Taxa pe valoarea

adăugată
T.V.A
• Taxa pe valoarea adăugată (prescurtat TVA, VAT în engleză) este un impozit indirect
suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv. TVA este un impozit
încasat de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui
produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare. După exercitarea
dreptului de deducere, agenții economici impozabili care au participat la ciclul
economic virează soldul TVA la bugetul de stat.
• Franța a fost prima țară care a adoptat taxa pe valoare adăugată în anul 1954.
•
 Taxa
• Taxa reprezintă acele obligații bănești pe care trebuie să le achite persoanele
fizice și juridice pentru diferite prestații efectuate de autoritățile publice și
constă în sumele de bani prevăzute de hotărâri sau ordonanțe
guvernamentale. [1]
• Taxele sunt un mod de redistribuție a bogăției indivizilor.[2]
• Puterea nelimitată de a taxa implică puterea de a distruge deoarece exista o
limită a suportabilității dincolo de care entitățile taxate nu pot supravietui,
conform judecătorilor Curții Supreme de Justiție din Statele Unite ale Americii.[3]
• Taxarea este văzută ca furt în unele curente de gândire politică cum ar fi
libertarianismul de dreapta sau anarho-capitalismul, argumentul fiind că taxele
ar fi colectate fără consimțământul voința celui ce a produs bunurile/serviciile ce
sunt taxate: de exemplu dacă o majoritate de 6 indivizi votează, în
mod democratic, taxarea unei minorități de 4 indivizi.
 Elemente specifice
• Aceste elemente sunt stipulate în legislația în vigoare pentru o mai bună înțelegere și aplicare. Elementele specifice taxei pe valoarea
adăugată sunt:
• a) denumirea impozitului apare ca taxă pe valoarea adăugată și sugerează foarte clar și asupra cui se aplică: asupra valorii adăugate
create de firme.
• b) persoanele impozabile sunt acele persoane care desfășoară, de o manieră independetă și indiferent de loc, activități economice
oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Pentru a deveni persoane plătitoare de TVA trebuie ca persoanele impozabile să se
înregistreze în scop de TVA la autoritățile fiscale în mod obligatoriu sau opțional. Persoanele care nu trebuie să se înregistreze în scop de
tva sunt microîntreprinderile și persoanele neimpozabile. Excepție sunt achizițiile intracomunitare de mijloace de transport noi, pentru
care și persoanele neimpozabile trebuie să plătească tva, fără a avea obigația să se înregistreze în scop de tva.
• c) materia impozabilă este baza de calcul a taxei pe valoare adăugată și o reprezintă:
• - prețul de vânzare al bunurilor și tariful serviciilor prestate atunci când taxa se stabilește de furnizor;
• - prețul de cumpărare al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă când taxa se stabilește de cumpărător;
• - prețul de cumpărare al bunurilor sau cheltuielile aferente serviciilor prestate când au loc livrări sau prestări către sine;
• - valoarea în vamă al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă, potrivit căreia taxa este stabilită de organele vamale;
 Dobânda
• Dobânda reprezintă prețul care trebuie plătit pentru împrumutarea, respectiv utilizarea, unei
sume de bani pentru o anumită perioadă[1], mai precis suma pe care un împrumutat (debitor)
o plătește unui împrumutător (creditor), pentru banii împrumutați[2].
• Prin modul ei de lucru, o bancă poate să aibă atât calitatea de împrumutat, cât și cea de
împrumutător, de aceea ea trebuie să plătească, respectiv să încaseze, dobânda pentru
sumele luate (depozite), respectiv date cu împrumut (credite). Pentru creditele acordate,
banca percepe o dobândă activă, iar pentru depozite plătește o dobândă pasivă.[2]
• Rata dobânzii este nivelul procentual aplicat capitalului împrumutat pe perioada derulării
creditului.[1]
• Studiul matematic al acestui aspect economic a dus la îmbogățirea matematicii prin
descoperirea unui număr irațional, numărul e, necunoscut matematicienilor Antichității.
 Tipuri de dobânzi
• După modul de calculare a dobânzii pentru sumele depuse la o bancă (depozite), dobânda poate fi de două feluri:
• Dobândă simplă, calculată pe baza fondurilor depuse inițial.[1]
• Dobândă acumulată, calculată prin aplicarea ratei dobânzii la suma reprezentând capitalul depus inițial și dobânda
obținută pentru perioada anterioară.[1]
• La sumele date cu împrumut de bancă, echivalentul dobânzii acumulate se numește anatocism sau dobândă la
dobândă și constă în capitalizarea dobânzii unei sume împrumutate, operațiune ce se concretizează în cumularea
dobânzii scadente și neachitate cu suma datorată și aplicarea în continuare a dobânzii la valoarea astfel rezultată.[3]
• Ca valoare, dobânda percepută de o bancă pentru sumele date cu împrumut poate fi:[4]
• Dobândă fixă, care rămâne nemodificată pe toată durata contractului.
• Dobândă variabilă, care se modifică pe perioada contractului în funcție de diferite criterii, cel mai frecvent fiind vorba
despre indicatori monetari (ROBOR, EURIBOR etc.)
 Rezultatul studiului matematic al dobânzii
• Calculul dobânzii compuse a condus la definirea unei funcții matematice
numită funcție exponențială de matematicieni din familia Bernoulli.
• limn→∞(1+1n)n=eDacă suma din depozit aduce un supliment prin rata dobânzii
de x anual, atunci sporul lunar e x/12 ori valoarea curentă, așadar lunar valoarea
totală e multiplicată cu (1+x/12), și valoarea anuală e (1+x/12)12.
•
Dacă însă dobânda este compusă zilnic, aceasta devine (1+x/365)365. Lăsând
numărul de intervale de timp pe an să crească fără restricții va duce la
definiția limitei funcției exponențiale:
• exp (x)=limn→∞(1+xn)n
• Multumim pentru
atenția acordată!
• Proiect realizat
de:Costan Antonia
• Pricop Denisa