CONSILIEREA FAMILIEI Referat cu tema Divortul si impactul asupra copiilor

DIVORTUL SI IMPACTUL LUI ASUPRA COPIILOR Cate bucurii si cate griji aduce un copil n viata de familie! Nu exista varsta in care exemplul familiei sa fie mai rodnic decat aceea in care copilul isi petrece cea mai mare parte din viata in familie, sub directa ei indrumare si supraveghere. Viata de familie contribuie cu un coeficient insemnat la modelarea omului din punct de vedere moral. Se poate afirma ca fundamentele morale ale personalitatii isi au originea in invataturile primite in viata de familie, la varsta la care formatia copilului se cladeste cu precadere pe exemple. Nenumarate aforisme si maxime exprim acest lucru: E grea pretentia, fara exempluri bune, Sa fie cineva desavarsit in lume. (Al. Donici) Familia trebuie sa fie un medu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa gaseasca un model parental si un model educational pe care sa-l aplice in viitor cand va fi el insusi parinte Familia este contextul in care individul evolueaza pe tot parcursul vietii sale, iar consecintele unei functionari deficitare se reflecta intotdeauna negativ in starea de sanatate psihica si somatica a acestuia, dar si in dezechilibrele si suferintele sociale Familia este mediul esential care poate influenta dezvoltarea si destinul copilului prin securizare materiala, dragoste si educatie. Familia este prin definitie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de baza, fiziologice sunt la fel de importante ca si nevoia de securitate, de dragoste i apartenenta, de recunoastere. Toate aceste nevoi categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip D, care apar prin lipsasii imping individul la a cauta satisfactie , depind de ceilalti, de cei din jurul individului, de ceilalti membri ai familiei. Este evident faptul ca o familie in care legaturile dintre membrii ei nu sunt de dragoste si respect, nu poate constitui un cadru propice de satisfacere a nevoilor umane si deci de dezvoltare normala. In Dictionarul UNESCO intalnim o abordare mai larga, in care familia e inteleasa drept :

PAG. 1

 forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe descedentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual. Rolul familiei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele lectii de viata si de comportament social sunt predate si invatate acasa. Expresia cei sapte ani de-acasa spune multe in acest sens. Rolul parintelui este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in viata. Diferentele inregistrate in comportamentul moral si in valorile morale ale copiilor de aceeasi varsta se explica cel mai adesea prin diferentele inregistrate in practicile parintilor in materie de educatie. Divortul a devenit una dintre cele mai raspandite probleme din ultimele decenii, iar numarul de copii scolari care au parinti divoryati, a crescut simtitor. In urma unor cercetari, efectuate un SUA in anul 1982, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) unul din cinci elevi locuia cu unul dintre parintii divortati. Desi nu toti copiii sunt afectati in mod grav de divortul parintilor, totusi multi dintre ei, manifesta dificultati sociale si emotionale. Acei copii care au un puternic sprijin economic si social, schimbari minime ale mediului lor, o gandire pozitiva fata de ei insisi si parinti cu abilitati parentale adecvate, se pare c au o adaptare optima dupa divort. Altor copii, divortul parintilor le poate afecta profund viata si modul de relationare. Pentru un copil, parintele este cea mai importanta persoana din lume, mai importanta chiar decat sine insusi. Sau, mai corect spus, relatia cu parintele este atat de necesara, de vitala copilului, incat acesta din urma este dispus sa gandeasca sau sa simta oricum, numai sa nu piarda aceasta relatie. Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative. Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri , cat si asupra copiilor. Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala familia si modul in care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de pe piata fortei de munca, la disparitia, cel putin in orasele mari, a serviciului clasic, cu program, la reducerea semnificativa a timpului pentru familie. In urma experientei din consilierea si psihoterapia de cuplu, reiese faptul ca problemele de cuplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale) si interioare (psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea autentica a ceea ce se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste 30 de ani relateaza faptul ca parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3 sau mai multi copii. A ramane impreuna pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de PAG. 2

