitatea muncii, contacte cu inginerii
care elaborează producţie nouă. Şeful secţiei relaţiilor externe, cea mai mare parte a
timpului o cheltui pentru prelucrarea corespondenţei, convorbiri şi şedinţe,
consfătuiri. Managerii medii menţin legătură între top şi lower management. Ei
pregătesc informaţia pentru adoptarea deciziei de către conducătorii superiori şi
transferă aceste decizii sub formă de sarcini specifice şi concrete conducătorilor
inferiori.

3. Manageri executivi- productivi rezolva eficient problemele au abilități de

luare a deciziilor Leadership puternic comunicare eficientă. Munca managerilor
inferiori se coordonează şi se controlează de către managerii medii. în ultimii ani
numărul managerilor medii din majoritatea firmelor a crescut şi au devenit destul de
importanţi pentru conducerea organizaţiei.

8. Definiți tipologia cadrelor de conducere și caracterizați fiecare cu

minim 3 caracteristici
 9. Definiți stilurile de conducere. Explicați 5 avantaje ale fiecăruia

Stil de conducere- modul prin care se stabilește relația dintre manager și

membrii echipei organizației
Democratic avantaje: posibilitate de a vedea mai multe variante de soluționare

Autoritar
Liberar

10. Definiti stilurile de conducere explicat 5 dezavantaje

11. Definiti rolurile si stilurile manageriale explicati esenta acestora pentru
organizatie
12. Definiti comunicarea ca concept de baza din cadrul entitatii. Argumentati
in 6 enunturi importanta

Procesul de comunicare este un schimb de informatie intre 2 sau mai multe persoane.

13. Definiti barierile de comunicare in management. Enumerati si explicati

tipologia acestora.

Bariera de comunicare- un obstacol in calea realizarii unei comunicari eficiente.

Acestea pot aduce efecte nadorite sau genera blocaje in comunicare

- Diferente de perceptie
- Concluziile grabite
- Stereotipuirle
- Lipsa de cunoastere
- Lipsa de interes
- Dificultatile in exprimare
- Emotiile
- Personalitatea omului

14. Definiti si explicati particularitatile sistemului informational, functiile si

elemente componente
Sistemul informational- totalitatea metodelor, procedeelor tehnicilor si mijloacelor
private ca un ansamblu integrat prin care se asigura inregistrarea, transmiterea,
circulatia, prelucrarea, valorificarea si stocarea informatiilor menite sa ajute la
planificarea si indeplinirea obiectivelor organizatiilor.

Funtiile
1. Decizionala- este justificata prin faptul ca menirea princiapala a SIM este de
a asigura infomatiile necesare derularii deciziilor
2. Operationala- arata ca SIM are drept scop declansarea actiunilor necesare
realizarii obiectivelor organizatiei implimentarii deciziilor adoptate
3. De informare sau documentara- este materializata in identificarea constituirea
si utilizarea unor surse de informatie exacte, a unor baze de cunostinte a unor
circuite si procedure informationale care sa asigure permanent fondul necesar
de informatie in toate domeniile si la toate nivelele ierarhice

15. Definiți conflictele în management. Explicați metodele de soluționare a

conflictelor.

Conflictele în management sunt situații în care există divergențe de interese,

opinii sau obiective între membrii unei echipe sau între diferite departamente ale
unei organizații. Aceste conflicte pot afecta negativ performanța și coeziunea
organizațională. Metodele de soluționare a conflictelor includ comunicarea deschisă,
negocierea, medierea și arbitrajul.

16. Definiți conflictele în management. Definiţi şi caracterizați strategiile de

gestiune a conflictelor.

Pentru a gestiona eficient conflictele, organizațiile pot adopta diferite

strategii. Acestea includ abordarea proactivă a conflictelor prin intermediul politicii
de comunicare și prevenirea conflictelor prin intermediul unor politici și proceduri
clare. De asemenea, gestionarea conflictelor poate implica și abordarea directă a
acestora prin intermediul negocierii, medierii sau chiar arbitrajului.

