❖ Principalele surse de alimentare a

bugetelor publice.

Impozite directe și impozite

indirecte
Seminar
 Pricipalele surse de alimentare a bugetelor publice

1.Impozitele

• impozitul este acea prelevare, în formă

pecuniară, datorată în mod definitiv, obligatoriu
şi fără o contraprestaţie imediată şi directă, de
către orice persoană fizică sau juridică ce are
calitatea de contribuabil, destinată unuia dintre
bugetele publice existente în sistemul bugetar al
statului respectiv.
Trăsături fundamentale ale impozitelor
• a. au caracter de prelevări sau surse de venit bugetar;
• b. au caracter obligatoriu, în sensul că cei ce le datorează nu
pot fi scutiţi de plată decât dacă legea permite acest lucru şi în
condiţiile stabilite de aceasta;
• c. sunt sarcini stabilite prin lege, în sensul că decurg din lege,
aceasta fiind cea care stabileşte şi condiţiile impunerii;
• d. au formă pecuniară, în sensul că la ora actuală ele se
plătesc în bani şi nu în natură;
• e. au caracter definitiv sau nerambursabil, în sensul că statul
sau unitatea administrativ-teritorială ce beneficiază de sumele
respective nu are obligaţie de restituire;
• f.nu presupun o contraprestaţie din partea statului sau a unităţii
administrativ-teritoriale beneficiare, neavând nicio obligaţie directă
faţă de contribuabil;
 • g. au destinaţie bugetară publică, în sensul că ele
pot reprezenta surse de venit pentru oricare dintre
bugetele statului sau ale unităţilor
Trăsături ale impozitelor
administrativ-teritoriale, în funcţie de destinaţia pe care
le-o stabileşte legea;

• h. se datorează de către orice persoană fizică sau

juridică ce are calitatea de contribuabil, conform legii;

• i. întinderea lor este determinată de capacitatea

contributivă a celor ce datorează impozitele conform
politicii fiscale a fiecărui stat. Stabilirea lor, în principiu,
se face după principiul „cine are mai mult, plăteşte mai
mult”;

• j. sunt de utilitate publică, întrucât fondurile pe care le

generează sunt destinate satisfacerii nevoilor publice.
 subiectul impunerii,
Elemente
ce stau la
baza obiectul impunerii
calculării
oricărui
impozit unitatea de evaluare.
 Subiectul impunerii
• Subiectul impunerii este contribuabilul, adică persoana
fizică sau juridică ce datorează, potrivit normelor
fiscale în vigoare, un impozit.
• Învederea stabilirii existenţei sau întinderii obligaţiei,
legea stabileşte în sarcina persoanelor ce intră sub
incidenţa dispoziţiilor sale şi o serie de obligaţii
suplimentare, conexe obligaţiei principale de plată.
Subiectul impozabil este acela care datorează şi trebuie
să verse, conform legii, impozitul (altfel spus, este
subiectul plătitor), indiferent dacă el este şi persoana
care va suporta efectiv impozitul.
 Obiectul impunerii
• Obiectul impunerii sau materia impozabilă reprezintă
• bunul,
• venitul sau orice altă valoare ori
• activitatea pentru care se datorează, potrivit legii, impozit.
• Obiectul impunerii mai este denumit în doctrină şi bază de impozitare,
reprezentând acea sumă (în sensul de valoare) la care urmează să se aplice
cota de impozitare în vederea stabilirii întinderii impozitului datorat.
Întinderea bazei de impozitare se stabileşte conform dispoziţiilor legale
specifice fiecărei categorii de impozit.
 • Unitatea de evaluare reprezintă elementul
care exprimă cuantumul unitar al acestuia în
raport cu baza sa de calcul.

Unitatea de • Acest cuantum unitar se poate stabili în forme

evaluare diferite şi mai este denumit şi cota de impunere
sau tarif de impunere .

• El reprezintă suma fixă, procentul sau

ansamblul de sume fixe şi procente cu ajutorul
cărora se calculează cuantumul bănesc al
fiecărui impozit
 Unitatea de evaluare
❖ Cota fixă reprezintă o sumă determinată ce se datorează pentru întreg obiectul impunerii. spre exemplu, pentru
calcularea impozitului pe teren.
❖ Cota procentuală de impozitare sau tariful proporţional reprezintă procentul aplicabil bazei de impozitare în vederea
determinării impozitului datorat. Cota procentuală este reprezentată de un singur procent, dar în practică există mai
multe forme de manifestare ale acesteia, şi anume: cota procentuală proporţională, cota procentuală progresivă şi cota
procentuală regresivă.

