UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ
DREPT

DISCIPLINĂ:
DREPT ROMAN

TEMA DE CERCETARE :
Codul lui Iustinian. Analiză juridica

PROFESOR COORDONATOR,
CONF. UNIV. DR. MARIN MARINELA

STUDENT,
STOICA DENNIS

CONSTANȚA
2023/2024
 CURPINS

INTRODUCERE...................................................................................2
PERIOADA PREIUSTINIANĂ...........................................................3
ISTORIA CODULUI.............................................................................4
CODEX REPITAE PRAELECTIONIS..............................................6
DIGESTA SAU PANDECTELE..........................................................7
INSTITUTIONES..................................................................................8
NOVELLAE...........................................................................................9
DREPTUL ROMAN DUPĂ MOARTEA ÎMPĂRATULUI
IUSTINIAN..........................................................................................10
CONCLUZII........................................................................................11
BIBLIOGRAFIE..................................................................................12
ANEXA 1..............................................................................................13
ANEXA 2..............................................................................................14
ANEXA 3..............................................................................................15

1
 INTRODUCERE

Am ales această tema din următoarele considerente: Codul lui Iustinian constituie baza
sistemului de drept Romano-German; a inspirat juriști și a influențat dezvoltarea codurilor
naționale de drept. A fost un model pentru "Codul Napoleon" și a influențat direct sau indirect
toate codurile civile ulterioare.
Codul lui Iustinian reprezintă unul dintre cele mai remarcabile eforturi de codificare a
dreptului vechi. Acesta a fost creat în secolul VI sub împăratul bizantin Iustinian, cu scopul de a
unifica și simplifica vasta și adesea contradictorie legislație a Imperiului Roman. Interesul
personal pentru această temă derivă din impactul profund pe care Codul l-a avut asupra
dezvoltării sistemelor juridice occidentale și influenta sa continuă în dreptul civil contemporan.
In această lucrare urmeaza sa prezint aspecte legate de istoria Operei lui Iustinian,
incluzand perioada preiustiniană cat si perioada de după moartea acestuia. Partea de analiză este
axată asupra elementelor operei respective : (1) Codex Constitutionum, (2) Digesta sau
Pandectae,
(3) Institutiones și (4) Novellae Constitutiones Post Codicem.
Materialul consultat este format dintr-un ansamblu de cursuri de Drept Roman scrise de
profesori precum: Emil Molcuț, Negru Ion, Teodor Sâmbrian, Elena Anghel; dar și din surse
online: Wikipedia , Britannica, Droitromain.univ-grenoble-alpes.

2
 PERIOADA PREIUSTINIANĂ

Nevoia de sistematizare a legilor din perioada romană a fost resimțită de multă vreme, pe
această cale s-au strâns la un loc operele marilor jurisconsulți în vederea utilizării lor practice
precum și constituțiile imperiale. În acest context apar încercări de codificare și compilații în
materia dreptului civil însă ele au prefațat viitoarea operă legislativă monumentală care avea să
urmeze o dată cu venirea la putere a împăratului Iustinian1.

Dintre codurile preiustiniene mai importante au fost: Codul Gregorian posibil să fi fost
redactat de Gregorius, un practician al dreptului mai puţin cunoscut. Codul cuprinde o colecție cu
caracter privat de constituții imperiale de prin secolul III d. Hr2. Deși nu a fost o inițiativă
oficială a statului, Codul Gregorian oferă o fereastră spre dinamica dreptului roman în acea
perioadă, subliniind cum normele juridice se adaptau la contextul lor socio-politic.

Următorul în ordine cronologică, Codul Hermogenian, este tot o colecție cu caracter

privat, de această dată atribuită lui Hermogenius. Acest cod reprezintă efortul de a actualiza și
sistematiza constituțiile imperiale, răspunzând nevoii de clarificare și consolidare a dreptului.
Prin munca sa, Hermogenius a contribuit la tradiția juridică romană, ajutând la conservarea și
difuzarea cunoștințelor legale esențiale pentru societatea romană.