17. Definiţi şi explicați conținutul şi tipurile de decizie în management.

În management, deciziile pot fi împărțite în mai multe categorii în funcție de

nivelul lor de impact și de frecvența cu care sunt luate. Acestea includ decizii
strategice, care sunt luate la nivelul superior al organizației și afectează direcția și
obiectivele pe termen lung, decizii tactice, care sunt luate la nivelul intermediar și
implică alegerea dintre alternative pentru a atinge obiectivele pe termen mediu și
decizii operaționale, care sunt luate la nivelul operațional și implică activități de zi
cu zi pentru a menține funcționarea organizației.
18. Enumerați şi explicați factorii care influențează asupra procesului de
adoptare a deciziei în management.

Procesul decizional în management poate fi influențat de o varietate de factori,

inclusiv mediul extern al organizației, resursele disponibile, cultura organizațională,
experiența și abilitățile managerilor implicați și presiunea timpului. Acești factori
pot afecta modul în care deciziile sunt luate și implementate în cadrul organizației.

19. Enumerați metodele şi tehnicile decizionale. Explicați aceste metode din

punct de vedere managerial.

Există numeroase metode și tehnici decizionale utilizate în management

pentru a evalua alternativele și a lua decizii informate. Acestea includ analiza cost-
beneficiu, analiza SWOT, arborii decizionali, matricea decizională și simulările.
Fiecare metodă are avantaje și limite, iar alegerea unei anumite tehnici depinde de
natura și complexitatea problemei în cauză.

20. Definiți funcția de planificare și rolul acesteea pentru organizație

Planificarea în management este un proces esențial prin care se stabilesc

obiectivele organizaționale și se dezvoltă strategiile și planurile pentru a le atinge.
Rolul său este de a asigura alinierea resurselor și eforturilor organizației către
realizarea obiectivelor stabilite. Prin planificare, organizațiile pot anticipa
schimbările din mediul lor și pot lua măsuri pentru a-și îmbunătăți performanța și
competitivitatea.

Biletul 22 .
Funcția de planificare este un proces managerial prin care se stabilesc
obiectivele organizației, se identifică resursele necesare pentru atingerea acestor
obiective și se dezvoltă strategiile și planurile necesare pentru a realiza aceste
obiective. Planificarea este esențială pentru orientarea organizației către succes și
pentru asigurarea unei direcții clare în activitățile sale. Planificarea operațională
reprezintă o componentă a funcției de planificare și constă în detalierea și
implementarea planurilor strategice la nivel practic, zilnic sau săptămânal. Aceasta
implică transformarea obiectivelor generale ale organizației în acțiuni specifice,
precum stabilirea sarcinilor, a termenelor limită, a resurselor necesare și a
responsabilităților pentru fiecare membru al echipei.
Planificarea operațională este un instrument al funcției de planificare care se
concentrează pe transformarea planurilor strategice în acţiuni concrete și practice,
asigurând astfel implementarea eficientă a strategiilor organizaţionale.

