Sunteți pe pagina 1din 5

Principiul egalitii suverane a statelor.

Principiul egalitii suverane a statelor presupune respectarea suveranitii tuturor statelor i egalitii lor n cadrul RI. Principiul se caracterizeaz prin urmtoarele: statele sunt obligate s respecte egalitatea suveran i drepturile inerente suveranitii; fiecare stat are ndatorirea de a respecta personalitatea altor state; fiecare stat e n drept s-i aleag i s-i dezvolte n mod liber sistemul su politic, social, economic i cultural; toate statele dispun de drepturi i obligaii egale; toate statele sunt inute s respecte dreptul fiecruia la determinare i exercitarea relaiilor sale cu alte state; fiecare stat e n drept s participe la organizaii i tratate internaionale; integritatea teritorial i independena politic sunt inalienabile; fiecare stat are obligaia de a respecta precum i a convieui n pace cu alte state. Principiul egalitii suverane a statelor urmrete respectarea suveranitii i respectarea egalitii n drepturile statului. Potrivit Cartei ONU, egalitatea n drepturi a statelor e una din condiiile atingerii de ctre organizaiile a principalelor sale scopuri meninerea pcii i securitii Internaionale, dezvoltarea relaiilor prieteneti ntre naiuni, cooperarea n rezolvarea problemelor cu caracter economic, social, cultural i umanitar. Carta drepturilor i ndatoririlor economice din 1974 stipuleaz c toate statele sunt egale dpdv juridic i n calitate de membri egali ai comunitii internaionale au dreptul de a participa pe deplin i efectiv la adoptarea deciziilor la nivel internaional (art10).

Egalitatea suveran a statelor


Suveranitatea statului reprezint atotputernicia acestuia pe plan intern i constituie baza pentru independena statal, care este expresia puterii sale n relaiile internaionale.Suveranitatea i independena statal dau posibilitatea ncheierii conveniilor i tratatelor la nivel internaional. Conform rezoluiei 2625 statele au drepturi i obligaii egale i suntmembri egali ai comunitii internaionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alt natur.Drepturi (n partea suveranitii): dreptul la personalitate juridica internationala a statelor dr. de a se respecta integritatea teritoriala a statelor si la autoapararea statelor dreptul fiecarui stat de a-si hotari singur regimul social, economic si politic dreptul de a-si hotari singur legislatia dreptul de a participa la conferinte internationale si la organizatii internationale dreptul de a-si hotari singur politica externa dreptul la legislatie activa si pasivaObligatii(n partea suveranitii): de a respecta suveranitatea altor state de a respecta integritatea teritoriala a altor state de a-si indeplini cu buna-credinta obligatiile internationale asumateStrans legate de principiul suveranitatii sunt si principiul integritatii teritoriale a statelor si principiul inviolabilitatii frontierelor.Continutul principiului (n partea egalitii): a) Egalitatea de capacitate juridica a statelor b) Egalitatea statelor in ceea ce priveste statutul lor juridic in relatiile internationale, insensul ca cetatenii straini trebuie sa se bucure de egalitate de tratament juridic. c) Bunurile unui stat aflate pe teritoriul altui stat se bucura de imunitate de jurisdictie. d) Statele participa in conditii de egalitate la conferintele i n t e r n a t i o n a l e , l a c r e a r e a dreptului international si la solutionarea problemelor internationale de interes comun. e) Dreptul international se aplica in conditii de egalitate tuturor statelor fara nici un fel dediferentiere.

Principiul egalitii suverane a statelor presupune respectarea suveranitii tuturor statelor i egalitii lor in cadrul relaiilor internaionale. Acest principiu se caracterizeaz prin: Statele sunt obligate s respecte egalitatea suveran i specificul fiecruia dintre ele precum i toate drepturile inerente suveranitii; Fiecare stat este in s-i aleag i s-i dezvolte in mod liber sistemul su politic, social, economic i cultural; Fiecare stat are indatorirea de a respeca personalitatea altor state; Toate statele au drepturi i obligaii egale; Toate statele sunt inute s respecte dreptul fiecruia dintre ele la determinarea i exercitarea dup propria apreciere a relaiilor sale cu alte state. Fiecare stat este in drept s participe la organizaii i tratate internaionale; Integritatea teritorial i independena politic a statului sunt inalienabile; Fiecare stat are obligaia de a respecta pe deplin i cu bun credin obligaiile sale internaionale; Suveranitatea este indivizibil, exclusiv i inalienabil. Din cele menionate rezult c acest principiu are dou pri componente: respectarea suveranitii i respectarea egalitii in drepturi a statelor

Suveranitatea ca institutie a aparut din momentul aparitiei statelor, dar notiun 252j94c ea de suveranitate este formulata si teoretizata mult mai tarziu, iar conceptul modern de suveranitate s-a afirmat indeosebi dupa incheierea Tratatelor de pace de la Westphalia din 1648. In dreptul international contemporan suveranitatea este caracteristica esentiala a statului si consta in suprematia puterii de stat in interior si independenta acesteia in exterior fata de alta putere. Suveranitatea sub cele doua laturi ale sale: suprematia si independenta inseamna libertatea statului de a decide in mod exclusiv, fara vreo ingerinta din interior sau din exterior, in toate domeniile vietii politice, economice, sociale si culturale, precum si in sfera relatiilor sale internationale. Aceasta inseamna atat stabilirea, cat si infaptuirea politicii sale interne si externe conform propriei sale vointe. In doctrina se intalnesc si alte concepte ca: suveranitatea poporului, inteleasa ca dreptul popo-rului de a-si decide propriul destin, de a stabili linia politica a statului si de a-i controla activitatea (un exemplu recent de exercitare a suveranitatii poporului il constituie respingerea de catre electoratul francez (29 mai) si cel olandez (1iunie) in 2005, prin referendum, a Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Uniunea Europeana); suveranitatea nationala, inteleasa ca dreptul la autodeterminare si dezvoltare independenta a unei natiuni. Suveranitatea este si unul dintre principiile fundamentale ale dreptului international inscris in Carta O.N.U. sub formularea egalitatea suverana a statelor, ceea ce reprezinta o sinteza intre principiul egalitatii in drepturi si