Cel mai important dintre aceste coduri este, fără îndoială, Codul Teodosian. Inițiat și
finalizat sub auspiciile împăraților Theodosiu al II-lea și Valentinian al III-lea, acesta constituie o
colecție oficială de constituții imperiale, organizată în 16 cărți. Fiecare carte este divizată în
titluri, care la rândul lor sunt împărțite în legi și constituții aranjate cronologic. Lucrarea
marchează un moment decisiv în istoria dreptului roman, simbolizând eforturile de unificare și
oficializare a normelor juridice la nivel imperial. Codul Teodosian a avut un rol esențial în
evoluția ulterioară a dreptului roman, influențând codificările mai târzii și stabilind un fundament
solid pentru sistematizarea dreptului. În afară de codurile menționate au existat compilații
cuprinzând

1
R. Robaye, op. cit., p. 27.

2
Curs Drept Roman- Lector univ.dr. NEGRU ION, p. 57
3
fragmente din operele jurisconsulților. Fragmenta Vaticana, este una din compliațiile la care ne
referim având inserate texte de o deosebită importanță. Lucrarea este anterioară apariției Codului
Teodosian.3
Aceste coduri preiustinienene au jucat un rol crucial în conservarea și evoluția dreptului
roman, punând bazele pentru dezvoltările ulterioare care au culminat cu Codificarea Iustiniană.
Prin colectarea, sistematizarea și transmiterea principiilor juridice, ele au asigurat continuitatea și
adaptabilitatea dreptului roman în fața schimbărilor, contribuind la formarea unei tradiții juridice
durabile.

ISTORIA CODULUI

Spre sfârșitul perioadei postclasice, societatea sclavagistă romană a atins apogeul

declinului. Conștient de această realitate, împăratul Iustinian a emis un decret către specialiștii în
drept, cerându-le să sistematizeze și să reintroducă cele mai semnificative izvoare ale dreptului
clasic. În speranța revitalizării societății sclavagiste romane, comisiile instituite sub conducerea
împăratului Iustinian au elaborat o sistematizare a izvoarelor de drept clasic și le-au repus în
vigoare.

Codul lui Iustinian, elaborat sub îndrumarea împăratului bizantin Iustinian între anii 529
și 565 e.n., nu reprezintă strict un cod legal nou. În mod fundamental, comisiile de juristi ale lui
Iustinian au furnizat două lucrări de referință conținând colecții de legi anterioare și extrase din
opiniile emise de marii juristi romani. Acestea au inclus, de asemenea, un contur elementar al
dreptului și o colecție a noilor legi promulgate de Iustinian.

Opera lui Iustinian este structurat în patru lucrări distincte: (1) Codex Constitutionum, (2)
Digesta sau Pandectae, (3) Institutiones și (4) Novellae Constitutiones Post Codicem.

3
Curs Drept Roman- Lector univ.dr. NEGRU ION, p.58.

4
 Elaborarea Codex Constitutionum a început imediat după accesul lui Iustinian la tron în
527, când acesta a numit o comisie formată din 10 persoane pentru a examina toate ordonanțele
cunoscute, sau "constituții", emise de împărați. Comisia a eliminat materialul contradictoriu și
învechit și a adaptat toate prevederile la circumstanțele acelui timp. Codex Constitutionum
rezultat, alcătuit din 10 cărți, a fost promulgat în 529, iar toate ordonanțele imperiale care nu au
fost incluse au fost abrogate. În 534, o nouă comisie condusă de Tribonian a emis un Codex
revizuit (Codex Repetitae Praelectionis) conținând 12 cărți; reviziile s-au bazat în parte pe noua
legislație a lui Iustinian. Alături de Tribonian, au lucrat profesorii Teofil, de la Facultatea de
Drept din Constantinopol şi Leontius, de la Facultatea de Drept din Beirut4.