anii 70 sau 80. Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in situatia de a se simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei clasice a devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si nou, conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un asemenea proces de decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il are asupra confortului psihologic. Relatez un caz in care este vorba despre o familie, tata angajat I.S.U, mama casnica, si cei doi copii ai lor, un baiat de 9 ani elev in clasa a doua, si o fetita de 5 ani jumatate, care frecventeaza gradinita. Situatia lor corespunde divortului neconsumat, intre ei exista probleme de comunicare si relationare. Cei doi parinti s-au cunoscut cand erau foarte tineri, ulterior evoluand in directii diferite. Nu-si petrec timpul impreuna, au vieti paralele, intersectandu-se tangential din cand in cand, si asta datorita copiilor, la care ambii tin foarte mult. Chiar si dragostea lor pentru copii este diferita, tatal tinand la copii ca la o proprietate personala, in schimb mama este cea care se sacrifica si se gandeste in mod altruist la binele copiilor. Este de-a dreptul dificil sa ne inchipuim cum acesti doi oameni au fost candva impreuna. Mama este cea care a introdus actiunea de divort, tatal nefiind de acord cu acest lucru, si acuzand-o pe nedrept pe aceasta ca ar avea o relatie extraconjugala. Acest barbat este tipul de om care doreste sa detina controlul, transforma tot cel inconjuara in propria-i posesie. Nu vrea sa renunte la casatorie pentru ca considera, ca in acest fel ar pierde ceva al lui, iar el nu stie sa piarda. Stresul la care-si supune familia este aproape de limita maxima de suportabilitate. Daca sotia nu vrea sa-si mai refaca viata alaturi de un alt barbat, considerandu-i pe toti o apa si un pamant , in schimb copiii sunt foarte afectati de situatia in care se afla parintii lor. Baiatul copiind modelul tatalui a devenit foarte agresiv fizic si verbal, atat cu mama si surioara lui, cat si la scoala sau in anturajul de joaca. Baietelul sensibil de odinioara s-a transformat intr-o bruta razvratita, de nestapanit, in fata mamei lui, in timp ce tatal ii corijeaza comportamentul cu batai fara nici o explicatie. Situatia lui scolara este jalnica, desi este doar clasa a doua. Clasa intaia a terminat-o cu rezultate foarte bune la toate ariile curriculare, in schimb in a doua atitudinea lui razvratita ia adus numai necazuri, atat pe linia rezultatelor scolare, cat si pe linia de disciplina. Fetita, desi s-ar parea ca a scapat fara urmari, plange foarte des si din orice nimic, a capatat o hipersensibilitate, are cosmaruri noaptea, nu poate dormi decat cu mama ei in pat, ii este frica de intuneric, si are reactii de teama la sunetele foarte ascutite si bruste. Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste casatorii si divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de simbolistica, de PAG. 3

apartenenta la matricea respectiva. Este important pentru fiecare sa inteleaga logica pentru care se intampla un lucru, indiferent daca este vorba despre o nunta, un copil, un divort, o demisie, etc. Aceasta logica nu tine de criterii exterioare ci de simbolistica interioara. Putem spune ca ceea ce s-a pierdut este dimensiunea simbolica a actului. In acest context, lucrurile se fac si se desfac foarte usor. Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce inseamna in lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra intr-o zona neutra ci in una profunda, in care se asociaza cu multe alte procese psihologice. Intr-o lume simbolica, partenerul inseamna ceva, un mod de a fi, un mod de a relationa, un mod de a te identifica, proiecta, etc. Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa divort, dar ceea ce se schimba este modul de raportare la ele, modalitatea prin care o persoana integreaza componenta psihologica profunda. Doar in masura in care simbolicul este integrat, se poate realiza unitatea intre realitatea interioara si realitatea partenerului. Tipuri de divort Divortul copilului in acest divort avem in vedere cupluri care se constituie ca mod de siguranta al celuilalt, de obicei unul joaca rolul copilului si celalalt al parintelui. Cand copilul ajunge sa creasca, isi reorienteaza interesul spre alte persoane. Ca urmare el nu mai este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip de relatie de cuplu. De cele mai multe ori aceste divorturi sunt calme si sunt efecte ale cresterii copilului si continuarii drumului lui in afara cuplului. Este frecvent intalnit si de obicei se asociaza cu momente de trecere din casa parintilor in cea a sotului / sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit sa ramana acasa si nici sa plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta persoana care este parinte ocrotitor Divortul tertei persoane in acesta forma divortul devine vizibil abia in momentul in care in viata unuia dintre soti intervine o a treia persoana. De regula, acest lucru se intampla in cuplurile care ajung sa aiba probleme si sa nu le cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai sunt demult timp impreuna dar, in virtutea obisnuintei, continua sa se comporte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. In plan simbolic, cea de-a treia persoana raspunde mult mai bine nevoilor inconstiente ale unei persoane si reuseste sa se integreze mai bine in lumea sa spirituala ceea ce face ca aceasta persoana sa devina mult mai importanta decat precedenta. Divortul corectarii este un tip de divort care se produce la maturitate de cele mai multe ori. In acest divort, nu a existat practic niciodata o relatie intre cei doi. Se asociaza cu ideea de schimbare, iar discursul: nu l-am iubit niciodata insa imi este drag si ma simt bine cand sunt cu el este frecvent. In acest divort, se corecteaza ceea ce nu trebuia sa se produca si anume