principiul suveranitatii. Ulterior, acest principiu a fost consacrat, cu o serie de dezvoltari, in mai multe documente de drept international, unele dintre ele adoptate chiar in cadrul O.N.U. Acest principiu, ca si celelalte principii si institutii demo-cratice ale dreptului international sunt rezultatul unor indelungate eforturi ale comunitatii internationale, care au dus la inlaturarea formelor de dependenta (vasalitate, protectorat si altele) a unor state, si la inlocuirea raporturilor de dependenta, cu raporturi bazate pe independenta si pe egalitatea in drepturi a statelor. Conform principiului egalitatii suverane statele au drepturi si obligatii egale si sunt membrii egali ai comunitatii internationale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alta natura. Declaratia nr. 2625/1970 referitoare la principiile dreptului international prevede ca egalitatea suverana a statelor cuprinde, in special, urmatoarele elemente: a) statele sunt egale din punct de vedere juridic; b) fiecare stat se bucura de drepturi inerente deplinei suveranitati; c) fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state; d) integritatea teritoriala si independenta politica ale statului sunt inviolabile; e) fiecare stat are dreptul de a-si alege si dezvolta in mod liber sistemul sau politic, social, economic si cultural; f) fiecare stat are obligatia de a se achita pe deplin si cu buna credinta de obligatiile sale internationale si de a trai in pace cu alte state. Deci egalitatea suverana cuprinde un pachet de drepturi, dar si de obligatii, care in pofida inegalitatii statelor ca marime, putere economica, militara etc. pune statele pe picior de egalitate in fata dreptului (o egalitate juridica), excluzand astfel orice subordonare a unor state in raport cu altele. Conform cu dreptul international clasic, suveranitatea de stat era considerata ca intrunind urmatoarele patru caracteristici: indivizibilitate, inseamna ca suveranitatea nu poate fi fragmentata, ea apartinand intr-un stat unui singur titular; exclusivitate, pe teritoriul unui stat nu poate exista, in acelasi timp, decat o singura suveranitate; inalienabilitate, atributele suveranitatii nu pot fi transfe-rate altor state ori unor entitati internationale; caracterul originar si plenar, in sensul ca suveranitatea apartine statului si nu ii este atribuita din afara,iar prerogativele puterii de stat se manifesta in toate domeniile de activitate: politic, economic, militar etc. Dupa cel de-al doilea razboi mondial si indeosebi dupa 1989 schimbarile si evolutiile care s-au produs in societatea internationala au dus la o serie de modificari si adaptari nu numai in ce priveste caracteristicile suveranitatii,ci si dreptul international in general. Astfel, de exemplu:

a) in problemele drepturilor omului, recursul in fata Curtii poate duce la decizii obligatorii pentru state;

europene de la Strasbourg

b) mecanismul de integrare din cadrul Comunitatii Europene (Uniunea Europeana) care implica exercitarea in comun (impreuna sau la alt nivel), a unor atribute ale suveranitatii produce schimbari in caracterele de indivizibilitate si exclusivitate ale suveranitatii de stat. Intr-un alt context, caracterul originar al suveranitatii a fost puternic zdruncinat de Acordurile de pace de la Dayton (1995) prin care a fost creat statul Bosnia-Hertegovina si care stabilesc chiar si Constitutia noului stat. Tot astfel, ceea ce s-a intamplat in Kosovo (Acordurile de la Rambouillet, 1999) si mai ales prin recunoasterea aceluiasi Kosovo, provincie a Serbiei, ca stat in urma declararii unilaterale a acesteia ca stat pe 17 februarie 2008, ori in Afganistan (2001-2002) sau ceea ce se deruleaza (incepand din martie 2003) in Irak sunt evolutii care determina un proces serios de regandire a suveranitatii de stat ca un concept care trebuie reevaluat si adaptat cerintelor societatii interne si internationale in continua schimbare. In prezent, suveranitatea, cu cele doua componente ale sale (suprematie in interior si independenta in exterior) nu mai poate fi considerata nici absoluta, nici relativa, in realitate: este supusa sub aspectul exercitarii sale,in diferite momente istorice,unor limitari complexe de natura diferita; dar, ca trasatura esentiala a statului ea nu va dispare, ci va exista atat timp cat va exista statul; ca trasatura inerenta oricarui stat si ca un concept fundamental al dreptului international, dar si intern, suveranitatea va suferi toate schimbarile pozitive sau negative care au loc in ce priveste statul, ordinea internationala, dar si interna; este adaptabila, avand un continut variabil in contextul evolu-tiilor care au loc in ordinea interna si internationala, ca si in dreptul international in diferite epoci istorice.

Principiul suveranitii statelor Coninutul acestui principiu este compus din anumite drepturi i obligaii ce revin statelor : Dreptul lor la personalitate internaional Dreptul statului de a i se respecta integritatea teritorial Dreptul la autoaprare Dreptul statului de a-i folosi bogiile naturale, de a stabili sistemul sistemul sau sau economic, economic, cultural cultural i i legislaia legislaia sasa

Tot din acest principiu rezult i trei obligaii principale : s respecte suveranitatea celorlalte state s respecte personalitatea internaionala a celorlalte state s ndeplineasc cu buna credin obligaiile ce i revinPrincipiul egalitii in drepturi a popoarel