REFERAT CRIMINALISTICĂ

Student:

Program de studii universitare de master „Criminalistica și psihologia judiciară

în investigația penală”

Tema: Urmele de spermă

Studiul urmelor prezintă importanţă pentru stabilirea succesiunii unor

evenimente, la determinarea evoluţiei omului, la determinarea gradului său
dedezvoltare în raport cu diferite perioade de timp, la stabilirea
comportamentului său în diferite situaţii.
Criminalistica, numărându-se printre aceste ştiinte şi fiind cea care
elaborează metodele tehnice şi mijloacele tehnico - ştiinţifice de descoperire,
cercetare şi prevenire a infracţiunilor , se foloseşte în mod frecvent de urme, ca
probe materiale, pentru cercetarea infracţiunilor şi pentru identificarea
făptuitorilor.
În numeroase studii şi lucrări criminalistice s-au dat variate definiţii
noţiunii de urme, autorii încercând să sublinieze importanţa studiului urmelor de
la locul faptei în cercetarea infracţiunilor şi prinderea infractorilor.
Astfel, sub aspect criminalistic, urma poate fi definită ca fiind orice
modificare produsă la locul faptei şi în procesul săvârşirii acesteia, ca rezultat
material al activităţii persoanelor implicate şi este utilă cercetării criminalistice.
Aşadar toate genurile de urme se constituie în probe materiale, adevăraţi
martori muţi ai evenimentelor, concurând la posibilitatea stabilirii acţiunilor
desfăşurate, a împrejurărilor în care s-a produs fapta penală şi nu în ultimul rând
la identificarea făptuitorului.

Cercetarea urmelor seminale

Urmele de spermă fac parte din categoria acelor urme biologice întâlnite
în diverse împrejurări, care numai aparent au o frecvenţă redusă.
De regulă, prezenţa lor este caracteristică săvârşirii de infracţiuni cu un
grad de periculozitate deosebit sau al căror mod de săvârşire prezintă anumite
particularităţi. Aşa sunt, de pildă, omorul şi infracţiunile privitoare la viaţa
sexuală (violul, pedofilia, seducţia, perversiuneaşi corupţia se&uală, incestul).
Formarea urmelor de spermă are loc prin depunerea, pe diverse suporturi, a
lichidului spermatic ejaculat în momentul unui contact sexual, al masturbării,
sau ca o consecinţă a unor tulburări neuropsihice.
 Cercetarea la faţa locului
Căutarea urmelor seminale impune examinarea corpului victimei, o
atenţie specială fiind acordată orificiilor naturale (examinare realizată de
către cadre medicale), precum şi a lenjeriei de corp şi de pat, a îmbrăcămintei, a
altor obiecte.
Ridicarea urmelor seminale necesită, poate mai mult decât în cazul altor
urme biologice, precauţie deosebită pentru păstrarea intactă a petei şi implicit
a spermatozoizilor, principalul element asupra căruia se îndreaptă examinarea.
Interpretarea la faţa locului a urmelor seminale oferă date referitoare nu
numai la natura, mobilul şi modul de săvârşire a faptei, ci şi în legătură cu
anumite deprinderi, aberaţii sexuale sau anumite stări psihopatologice ale
autorului.
Expertiza biocriminalistică a urmelor seminale este destinată
stabilirii faptului dacă urma este într-adevăr de spermă şi dacă aceasta este
de origine umană sau animală.

Urmele de spermă constau din lichidul seminal rezultat din secreţia

glandelor sexuale masculine în timpul raporturilor sexuale fireşti sau de
perversiune sexuală, al masturbării, poluţiei nocturne ori alejaculării datorită
unor stări patologice.
Ele se formează prin depunerea spermei eliminate pe diferite obiecte din
imediata apropiere de locul în care se produce ejacularea, cum ar fi, de
pildă,lenjeria de corp, hainele de pat, prosoapele, batistele, uneori hainele,
ciorapii, duşumelele, covoarele, corpul victimei sau al infractorului, mai ales pe
coapse, fese, abdomen, perii pubieni,mâini, subsuori, sub sânii victimei,
în vagin, anus etc.
Aceste urme sunt valoroase pentru cercetarea criminalistică a unor
infracțiuni privitoare la viaţa sexuală, a unor infracţiuni de omor, în cazul de
sinucideri ale bărbaţilor prin spânzurare, precum şi în unele accidente.
Ele sunt valorificate în procesul identificării criminalistice după anul
1925, când omul de ştiinţă japonez K. Yamakami a stabilit că unele secreţii ale
corpului omenesc, ca sperma, secreţia vaginală, sputa şi altele, au aceleaşi
proprietăţi de grupă ca şi sângele şi ele corespund la om grupei sanguine

In stare uscata, asa cum sunt gasite in cele mai multe dintre cazuri, urmele
seminale prezinta un contur neregulat, o culoare gri-albicioasa si sunt aspre la
pipait, daca se formeaza pe suporturi absorbante, de tipul tesuturilor din fibre
naturale. La suporturile mai putin absorbante, cum sunt cele din tesaturi
sintetice, urmele au un aspect de crusta solzoasa si lucioasa.