PAG. 4

casatoria intrucat nu era o baza pentru o relatie intre cei doi. Este un divort dificil, asociat cu multe suferinte, indoieli, ambivalente din partea amandurora. Divortul neconsumat este un tip de cuplu cu probleme majore de comunicare, de relationare. In fapt, desi in acte sunt casatoriti, ei nici nu participa la aceleasi activitati impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi paralele. Nu au capacitatea de a divorta si nici de a fi impreuna. Este un cuplu blazat. Din punct de vedere psihologic ei traiesc vieti separate, cu toate acestea pastreaza aparentele unei familii impreuna. Daca intra in terapie intra individual. Divortul real faptul ca doua persoane sunt la mare distanta geografica una fata de alta este deseori un context care asigura o motivatie pentru un divort. Totusi acest tip de divort nu se intampla decat daca exista si alte tipuri de dificultati psihologice in cadrul acestei familii. De cele mai multe ori divortul real utilizeaza ca pretext distanta geografica. Divortul compulsiv este un tip de divort multiplu urmat, evident, de casatorii. Acest tip de divort este caracterizat de multa ambivalenta, de incapacitatea de fuziune din partea celui care il practica. Este un tip de divort in care latura psihologica este decisiva. Devine amuzant pentru persoanele din jur atunci cand multiplele divorturi se produc cu una si aceiasi persoana. Cuplul de acest tip pare a nu suporta sa traiasca unul fara celalalt si nici nu suporta sa fie unul cu altul. In majoritatea acestor cazuri in cadrul terapiei de cuplu, interventia este centrata pe depasirea starii psihologice create de contextul de separare, analiza motivelor si luarea unei decizii atunci cand exista o i ndecizie. Date de ordin tehnic Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai partile intre care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest sens,considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul PAG. 5

copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor,posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele superioare ale fiecaruia. Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau altor persoane. In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti. Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art. 94din Codul familiei stabileste urmatoarele cote: pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are niciun fel de venituri, procentele de mai sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie. In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii). Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de PAG. 6

intretinere atat de catre minor (prin tutore, care poate fi unul dintreparinti), cat si de catre debitor, dupa caz. De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu reacredinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoarede la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste inovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare suspendare conditionata Pe langa aceste date de ordin tehnic si administrativ, care tin de alte domenii decat psihologia, vom evidentia impactul psihologic al divortului asupra copiilor aflati in situatia ingrata de a alege dintre cei doi parinti . Efectele divortului asupra copilului Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare. Cateva elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra in prepubertate, caracterizata ca fiind o perioada intensa de crestere staturala mai ales, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea o anumita iritabilitate in comportament, o alternare a starilor de voiosie si exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea familiei, cat si din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si la care invata, in timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa comunice ce simte si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in dezvoltarea identitatii copilului, a PAG. 7