27. Definiti structura organizatorică si prezentati grafic tipologia aacestora.

Tipuri de structuri organizatorice:
• tip liniar avantaje:
 1. este respectat principiul unitatii in dispozitie
2. executantul se supune unui singur manager
3. delimitarea clara a autoritatii si responsabilitatii
4. este simpla si necostisitoare
dezavantaje:
1. necesita conducatori polivalenti
2. paralelism in activitate
3. lipsa de specializare
4. viabilitate mica in conditii de dinanism
• tip functional avantaje:
1. manageri specializati
2. decizii fundamentale
dezavantaje:
1. posibilitatea aparitiei dispozitiilor contradictorii
2. problema stabilirii prioritatilor
3. nu se respecta principiul unitatii In forma pura structura data nu exista.
• liniar-functional caracteristici:
1. distribuirea sarcinilor si structurii este in competenta managerilor liniari, iar
dirijarea cu procesele atingerii sarcinilor in limitele resurselor alocate se impune din
partea managerilor functionali.
2. Executantii primesc decizii si poarta raspundere in fata managerilor liniari, dar
aplica cunostintele celor functionali.
3. Structura data pastreaza principiul unitatii in dispozitie si competenta in
specializare.
• tip divizional: dupa principiul geografic dupa principiul de produs dupa
principiul pe grupa de consumatori Toate structurile pot fi caracterizate dupa nivelul
de centralizare sau cescentralizare.
Organizatia in care conducatorul de nivel superior isi pastreaza partea cea
mai mare de imputerniciri se numeste centralizata.
Descentralizata este acea organizatie unde imputernicirile sunt distribuite la
niveluri inferioare.
Avantajele centralizarii:
1. economie pe seama cheltuielilor administrative
2. economie datorita vplumului de priductie si achizitie
3. se micsoreaza riscul incalcarilor legislative de manageri locali
4. lipsa dublarilor permite utilizarea mai eficienta a resurselor materiale si
umane
5. centralizarea cercetarilor faciliteaza elaborarea noilor produse si servicii si
propagarea metodelor avansate de productie si deservire
Dezavantajele centralizarii:
1. reactie intarziata la necesitatile diferite ale pietelor regionale
2. procedura de adoptare a deciziilor nu permite de a reactiona operativ la
problemele aparute si nu intotdeauna se tine cont de specificul regional
3. daca angajatii locali nu detin competentele necesare, atunci, in aparitia
problemelor, vina este plasata pe seama centrului
 4. achizitiile centralizate nu intotdeauna sunt cele mai efective deoarece
furnizorii locali pot propune resurse mai ieftine
• de retea- presupune ca organizatia transmite in baza de contract functiunile
ei de baza la companii specializate. In calitate de intermediar serveste organizatia
broker.
Sunt 2 metode de a elabora structura organizatorica:
1. metoda prin analogie-structura firmei noastre va fi conceputa ca structura
unei firme asemanatoare.
2. Metoda analitica-elaborarea structurii organizationale prin metoda data
presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
Analiza obiectivelor
Definirea activitatilor, atributiilor autoritatii necesare si stabilirea
continutului lor.
Crearea compartimentelor si stabilirea raporturilor dintre ele
Elaborarea structurii, plasarea compartimentelor in cadrul ei
Evaluarea structurii si perfectionarea ei.
Structura organizatorica este exprimata prin:
1. organigrama- reprezentare grafica a structurii organizatorice
2. regulamentul de organizare- precizeaza atributiile, competenta si
responsabilitatile partilor componente ale structurii organizatorice
3. fisa postului- prezentarea in detalii toate elementele necesare unui angajat
p/u a-si putea exercita atributiile acestui post. Fisa postului cuprinde denumirea
postului, obiectivele, sarciniile, autoritatea, responsabilitatea si relatiile cu alte
posturi.

28 . Definiti funcția de motivare şi caracterizați teoriile conceptuale

motivaționale cunoscute.

Motivaţia reprezintă suma forţelor energiilor interne şi externe care iniţiază şi

dirijează comportamentul uman spre un scop anumit. La baza comportamentului
uman stau motivele, ce sînt resimţite ca expresie a nevoilor şi aşteptărilor umane,
precum şi recompensele sau stimulentele. Teoriile conceptuale ale motivării Teoriile
conceptuale ale motivării se bazează pe identificarea necesităţilor care impun
oamenii să acţioneze într-un anumit mod. Sensul acestor teorii este de a determina
nevoile angajaţilor şi a determina cum şi în ce proporţii trebuie utilizate
recompensele interne şi externe în scopuri motivaţionale.
Din teoriile conceptuale ale motivării fac parte:
* Teoria ierarhiei nevoilor a lui Maslow.
* Teoria achiziţiei succeselor a lui McClelan.
* Teoria factorilo duali a lui Herzberg.
* Teoria ERG a lui Alderfer.