Limba tuturor operelor a fost latina, cu excepția Novelor, care au fost publicate aproape
în întregime în greacă, deși existau traduceri oficiale în latină pentru provinciile romane
occidentale.

4
Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic, 2011, București, p.54.
5
 CODEX REPITAE PRAELECTIONIS

Codul inițial publicat în 529 ca Codex Justinianus, a fost înlocuit rapid de Codex
Repetitae Praelectionis în 534, pentru a reflecta reformele și clarificările legislative aduse în
perioada intermediară. Această a doua ediție, structurată în 12 cărți, acoperea extensiv atât
dreptul public, cât și pe cel privat, aranjând constituțiile imperiale în ordine cronologică și
tematică, de la legislația civilă și procedură până la dreptul de familie, infracțiuni și administrare.

Cărţile sunt împărţite în titluri, acestea în constituţii, iar constituţiile în fragmente. Citarea
unui text din cod se face folosind patru cifre: prima cifră arată cartea, a doua indică titlul, a treia
constituţia, iar ultima paragraful5. Fiecare constituție are o inscriptio unde se arată numele
împăratului emitent și al persoanei căreia îi era destinată iar la finalul ei (subscriptio), se indică
data și locul unde a fost emisă6.

Organizarea Codului facilita utilizarea și interpretarea sa, fiecare lege fiind introdusă prin
o inscriptio care menționa autorul și destinatarul, și încheiată cu o subscriptio care indica locul și
data promulgării. Acest mod de structurare a avut ca scop asigurarea aplicabilității practice
imediate în instanțele judecătorești, comisia selectând doar legislația încă în vigoare și adaptând
textele depășite pentru a răspunde nevoilor contemporane.

Importanța istorică a Codului Justinian transcende epoca sa, având un impact durabil
asupra dezvoltării dreptului european și a sistemelor juridice naționale. Prin consolidarea și
clarificarea legislației romane, Justinian a asigurat păstrarea și transmiterea unui patrimoniu
juridic valoros, care a inspirat formarea dreptului civil modern și a influențat studiul
jurisprudenței în universitățile medievale și moderne.

5
Curs Drept Roman- Lector univ.dr. NEGRU ION, p.60.

6
Vl. Hanga, M. D. Bocșan, op. cit., 2006, p. 63.

6
 DIGESTA SAU PANDECTELE

Cuvântul digesta este de origine latină și înseamnă material care a fost aranjat într-o
anume ordine (digere), iar denumirea de Pandecte este de origine greacă putând fi tradusă prin
expresia
„care conține totul”7.

Digestele reprezintă punctul central și cea mai semnificativă contribuție legislativă a lui
Iustinian la corpusul juridic roman. Ele constituie, de fapt, o enciclopedie exhaustivă(care
incearca sa acopere toate aspectele dintr-un aumit domeniu) a dreptului clasic roman, oferind o
perspectivă cuprinzătoare asupra înțelepciunii juridice acumulate până la acel moment. Procesul
de codificare a acestor texte a durat trei ani și a rezultat în organizarea materialelor în 50 de cărți.
Aceste cărți au fost ulterior structurate în titluri, iar titlurile în fragmente juridice, cunoscute sub
denumirea de "lege". Fiecare lege a fost divizată în alineate pentru o mai bună claritate și
accesibilitate.

Pentru a îmbunătăți navigabilitatea în cadrul acestei lucrari legislative, primul alineat din
fiecare lege a fost denumit principium, servind drept introducere sau rezumat al legii respective.
Următoarele alineate sunt cunoscute sub numele de paragrafe, fiecare paragraf detaliind și
expandând principiile introduse în principium8. În vederea citării unui text din Digeste, se
utilizează litera “D” urmată de patru numere: primul este numărul cărţii, al doilea este numărul
titlului, al treilea este al fragmentului, iar al patrulea este numărul paragrafului. Numerotarea
paragrafelor începe cu al doilea; primul paragraf nu se numerotează şi se numeşte principium.
Deci, uneori vom avea litera “D” urmată de trei numere. Această structură detaliată a avut scopul
de a sistematiza dreptul roman într-un mod care să faciliteze accesul juristilor și studenților la
informații precise și relevante, într-un format ordonat și logic9.