• Cota procentuală proporţională este compusă dintr-un singur procent, unic, aplicabil bazei de impozitare indicate de
lege.
• Cota procentuală progresivă este compusă din mai multe procente dispuse în ordine crescătoare, aplicabile progresiv
pe măsură ce creşte cuantumul bazei de impozitare. Această tehnică de impozitare mai este denumită şi impozitare
progresivă pe tranşe de valori şi se utilizează frecvent în cazul impozitării veniturilor contribuabililor.
• Cota procentuală regresivă este şi ea compusă din mai multe procente, dispuse în ordine descrescătoare, aplicabile
regresiv pe măsură ce creşte cuantumul bazei de impozitare. Spre deosebire de situaţia precedentă descrisă, în cazul
acesta procentele scad pe măsură ce baza de impozitare creşte. Această tehnică de impozitare mai este denumită şi
impozitare regresivă pe tranşe de valori şi este mai rar utilizată pentru că prezintă dezavantajul de a nu se conforma
principiului capacităţii contributive.
 Clasificare a impozitelor
• A. După forma de manifestare, distingem:
• • impozite în bani;
• • impozite în natură (în cadrul finanţelor
publice moderne, ele nu se mai utilizează).
• B. După obiectul impozitării, distingem:
• • impozite personale (sunt cele ce cad asupra
unei anumite calităţi a persoanei
contribuabilului);
• • impozite reale (sunt cele ce cad asupra unor
bunuri sau valori ce aparţin contribuabilului).
• La rândul lor, ele suportă o nouă clasificare,
după natura obiectului sau activităţii
impozabile, astfel:
• • impozite pe venituri;
• • impozite pe avere;
• • impozite pe fapte de consum.
 Clasificarea impozitelor
• C. După modul de evidenţiere şi
percepere, distingem:
• • impozite cu debit;
• • impozite fără debit.
• D. După criteriul subiecţilor
contribuabili, distingem:
• • impozite plătite de persoane fizice;
• • impozite plătite de persoane juridice.
• E. După criteriul denumirii, având sensul şi
semnificaţia noţiunii de impozit, conform definiţiei
de mai sus, distingem:
• • prelevări bugetare sub denumirea de „impozit”
(specifică sistemului juridic francez); prelevări
bugetare sub denumirea de „taxă
• • ” (specifică sistemului juridic anglo-american),
care nu se confundă cu noţiunea de taxă ce urmează a
fi definită distinct în conţinutul acestei lucrări;
• • prelevări bugetare sub denumirea de
„contribuţie” (întâlnită mai ales în sistemul juridic
spaniol), care, de asemenea, nu se confundă cu
noţiunea de contribuţie
 Clasificarea impozitelor
• F. După criteriul ritmicităţii cu
care se realizează:
• • impozite permanente;
• • impozite temporare;
• • impozite ocazionale.
• G. După relaţia cu contribuabilul şi
modul de percepere, distingem:
• • impozite directe (sunt cele percepute
direct de la contribuabil, iar persoana care
datorează este cea care şi suportă aceste
impozite);
• • impozite indirecte (sunt cele care se
percep indirect de la contribuabil, iar
impozitele se repercutează dinspre
persoana care le datorează spre
consumator).
 Taxele

• Suma de bani cu destinaţie bugetară, care se datorează în mod definitiv şi

obligatoriu, cu titlu de plată a unei contraprestaţii, de către toate persoanele ce
beneficiază, la cerere, de acea prestaţie din partea subiecţilor de drept chemaţi să
reprezinte un corp public (statul sau o unitate administrativ-teritorială) în raporturile
de drept financiar public ce iau naştere cu această ocazie.