Formele si aspectele de prezentare a urmelor de sperma depind in cele

mai multe dintre cazuri de natura si forma suportului, modul in care lichidul
seminal a venit in contact cu suportul respectiv, durata de timp scursa de la
formare si pana la momentul descoperirii lor, bolile de care sufera persoana
respectiva, iar in cazul in care sunt lasate de mai multi barbati, influenteaza intr-
o buna masura si acest factor.

Obiectele absorbante, cum sunt ţesăturile de bumbac, în zonele cu spermă

încă proaspătă, sunt de culoare gri-deschis, lipicioase la pipăit, iar după uscare
zona în cauză este aspră, amintind pânzascrobită.
Pe obiectele neabsorbante, ca ţesăturile din fibre sintetice, suprafeţele
netede ale obiectelor de lemn, fier, sticlă, înainte de uscare petele de spermă se
prezintă sub formă de masăvâscoasă, lipicioasă, de culoare gri-deschis, uneori
cu uşoare nuanţe de sânge diluat.
După deshidratare, au aspectul de cruste strălucitoare, care privite sub un
unghi ascuţit amintesc de suprafaţa solzului de peşte. Perii păturilor de lână sau
din felurite blănuri, precum şi perii pubieni, amintesc părul dat cu fixativ. Prin
frecarea lor uşoară se creează o pulbere albicioasă. Indiferent de starea în care
se află, semifluide sau deshidratate, sub razele ultraviolete au o fluorescenţă
proprie,albăstruie.
Totuși, nu trebuie de uitat că asemenea fluorescenţă se întâlneşte şi la alte
pete de natură organică, cum sunt cele de urină, mucus, astfel că nu este o
caracteristică individuală a urmelor despermă

Căutarea urmelor de spermă,de regulă, nu întâmpină greutăţi. Ele se descoperă

prin cercetarea obiectelor chiar cu ochiul liber la lumina naturală a zilei. În lipsa
acesteia, obiectele suspecte se luminează cu o lanternă de buzunar sub diferite
unghiuri de incidenţă a razelor de lumină. Se poate recurge, la nevoie, la
utilizarea lămpii portative de ultraviolete, după ce s-a creat în prealabil o
vizibilitate redusă în zona cercetată.
Ordinea cercetării obiectelor suspecte de a fi purtătoare de urme de
spermă este determinată departicularităţile locului faptei. Când în locul
respectiv se mai află şi corpul victimei, acesta se examinează întâi, cu concursul
medicului legist. Astfel, urmele de spermă se vor căuta pe coapse, fese,
abdomen, sub sâni, subsuori, pe mâini, în orificiile naturale, pe perii pubieni.
Continuă, apoi, cu lenjeria de corp, îmbrăcămintea exterioară a victimei. După
aceea, se trece la examinarea obiectelor suspecte de a fi purtătoare ale acestor
urme. În ordine, se cercetează lenjeria de pat, covoarele din apropiere,
duşumelele, parchetul, prosoapele, chiuvetele, băile, precum şi alte obiecte apte
de aprimi şi păstra urmele de spermă.

