Depresia ca patimă și boală

de Dr. Dmitri Avdeev

Prime impresii
Această “broșură” în ciuda volumului redus a fost cuprinzătoare. Autorul introduce atât un
aspectul duhovnicesc dar și cel medical. Exemplele oferite în a doua parte a cărții au fost relevante
de actualitate. Un aspect interesant găsit a fost atât de nițiile simple spre a înțelege problema în sine
dar și rezolvările la acele probleme, atât duhovnicește cât și medical.

Depresia
Se începe cu o de niție uzuală a depresiei. Cuvântu depresie vine din latinescul depressio
care înseamnă apăsare care mai departe însemnă o stare de moleșeală, pesimistă și descurajantă a
evenimentelor care se întâmplă. Depresia așa cum o vedem este o boală apărută încă din cele mai
vechi timpuri. Diagnosticul de depresie îl întâlnim atât de des încât pare ceva normal. Aceasta a
apărut în timpuri mai noi cauzată de pierderea sensului vieții. Aceasta apare ca o reacția în fața unei
amențări. Depresia poate împărțită în: nevrotică, somatogenă, endogenă și mascată.
Depresia nevrotică apare ca un rezultat al con ictelor. Depresia somatică apare ca și rezultat
al bolilor zice. Depresia endogenă vine în urma factorilor genetici. Iar depresia mascată se
manifestă prin suferințe zice. Spre deosebire de celelalte nu suferința zică dă naștere depresiei ci
invers.

Depresia nevrotică
Motivul pentru care autorul a ales să discute pe larg depresia nevrotică este acela că apare ca
o urmare a modului păcătos de viață. În sinodul jubiliar de la Moscova în anul 2000 sa enunțat
faptul că “Biserica privește bolile psihice ca pe una dintre mani stările vătămării generale de către
păcat a naturii umane”. În ciuda acestui fapt comunitatea științi că nu acceptă acest fapt. S nții
Părinți au identi cat această legătură cu mult timp înainte. Depresia apare ca un rezultat al lipsei de
pocăință al su etului. Nevroza depresivă apare de cele mai multe ori din cauza problemelor de viață
pe care omul le suferă de-a lungul timpului. Dispoziția sa se înrăutățește, nimic nu-i mai aduce
bucurie, se întristează. Întristarea apare în urma părerii de rău pentru acțiunile precedente, în timp ce
trândăvia apare ca un precendent.
Sfântul Ignatie Briancianinov de nește întristarea ca ind o îndoială în acțiunile lui
Dumnezeu, o îndepărtare prin lipsă de credință. Trândăvia este lenevia de a face bine, părăsirea lui
Dumnezeu, lipsa de frică de Dumnezeu, uitarea de păcate.
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 Trândăvia apare atunci când credința în Dumnezeu este slabă. Patimile pun stăpânire asupra
trupului când omul se leapădă de Dumnezeu. Din cele mai de sus rezultă că depresia nevrotică este
lepădarea noastră de Dumnezeu. Motiv pentru care omul când are greutăți în viață îl părăsește pe
Dumnezeu, omul tratând suferința ca ceva respingător.
Întristarea poate veni și din invidie, insuccesul omului dă naștere depresiei. Omul dorește să
facă parte dintr-un grup. Să e cu cele mai noi haine, să-și schimbe permanent garderoba pentru ca
cealaltă pereche de pantaloni s-a demodat. Omul se compară și zic cum ceilalți sunt mai frumoși
decât el. Frustrarea care apare atunci când ne comparăm cu ceilalți privind banii dar și succesele lor.

Întristarea
Sfântul Nil Sinaitul “Întristarea este piedica în calea a tot binele”. Întristarea apare ca o
consecință la nereușita satisfacerii unei anumite patimi. Se poate spune ca cel care își va înfrâna
patimile va cel care nu se va confrunta cu întristarea. Întristarea își are rădăcinile în cele mai
multe cazuri în interiorul nostru ci nu în exterior. De aici se poate observa cum noi dacă avem o
liniște su etească diavolul nu ne poate face să pătimim. Dacă vom schimba împrejurările nu o să e
su cient pentru că patima este în noi și ea se va adapta.
Calea de a reuși să scăpăm de patimi este de a scăpa de împătimirea față de obiecte, lăcomia
pântecelui și întristarea va dispărea. Metodele prin care putem scăpa de patimi sunt rugăciunea,
milostenia și neagonisirea. Omul suferă se duce la medic iar acesta îi prescrie medicamente care să-l
ajute sa se simtă mai bine într-un mod arti cial dar această abordare ne îndepărtează răul de la
rădăcină. Singura cale de vindecare este abordarea ortodoxă prin pocăință și prin îndreptarea privirii
noastre către Dumnezeu și poruncile lui. Important pentru om este să înțeleagă neputința sa, să se
îndepărteze de demonii tru ei, mâniei și minciunii. Să se întoarcă către Domnul cu nefățarnică
pocăință.
În urma trândăviei și al deznădejdii apare păcatul cumplit al sinuciderii. Sinuciderea nu este
cauzată de vreo boală psihică în majoritatea cazurilor. Sinuciderea este cauzate de o criză de
personalitate unde factorii sociali sunt insigni anți și se poate vorbi mai degrabă de o criză
spirituală. Arhiepiscopul Ioan Șohovskoi spune “Voi n-ați primit răscumpărarea prin scurtele
suferințe curățitoare de pe pământ, suferințele dulci pentru cel care le îmbrățișează”. Omul în
momentul în care se hotărăște să se sinucidă își dă su etul său diavolului și se unește cu păcatul.

Autoasistența duhovnicesc-psihologică
În cazul autoasistenței este foarte important pentru bolnav să înțeleagă cauza propriei căderi.
Pentru că noi vom încerca să găsim net găsim probleme în alții, încercând să ne facem dreptate
pentru propriul orgoliu rănit. Cea mai bună variantă în schimb ar autoînvinuirea și să înțelegem cu
sinceritate cauzele căderii. O altă metodă este raționalizarea situației propriei căderi, să-și caute un
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
 loc liniștit și să analizeze conștient situația di cilă notându-și ecare aspect. Această abordare
trebuie făcută cât mai curând posibil pentru că omul omul se va confrunta cu nepăsarea. În ciuda
stării sale, bolnavul trebuie să aibă o atitudine precaută. Multe dintre evenimentele petrecute se
repetă bolnavul trebuie să se aștepte că pot apărea vești sau situații care să-i înrăutățească starea.
Această pregătire trebuie făcută și cu ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune și prin discuții cu
duhovnicul. Deconectare este o altă soluție liniștea unei plimbări unde te poți ruga în liniște și să
poți re ecta la ce s-a întâmplat.
fl
fi
fi