7
Cr. Murzea, op. cit., p. 58.

8
Curs Drept Roman- Lector univ.dr. NEGRU ION, p.59.

9
Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic, 2011, București, p.55.
7
 INSTITUTIONES

Institutele lui Justinian, publicate în anul 533, reprezintă o lucrare fundamentală în

educația juridică, avându-i ca principali contribuitori pe Tribonian, Teofil și Doroteu. Această
lucrare a fost concepută pe baza unui profund respect și valorificare a institutelor clasice,
inspirându-se în mod special din lucrările lui Gaius, Marcian și Florentin. Destinate inițial
studenților în drept, Institutele lui Justinian se diferențiază de predecesoarele lor clasice printr-o
caracteristică esențială: în timp ce institutele clasice serveau mai mult ca materiale de studiu și
nu aveau un caracter obligatoriu în instanțele de judecată, Institutele lui Justinian au fost investite
cu putere de lege, devenind astfel surse formale de drept.

Lucrarea este structurată în patru cărți, organizate în titluri și paragrafe, oferind o

abordare sistematică și detaliată a dreptului roman. O deosebire notabilă față de institutele clasice
constă în modul de prezentare a materiei: în timp ce textele anterioare puteau include referințe la
autorii și lucrările sursă pentru anumite texte, Institutele lui Justinian se abțin de la această
practică, concentrându-se mai degrabă pe claritatea și accesibilitatea informației pentru studenți
și practicienii dreptului10.

10
Curs de Drept Privat Roman, Lect. Univ. Elena Anghel, 2021, p. 62.

8
 NOVELLAE

Novellae Constitutions, sau Legile Noi, reprezintă ultima parte a corpusului legislativ
cunoscut sub numele de Corpus Iuris Civilis, inițiat de împăratul Justinian I al Imperiului
Bizantin. Această colecție cuprinde o serie de legi și edicte emise de Justinian după finalizarea
celorlalte trei părți ale Corpus Iuris Civilis (Codex Justinianus, Digestele și Institutele) începând
cu anul 534 și până la moartea sa în 565.

Spre deosebire de celelalte componente ale Corpus Iuris Civilis, care au fost organizate
sistematic de către comisii oficiale desemnate de împărat, Novellae au fost colectate și
sistematizate în mod informal, adesea de către juristi și savanți, după moartea lui Justinian.
Această colecție nu a fost niciodată standardizată în aceeași măsură ca și restul corpusului,
existând mai multe colecții de Novellae care variază în funcție de regiune și tradiție juridică11.

Novellae sunt importante din mai multe motive. În primul rând, ele reflectă evoluția
gândirii juridice și adaptările legislative la noile realități sociale și economice ale Imperiului
Bizantin din acea perioadă. Multe dintre aceste legi noi aduc modificări sau clarificări ale legilor
existente, abordând aspecte precum drepturile femeilor, orfani și sclavi, administrarea statului,
structura fiscală și proprietatea

În ciuda faptului că nu au fost organizate oficial în timpul vieții lui Justinian, Novellae
rămân o parte vitală a moștenirii sale juridice. Ele oferă o fereastră valoroasă către ultimele
decenii ale domniei sale și subliniază dorința lui Justinian de a crea un sistem juridic unitar și
coerent care să guverneze toate aspectele vieții în Imperiul Bizantin. Astfel, Novellae constituie
o mărturie a ambiției și a influenței durabile ale lui Justinian în domeniul dreptului12.