• Legea defineşte noţiunea de taxă ca fiind suma plătită de o persoană fizică sau
juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o
instituţie publică sau un serviciu public
 • a. sunt surse de venit bugetar, de regulă fiind menite
să alimenteze bugetul de stat sau unul dintre bugetele
locale;
Trăsăturile ce • b. au caracter obligatoriu, în sensul că cei ce le
caracterizează datorează nu pot fi scutiţi de plată decât dacă legea
permite acest lucru cu titlu excepţional,
fundamental
• c. au caracter legal, în sensul că decurg din lege,
taxele aceasta fiind cea care stabileşte şi condiţiile taxării;
• d. au formă pecuniară, în sensul că ele nu se pot plăti
decât în bani, şi nu în natură;
• e. au caracter definitiv sau nerambursabil, în sensul
că, odată prestat serviciul şi achitată taxa, aceasta devine
ireversibilă
 Trăsăturile ce caracterizează fundamental taxele

• f.întotdeauna presupun o contraprestaţie din partea statului/a unităţii

administrativ-teritoriale/organ sau instituţie publică;
• g. nu sunt guvernate de principiul echivalenţei dintre cuantumul sumei ce
reprezintă taxa şi valoarea economică a serviciului prestat deoarece unele servicii
sau interese urmărite de către persoanele ce le datorează nu sunt evaluabile în bani;
• h. se datorează de către orice persoană fizică sau juridică ce solicită
recunoaşterea unui drept, realizarea unui interes ori prestarea unui serviciu de către
stat ori de către unitatea administrativ-teritorială;
• i.întinderea lor nu este determinată de capacitatea contributivă a celor ce le
datorează, ci de măsura în care aceştia solicită anumite servicii,
• j.sunt de utilitate publică întrucât fondurile pe care le generează sunt destinate
satisfacerii nevoilor publice.
 Elementele taxelor

Subiectul taxei poate fi orice persoană fizică sau juridică care solicită
prestarea unui serviciu ori realizarea unui interes, în condiţiile legii, unei
instituţii publice sau unei autorităţi.

Obiectul taxei îl reprezintă chiar serviciul prestat de către instituţia ori

autoritatea abilitată în acest sens. Uneori serviciul respectiv poate fi
evaluat în formă pecuniară, alteori însă acest lucru nu este posibil.

Unitatea de evaluare poate să se concretizeze, fie într-o sumă fixă

pentru fiecare serviciu prestat, fie într-o cotă procentuală aplicată la
baza de taxare, fie chiar dintr-un ansamblu de sume fixe şi cote
procentuale dispuse în ordine crescătoare pe măsura creşterii bazei de
taxare.
 • După criteriul teritorialităţii, distingem:
• • taxe centrale;
• • taxe locale.

• După criteriul scopului pentru care se plătesc taxele, distingem:

• • taxe pentru eliberarea unor acte;
Clasificare • • taxe pentru aprobarea desfăşurării unor activităţi;
• • taxe pentru utilizarea unor elemente patrimoniale ale statului sau ale
unităţilor administrativ-teritoriale;
• • taxe pentru prestarea unor servicii publice.

• După criteriul destinaţiei lor, distingem:

• • taxe fiscale ;
• • taxe parafiscale
 Contribuţiile

• Noţiunea de contribuţie socială se referă la acea

prelevare, în formă pecuniară, destinată anumitor
categorii de fonduri publice, datorată în mod definitiv
şi obligatoriu de către orice persoană fizică şi/sau
juridică ce are calitatea de contribuabil în temeiul legii
şi care va beneficia pentru aceasta de o contraprestaţie
viitoare şi aleatorie din partea statului, prin instituţiile
sale publice specializate
 Trăsături
• a. sunt surse de venit bugetar, fiind menite să alimenteze anumite bugete
ale statului strict specializate;
• b. au caracter obligatoriu, în sensul că cei ce le datorează nu pot fi scutiţi
de plată decât în condiţiile în care legea permite acest lucru;
• c. au caracter legal, în sensul că decurg din lege, aceasta fiind cea care
stabileşte şi condiţiile impunerii;
• d. au formă pecuniară;

• e. au caracter definitiv sau nerambursabil;

• f. întotdeauna presupun o contraprestaţie din partea statului, dar nu cu

caracter imediat şi direct, ci viitoare şi/sau aleatorii;
 Trăsături

• g. sunt guvernate de principiul echivalenţei, întrucât, cel mai

adesea, prestaţiile din partea statului sunt direct proporţionale cu
cuantumul contribuţiei prelevate de persoanele ce o datorează;
• h. se datorează de către orice persoană fizică şi/sau juridică
ce dobândeşte calitatea de contribuabil, în temeiul legii;
• i. întinderea lor este determinată de capacitatea contributivă a
celor ce le datorează;
• j. sunt de utilitate publică, întrucât fondurile pe care le generează
sunt destinate satisfacerii unor nevoilor publice;
• k. au destinaţie strict specializată, stabilită prin dispoziţii
legale
 Categoriile de contribuții sociale
• Categoriile de contribuții sociale obligatorii reglementatela ora actuală prin Codul
fiscal, așa cum a fost el modificat prin OUG nr. 79/2017, sunt următoarele:

• • contribuțiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

• • contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național
unic de asigurări sociale de sănătate;

• • contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.