Teoria ierarhiei nevoilor a lui Maslow Nevoile fiziologice. hrană, apă, sex. În
mediul organizaţional se referă încălzirea, aer curat şi salariu. Nevoi de siguranţă şi
securitate- lipsa ameninţărilor. În contextul organizaţional se are în vedere
necesitatea în securitatea muncii, garanţia în păstrarea locului de muncă. Nevoi
sociale, de apartenenţă. Dorinţa de a avea prieteni, a fi membru al grupului, de a fi
iubit. În organizaţie presupune dorinţa de a avea contacte cu colegii, a face parte din
grupurile de lucru, a avea relaţii bune cu şeful. Nevoi de stimă şi apreciere. Dorinţa
de a avea o părere pozitivă despre sine, a se bucura de atenţia şi stima altor oameni.
Nevoia de autorealizare. Dorinţa de aşi realiza deplin potenţialul, a ridica nivelu de
competenţă, a deveni mai bun. În organizaţie aceste nevoi se pot realiza prin
posibilitatea de instruire, de a creşte în post, posibilitatea de a manifesta capacităţile
creative.
Teoria lui McClelland Teoria lui McClelland se bazează pe nevoile de nivel
superior: adică nevoia de putere, nevoia de afiliere, nevoia de succes. Autorul afirmă
că organizaţia poate satisface anume aceste trei nevoi. Reeşind din nevoile pe care
le au angajaţii se va proceda cu ei astfel. La indivizii care au nevoia de putere
motivarea se va efectua prin promovare întrucît ei doresc să ocupe în organizaţie
poziţiile cele mai înalte şi autoritare. Indivizii cu nevoia de putere sunt persoane
energice, doresc să controleze şi influenţeze pe alţii. În teoria lui Maslow nevoia de
putere se plasează între nevoia de stimă şi autorealzare.
Persoanele cu nevoie de afiliere vor căuta în organizaţie prieteni şi sînt motivaţi prin
faptul că munca le oferă contacte cu colegii. Sînt nişte persoane sociabile, ce aceea
ei nu trebuie să aibă locuri de muncă izolate. Nevoia de realizare (sau succes) este
la persoanele care preferă situaţii unde ei îşi asumă responsabilitatea în găsirea
soluţiei unei probleme. Aceste persoane obţin satisfacţie nu de la statutul său, dar de
la rezultatul obţinut în procesul de lucru. Aceşti oameni îşi propun obiective dificile
şi complexe.
Teoria lui Herzberg Teoria lui Herzberg. Potrivit acestei teorii sînt două grupe de
factori ce influenţează asupra persoanei: factori motivaţionali şi factori igienici.
Factorii motivaţionali sunt: recunoaşterea muncii prestate. realizarea şi succesul în
muncă. responsabilitatea înaltă. munca prestată promovarea şi statutul. Conform lui
Herzberg cînd lipsesc factorii motivatori stagnează sastisfacţia şi motivaţia.
Existenţa lor duce la satisfacţie şi motivare. Factorii igienici sunt: condiţiile de
muncă. plata şi securitatea muncii. nivelul de control. relaţiile interpersonale.
politica de personal şi competenţa şefilor. Lipsa factorilor igienici produce
insatisfacţie în muncă. Existenţa elimină insatisfacţia dar nu determină o creştere a
satisfacţiei ori motivaţiei.
Teoria ERG a lui Alderfer Teoria ERG a lui Alderfer determină trei categorii de
nevoi: nevoi existenţiale E -se satisfac prin hrană, aer, apă, salariu, locuinţă, condiţii
de muncă. nevoi realţionale R - urmăresc obţinerea dragostei, apartenenţei, stimei,
afilierii la grup.se satisfac prin relaţii interpersonale. nevoi de dezvoltare şi împlinire
G-se referă la creşterea potenţialului individual. Sunt satisfăcute prin muncă cu
caracter creativ.