11
Emil Molcuț, Drept Privat Roman, Universul Juridic, 2011, București, p.57.

12
Wikipedia- Novellae Constitutiones

9
 DREPTUL ROMAN DUPĂ MOARTEA ÎMPĂRATULUI
IUSTINIAN

De la prăbușirea Imperiului Roman, dreptul roman a jucat un rol esențial în modelarea

instituțiilor juridice moderne europene pe parcursul a aproape opt secole. Interesant este că
influența dreptului roman nu s-a stins odată cu moartea împăratului Justinian; dimpotrivă, a
continuat să evolueze și să se adapteze la contextele istorice și sociale ale epocilor ulterioare.
Lucrările legislative ale lui Justinian au fost studiate și predate în diverse centre de învățământ
din Imperiu, acordându-se o atenție specială Nomocanoanelor, care cuprindeau atât reguli laice,
cât și religioase, în special în ceea ce privește relațiile familiale13.

În următoarele secole, legislația lui Justinian a rămas relevantă, adaptându-se la noile

realități. Au fost inițiate noi eforturi de codificare pentru a armoniza vechile norme juridice cu
condițiile sociale schimbate. Printre acestea se numără Ecloga din anul 740, inițiată de împăratul
Leon Isaurul, Prohironul din 879, și Epanagoga din 886.

În Europa Occidentală, pe teritoriile fostului Imperiu Roman, au fost întreprinse diverse

încercări de codificare, precum legea burgunzilor din secolul al V-lea, emisă de regele
Gundobad, și legea romană a vizigoților din 506. Cu renașterea, importanța codificării lui
Justinian rămâne neschimbată, continuând să servească drept fundament pentru teoria și practica
juridică. Au apărut noi direcții de gândire și școli juridice, alături de metode inovatoare de
analiză și aplicare a dreptului roman. Juriști din întreaga Europă au adoptat și dezvoltat
învățăturile dreptului roman, pregătind terenul pentru codificările moderne ce vor urma. Această
perioadă a marcat nu doar supraviețuirea, dar și adaptarea și influența continuă a dreptului roman
în dezvoltarea sistemelor juridice europene moderne14.

13
Vl. Hanga, M.-D. Bocșan, Curs de drept privat roman, Editura Rosetti, București, 2005, p. 46.

14
Curs Drept Roman- Lector univ.dr. NEGRU ION, p.62.

10
 CONCLUZII

În esență, Codul lui Justinian ne arată că principiile dreptului roman nu numai că au

supraviețuit trecerii timpului, dar continuă să modeleze și să influențeze lumea juridică modernă.
Acest cod nu este doar o moștenire a trecutului, ci și o sursă de inspirație pentru viitor, oferind o
bază solidă pe care se construiesc și se perfecționează sistemele juridice actuale. Studiindu-l, ne
reconectăm cu fundamentul dreptului occidental și înțelegem mai bine cum adaptabilitatea și
inovația juridică pot răspunde nevoilor în schimbare ale societății. Codul lui Justinian
demonstrează că, în drept, învățăturile din trecut sunt esențiale pentru a naviga prezentul și a
modela viitorul.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Molcuț Emil, Drept Privat Roman, Editura Universul Juridic, București, 2011
2. Curs Drept Roman- Lector univ.dr. NEGRU ION, PDF
3. Curs de Drept Privat Roman, Lect. Univ. Elena Anghel, 2021, PDF
4. Vl. Hanga, M.-D. Bocșan, Curs de drept privat roman, Editura Rosetti, București, 2005,
PDF
5. Curs Drept Roman Privat Cr. Murzea, op. cit., p. 58. PDF
6. Wikipedia- Novellae Constitutiones
7. Droitromain.univ-grenoble-alpes
8. DEX ONLINE