 Impozite directe și impozite indirecte

Impozitele indirecte, denumite şi

Impozitele directe sunt acea
impozite pe consumaţie sunt
categorie de impozite care se
acea categorie de impozite care
stabilesc şi se percep nemijlocit
se percep cu prilejul vânzării de
de la persoanele fizice sau
bunuri (mai ales de consum), cu
juridice pentru veniturile sau
ocazia prestării unor servicii sau
bunurile stabilite de lege.
executării unor lucrări.
 Impozitele directe
• impozitele directe sunt cele percepute în mod direct de către organele
administrativ-financiare competente.

• impozitele directe sunt cele care se datorează şi se suportă efectiv de către

una şi aceeaşi persoană, care este contribuabilul-p.repercursiunii

• impozitele directe sunt caracterizate de verbul „a fi” sau „a avea”

• pot fi datorate atât de către persoanele fizice, cât şi de către persoanele

juridice, însă prin natura lor, o parte dintre ele nu pot fi datorate decât de
către persoanele fizice, iar o altă parte numai de către persoanele juridice
 Impozitul de profit

Impozitul de dividende datorat de persoana

juridică
Impozite
Impozitul pe venit
directe-Cat
egorii Impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor
Impozitele şi taxele locale
• a) venituri din activități independente;
• b) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
• c) venituri din salarii și asimilate salariilor;
• d) venituri din cedarea folosinței bunurilor;
• e) venituri din investiții;
• f)venituri din pensii; Impozitul pe
• g) venituri din activități agricole, silvicultură și venit
piscicultură;
• h) venituri din premii și din jocuri de noroc;
• i)venituri din transferul proprietăților imobiliare;
• j)venituri din alte surse
• impozite care se percep cu prilejul vânzării de bunuri
(mai ales de consum), cu ocazia prestării unor servicii
sau executării unor lucrări.

• acest lucru se realizează prin includerea impozitului

în preţul produselor care finalmente sunt destinate
consumului.
Impozite
• impozitele indirecte se repercutează asupra
consumatorului
indirecte
• criteriul administrativ -nu sunt percepute de către
organele administrativ-financiare, ele fiind calculate
şi vărsate de către contribuabil

• guvernate de verbul „a face”

 • Taxa pe valoarea adăugată (TVA), în ciuda denumirii
(de taxă), este cel mai important impozit indirect ce
cade asupra valorii nou create de către orice persoană
ce desfăşoară activităţi lucrative.

Categorii • elementul de bază al TVA este valoarea adăugată

-diferența dintre valoarea unui bun (produs) sau a unui
serviciu obținută în urma vânzării lui și valoarea
de impozite tuturor bunurilor și serviciilor care au fost
achiziționate și utilizate pentru a se putea realiza acel
indirecte bun sau serviciu.
• Accizele sunt taxe speciale de consum care se
datorează bugetului de stat pentru anumite categorii de
produse provenite din producţia internă sau din import.
Deşi legiuitorul le denumeşte acum taxe, prin regimul
lor juridic accizele sunt de fapt impozite indirecte, cu
Categorii de
toate caracteristicile acestora. impozite
• Ex:accize la electricitate şi la uleiurile minerale indirecte
• a. alcool şi băuturi alcoolice;

• b. tutun prelucrat;

• c. produse energetice şi electricitate

 Taxele parafiscale
• Taxele parafiscale sunt definite în literatura de specialitate ca fiind sume de
bani care se colectează în temeiul unor legi speciale adoptate în scopul de a se
impune o anumită conduită în mediul social și economic, dar și pentru a se
asigura venituri complementare la dispoziția unor beneficiari legali.
• Ele sunt încasate, fie direct de către beneficiarii lor constituindu-se ca venituri
extrabugetare ale acestora, fie de către administrațiile fiscale.
• Ministerul Finanțelor Publice a realizat un Registru al taxelor și tarifelor
nefiscale,
• Ex:Redevențe petroliere și miniere, taxe și tarife cadastrale, Taxe și tarife din
domeniul transporturilor, taxe și tarife din domeniul mediului, al pădurilor și
fondului de vânătoare;