29. Definiti funcția de motivare și caracterizaţi tipurile de motivare în cadrul

organizatiei.
 Motivaţia reprezintă suma forţelor energiilor interne şi externe care iniţiază şi
dirijează comportamentul uman spre un scop anumit. La baza comportamentului
uman stau motivele, ce sînt resimţite ca expresie a nevoilor şi aşteptărilor umane,
precum şi recompensele sau stimulentele. Tipurile de motivare în cadrul organizaţiei
Există două tipuri principale de motivare în cadrul organizaţiei:
1. Motivarea intrinsecă: - Provine din interiorul individului şi este legată de
satisfacerea nevoilor psihologice de bază, cum ar fi autonomia, competenţa şi
scopul. - Exemple: plăcerea muncii, sentimentul de împlinire, dorinţa de a învăţa şi
de a se dezvolta.
2. Motivarea extrinsecă: - Provine din surse externe, cum ar fi recompense,
recunoaştere sau evitarea pedepsei. - Exemple: salariu, bonusuri, promovări, elogii
de la colegi sau superiori. Aceste două tipuri de motivare pot coexista şi se pot
completa reciproc pentru a spori performanţa angajaţilor.

30. Definiti funcția de motivare și caracterizați teoriile procesuale motivaționale

cunoscute. Teoriile procesuale ale motivării

Teoriile procesuale ale motivării analizează cum omul repartizează eforturile pentru
a atinge anumite rezultate şi cum el selctează un anumit tip de comportamnet.
Teoriile date nu neagă nevoiile, dar afirmă că comportamnetul uman este o funcţie a
perceperii şi aşteptării precum şi posibile consecinţe ale tipului de comportament.
Teoria performanţelor aşteptate a lui Victor Vroom. Potrivit acestei teorii
motivaţia este o funcţie de trei variabile: * aşteptarea referitor la cheltuielile de
muncă şi rezultat, adica efort-performanţă E--P * aşteptarea referitor la performanţă-
recompensă P--R * valenţa este nivelul presupus de satisfacţie ori insatisfacţie apărut
în urma primirii unei recompense

Teoria X şi Y a lui McGregory Potrivit teoriei X omul mediu este: Managerul

trebuie să: leneş şi evită munca neambiţios, preferă ă fie condus. egocentrist.
iresponsabil. se opune schimbărilor. este stupid. dirijeze prin forţare. convingă şi să
remunereze. să controleze. să pedepsească. Potrivit teoriei Y omul mediu:
Managerul trebuie să: harnic. devotat organizaţiei. pasionat de dezvoltarea
individuală capabil de a cugeta. responsabil. oferă responsabilitate. coordonează
activitatea subalternilor. să permită subalternilor să-şi stabilească scopurile proprii
şi să se auto dirijeze.
Teoria echităţii a lui S.Adams Ea se orientează asupra sentimentelor angajaţilor
privind corectitudinea cu care sînt trataţi în comparaţie cu tratamentul aplicat altora.
Teoria se bazează pe două tipuri de comparaţie: * între rezultatele muncii şi efortul
propriu depus pe o parte şi eforturile şi rezultatele altor persoane. * între rezultatul
scontat de al obţine şi rezultatul real. În urma acestor comparaţii la om apare simţul
de echitate ori inechitate. În urma simţului de inechitate poate urma următorul
comportament: * modificarea efortului depus. * modificarea
rezultatelor(recompenselor). * parasirea locului de muncă * acţiuni, orientate asupra
altora(cererea de a le mari sarcina sau micşora recompensa) * schimbarea obiectului
comparat. * deformări cognitive privind eforturile şi rezultatele.
31. Definiti funcţia de control şi condiţiile fundamentale ale acesteia.

Funcția de control reprezintă procesul prin care se monitorizează și se reglementează

activitățile unei organizații sau a unui sistem pentru a asigura îndeplinirea
obiectivelor stabilite. Aceasta implică evaluarea performanței, identificarea
abaterilor de la standardele stabilite, luarea deciziilor corective și ajustarea acțiunilor
pentru a asigura conformitatea cu obiectivele.
Condițiile fundamentale ale funcției de control includ: 1. Stabilirea obiectivelor clare
și măsurabile: Controlul este eficient atunci când obiectivele sunt definite clar și pot
fi măsurate în mod obiectiv. 2. Standarde și criterii de evaluare: Este necesar să existe
standarde și criterii clare pentru a evalua performanța și a identifica abaterile. 3.
Monitorizarea continuă: Controlul trebuie să fie un proces continuu, nu un
eveniment izolat, pentru a identifica rapid problemele și a lua măsuri corective. 4.
Comunicare și feedback: Este important ca informațiile despre performanță să fie
comunicate în mod eficient și să se ofere feedback angajaților pentru a îmbunătăți
performanța. 5. Flexibilitate și adaptabilitate: Controlul trebuie să fie flexibil pentru
a se adapta la schimbările din mediul de afaceri și pentru a asigura că strategiile și
acțiunile sunt ajustate corespunzător.