12
 ANEXA 1 - GLOSAR CU TERMENI DE SPECIALITATE

Codex - cea mai veche formă de carte, în Roma și Grecia antică, compusă din tăblițe de lemn
cerate, legate la cotor cu curele. Mai tarziu, tăblițele de lemn au fost înlocuite cu foi de
pergament (DEX ONLINE)

Codex Repetitae Praelec - este un termen latin care înseamnă „codul lecturii reluate”. Se referă
la o colecție de legi romane, cunoscută și sub numele de Codul Iustinian. (LSD.LAW.COM)

Novellae Constitutiones Post Codicem - reprezintă ultima parte a corpusului legislativ cunoscut
sub numele de Corpus Iuris Civilis, care cuprindea constitutiunile imperial date de împărat în
perioada 534-565 ( Molcuț Emil, Drept Privat Roman, Editura Universul Juridic, București,
2011)

Nomocanoane - este o colecție de canoane bisericești, conținând și legi civile legate de viața
Bisericii.Adesea nomocanoanele cuprind și comentarii la aceste legi și canoane (Orthodoxwiki)

Ecloga - culegere de norme juridice, apărută în 889 d.Chr ( Note de Curs, TGD, CONF. DR.
ALEXANDRU CRIŞAN)

Institutiones- Institutele lui Justinian, reprezintă o lucrare fundamentală în educația juridică,

publicate în anul 533 ( Curs de Drept Privat Roman, Lect. Univ. Elena Anghel, 2021, p. 62.

13
 ANEXA 2 - ELABORAREA, EXPLICARE ȘI REZOLVAREA
UNEI GRILE

Care este cel mai important cod din Perioada Preiustiniană?

a. Codul Hermogenian
b. Codul Teodosian
c. Codul Gregorian

Rezolvarea grilei: Răspuns corect- “b. Codul Teodosian” ; Inițiat și finalizat sub
auspiciile împăraților Theodosiu al II-lea și Valentinian al III-lea, acesta constituie o colecție
oficială de constituții imperiale, organizată în 16 cărți. Lucrarea marchează un moment decisiv în
istoria dreptului roman, simbolizând eforturile de unificare și oficializare a normelor juridice la
nivel imperial.

14
 ANEXA 3 - CREAREA NUMELUI STUDENTULUI POTRIVIT
REGULILOR DREPTULUI ROMAN

În dreptul roman, numele unei persoane era format din trei părți principale: prenumele
(praenomen), numele de familie (nomen) și cognomenul. Prenumele era folosit pentru a distinge
membrii unei familii între ei și erau doar câteva în uz comun. Nomenul indica gens sau clanul,
iar cognomenul a început ca un fel de poreclă sau o modalitate de a distinge diferite ramuri ale
unei familii și, în timp, a devenit parte a numelui oficial, transmis ereditar.

Numele studentului: Stoica Dennis

Praenomen (prenumele) pot să-l păstrez ca Dennis, dar în Roma antică, acesta ar fi fost probabil
înlocuit cu unul dintre praenomenele comune romane, cum ar fi Marcus, Lucius, sau Gaius.

Nomenul (numele de familie) ar putea fi adaptat din numele tatălui meu, Romeo, pentru a forma
un nomen care indică apartenența mea la o "gens" sau un clan. În Roma antică, nomenul ar fi fost
derivat din numele tatălui, dar în cazul acesta, putem să ne imaginăm o "gens" nouă, de exemplu
"Romaeus" pentru a indica originea dintr-o familie cu rădăcini într-o zonă romană

Cognomenul era adesea derivat din trăsături fizice, realizări, locul de origine sau altele asemenea.
Pot folosi "Altus" pentru înălțimea mea și "Milanensis" pentru locul mea de naștere, Milano, sau
"Pugnator" (adaptat din "judoka", termenul pentru un practicant de judo) pentru a reflecta
abilitățile de luptător

Astfel, un nume complet, respectând structura numelor romane și informațiile mele, ar putea fi:
- Dennis Romaeus Altus Milanensis Pugnator

15