În cazurile când locul faptei este un câmp deschis, urmele de spermă

se mai caută pe pământ, pe iarbă, frunze, flori, precum şi pe alte obiecte pe care
s-ar fi putut crea ele în timpul săvârşiriiinfracţiunii cercetate.
 Fixarea şi ridicarea urmelor de spermă începe cu descrierea în procesul-
verbal de cercetare la faţa locului. În procesul descrierii se arată obiectele pe
care au fost descoperite, starea în care ele seaflă, culoarea lor, specificându-se
totodată şi ce fel de alte urme se găsesc în imediata lor apropiere.
Fotografierea, ca mijloc de fixare a acestor urme, nu se prea utilizează.
Totuşi, se pot fotografia obiectele pe care urmele de spermă au fost descoperite,
zonele obiectelor pe care se află urmele.
Ridicarea urmelor de spermă se realizează prin aplicarea procedeelor
corespunzătoare stării în carese află ele şi obiectelor pe care au fost descoperite.
Obiectele de dimensiuni mici purtătoare de asemenea urme se ridică de la
locul faptei şi se ambalează astfel ca urmele respective să nu fie distruse.
Mânuirea şi ambalarea acestor obiecte se face de aşa manieră încât suprafeţele
pe care se află urmele să nu vină în contact cu nici un obiect străin, cum sunt de
pildă pereţii ambalajului. Hainele de pat, îmbrăcămintea, când se pliază pentru
ambalare, se ţine seama ca plierile să nu se facă prin zonele cu urmele în cauză.
De pe corpul omului, aceste urme se ridică cu hârtie de filtru, după ce au
fost umezite cu apă distilată ori cuglicerină. Hârtiile astfel îmbibate se introduc
în eprubete sterilizate. Perii pubieni îmbibaţi cu spermă se taie şi se introduc în
borcane sterilizate.
Indiferent de natura obiectelor purtătoare sau de starea urmelor, ridicarea
lor nu se face niciodată prin răzuire, deoarece prin atare operaţie s-ar distruge
spermatozoizii, care sunt cei mai valoroşi pentru cercetarea criminalistică.

Examinarea de laborator a urmelor de spermă cunoaşte diferite procedee.

Trebuie ştiut că, prin examinările întreprinse, expertul stabileşte natura urmelor,
specia căreia ele aparţin, caracterul secretor sau nesecretor al organismului
individului, grupa lui sanguină, numărul de persoane de lacare provin urmele
respective, prezenţa unor eventuale boli, vechimea lor aproximativă.
Pentru diferenţierea urmelor de spermă de urmele de altă natură este
necesar să se constate în conţinutullor existenţa spermatozoizilor, fiindcă alt
element de certitudine nu există.
In această privinţă, trebuie reţinut că prezenţa spermatozoizilor confirmă
că urmele de la faţa locului sunt de spermă, în timp ce lipsa lor nu conduce la
concluzia opusă, întrucât este posibil ca unele pete de spermă să nu aibă
spermatozoizi din multiple cauze, cum ar fi vârsta, anumite boli de care suferă
bărbatul, urma din care a fost recoltată sperma supusă examinării să se situeze
printre ultimele dintre cele eliminate în momentul respectiv.
Caracterul secretor al unor indivizi, constând în capacitatea acestora de a
elimina în secreţiile organismului antigene sanguine specifice de grup şi cum
aceştia sunt înproporţie de 80 la sută faţă de cei nesecretori, deschide
posibilitatea expertizei ca şi pe această
cale să facă diferenţiere între indivizi, când se cere mai ales în procesul
cercetării infracţiunilor sexuale.
 Aşa, de pildă, când bărbatul este secretor şi victima nesecretoare,
antigenele sunt numai ale victimei, iar când ambii sunt secretori, suntem în
prezenţa amestecului de antigene, din care cauză rezultatele vor avea eficienţă
diferită, dependentă de grupele sanguine ale celor doi indivizi în cauză.
Stabilirea grupei sanguine cu ajutorul urmelor de spermă se realizează
prin punerea în evidenţă a factorilor ce aparţin grupelor A, B.O., sistemului
MN, sistemului LEWIS şi, discutabil, înprivinţa factorului Rh (D).
Mai mult decât atât, s-a exprimat părerea că expertul poate stabili dacă
spermatozoizii din urmele de la locul faptei aparţin persoanei suspecte, mai ales
în urma studiului comparativ a celor două categorii de spermatozoizi (din urma
de la locul faptei şi din sperma prelevată de la suspect), după mărimea lor,
forma capului, culoarea, construcţia corpului şi a cozii,precum şi după unele
deformări.
În privinţa posibilităţilor de valorificare a urmelor de această natură, din
1988, în Marea Britanie, a devenit oficială o nouă metodă de identificare a
persoanelor, pe baza particularităţilor genetice din lichidele biologice ale
organismului uman, cum ar fi sângele, sperma,saliva, transpiraţia.

Bibliografie
https://www.scribd.com/doc/206775712/Urmele-de-Sperma

https://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/URMELE-IZIOLOGICE25.php

https://file.ucdc.ro/cursuri/8_4_do3551_Criminalistica_Labo_Grigore.pdf

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-nicolae-titulescu-din-
bucuresti/criminalistica/criminalistica-4/8118307

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sperma