Sub 33 Controlul în cadrul unei organizații este crucial pentru diverse motive:
1. **Monitorizarea performanței:** Controlul permite monitorizarea și evaluarea
performanței individuale și organizaționale, identificând zonele de succes și cele
care necesită îmbunătățiri.
2. **Asigurarea conformității:** Controlul ajută la asigurarea conformității cu
standardele legale, reglementările guvernamentale și politicile interne ale
organizației.
3. **Gestionarea riscurilor:** Controlul contribuie la identificarea și gestionarea
riscurilor, inclusiv riscurile financiare, operaționale și de conformitate.
4. **Îmbunătățirea eficienței operaționale:** Prin controlul adecvat, organizația
poate identifica și corecta ineficiențele în procesele sale operaționale, optimizând
utilizarea resurselor.
5. **Încurajarea responsabilității:** Controlul clarifică responsabilitățile
individuale și colective, motivând angajații să-și îndeplinească sarcinile și să-și
asume răspunderea pentru rezultatele lor.
Facilitarea luării deciziilor:** Controlul furnizează informații relevante și
actualizate pentru luarea deciziilor, bazate pe date și evidențe concrete.
7. **Conservarea resurselor:** Controlul ajută la evitarea risipei de resurse și la
utilizarea eficientă a acestora, contribuind la îmbunătățirea rentabilității și
sustenabilității organizației. În ansamblu, controlul în cadrul organizației este
esențial pentru menținerea unui mediu de lucru eficient, responsabil și conform cu
obiectivele și valorile organizației.
Sub 34 Motivarea este esențială în cadrul organizației din următoarele motive:
1. **Creșterea productivității:** Angajații motivați sunt mai predispuși să își aducă
contribuția maximă la locul de muncă, ceea ce duce la o creștere a productivității
organizației.
2. **Retenția și atragerea talentelor:** Un mediu de lucru motivant și satisfăcător
poate contribui la retenția angajaților și la atragerea de noi talente în organizație.
3. **Climatul organizațional pozitiv:** Motivarea contribuie la crearea unui climat
organizațional pozitiv, în care angajații se simt apreciați, încurajați și valorizați
pentru contribuția lor.
4. **Inovarea și creativitatea:** Angajații motivați sunt mai predispuși să își
exprime ideile și să participe la procesele de inovare și creativitate, contribuind la
îmbunătățirea continuă a organizației.
5. **Scăderea absenteismului și a fluctuației personalului:** Angajații motivați sunt
mai puțin predispuși să absenteze de la locul de muncă și să părăsească organizația
în căutarea altor oportunități.
6. **Cresterea satisfactiei clientilor:** Angajații motivați sunt mai predispuși să
ofere un serviciu de calitate și să creeze experiențe pozitive pentru clienți, ceea ce
poate duce la fidelizarea acestora și la creșterea veniturilor organizației.

Sub 35
Planificarea este esențială în cadrul unei organizații din mai multe motive. În primul
rând, ea ajută la stabilirea obiectivelor clare și a direcției în care se îndreaptă
organizația. De asemenea, planificarea permite identificarea resurselor necesare și a
potențialelor obstacole, permițând astfel gestionarea eficientă a acestora. Mai mult
decât atât, planificarea oferă un cadru pentru evaluarea progresului și ajustarea
strategiilor în funcție de schimbările din mediu. În ansamblu, planificarea contribuie
la creșterea eficienței și a performanței organizaționale.