atitudinilor si valorilor pe care le adopta. Durerea, nelinistea si conflictul dintre parinti in cazul unui divort sunt resimtite si de cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toata perioada care anticipa o astfel de decizie de aceasta situatie sa continue. Pentru toti cei trei membri. Uneori, din pacate, nu se poate altfel! Sechelele uneori nu se vad in exterior, dar aceasta nu inseamna ca nu exista. Ele pot consta in retrageri afective, stari de melancolie, scaderi ale implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective. Pentru ca acestea sa nu apara, foarte important este ca fetita sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu ambii parinti. Tatal ei sa ii acorde un timp special, care sa nu lipseasca din viata ei. Copila sa simta ca parintii o iubesc si ca relatia pe care o au cu ea nu se va schimba. Chiar daca ei divorteaza, raman parintii ei si ii vor fi alaturi. In masura in care ii va simti ca sunt bine, ca isi refac viata si ca o iubesc in continuare la fel de mult, va trece si ea peste moment, impreuna cu ei. Timpul vindeca multe si Dumnezeu intareste intotdeauna. Divortul si situatia copilului Una din doua casatorii in zilele noastre se sfarseste prin divort sau separare si multe familii divortate au copii. Parintii care divorteaza sunt frecvent ingrijorati in legatura cu efectul divortului asupra copilului. In aceasta perioada dificila parintii pot fi preocupati de propriile probleme, dar ei continua sa fie cele mai importante persoane din viata copiiilor lor. In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a divortului, copiii sunt invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii securitatii lor. Unii parinti sunt atat de raniti sau coplesiti de divort incat pot cauta alinarea la copilul propriu. Divortul poate fi interpretat gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se intampla, cum este si cum nu este implicat copilul si ce se va intampla cu el. Copilul poate crede destul de des ca el este cauza conflictului intre mama si tata. Multi copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii, uneori prin propriul sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la copil poate apare datorita pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare a divortului. Oricum, cu grija si atentie, forta familiei poate fi mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se adapteze constructiv la conflictul parental. Cum discutam despra divort cu copilul Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele principii pot ajuta atat copilul cat si parintele: nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment spuneti copilului vestea despre divort impreuna vorbiti simplu PAG. 8

admiteti faptul ca divortul este un lucru trist si suparator pentru toata lumea reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti intotdeauna,

indiferent ce se intampla - nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate reactiona la divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii din familiile divortate pot avea probleme in propria relatie si probleme de stima de sine. Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua sa ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit si parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea adresata copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se descurca bine in caz de divort daca parintii coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei. Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului. Tratamentul si psihoterapia copilului in caz de divort al parintilor Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In plus, psihiatrul sau psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs de divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si parintilor implicati in divort. Indiferent de varsta la care se afla, copilul supus stresului desparire a parintilor trebuie sprijinit pentru a putea trece cu mai multa usurinta aceasta situatie. Ceea ce trebui sa suporte copilul este extrem de dureros si de traumatizant . Pentru ca trecerea peste acest eveniment sa fie suportata cat mai usor, parintii trebui sa se respecte si sa discute asemenea unor adulti responsabili.

Modele de consiliere Thompson si Rudolph, 1992, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) spuneau c factorii care au o importanta mai mare in cazul tensiunii si al conflictului inainte de divort sunt durata mare a conflictului dintre parinti si modul in care parintii se acomodeaza ( adapteaza) imediat dupa divort, acestia fiind chiar mai importanti decat consideraeiile de dezvoltare a copilului. PAG. 9

Se crede totusi, ca tori acesti factori sunt importanti si ca intr-un program de consiliere si indrumare, va trebui sa intelegem toate elementele care pot influenta modul in care va reactiona copilul la divortul parintilor. Strangeland, Pellegreno si Lundhold, 1989, (cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995) au construit urmatorul chestionar utilizandu-l ca un mod de masurare a atitudinilor, a credintelor si a comportamentului copiilor fata de familiile lor, scoala, snatate si divortul parintilor. Acest instrument il ajuta pe consilierul scolar prin faptul ca poate fi aplicat fiecarui copil in parte. Consilierul citeste fiecare afirmatie rugand copiluil ca la fiecare afirmatie sa spuna "da" sau "nu". Chestionar: 1. Sunt chiar tare bolnav. 2. Adesea ma simt singur. 3. Nu pot sta linistit. 4. Nu-mi place acum sa stau mult cu alti copii 5. Stiu ca intotdeauna cineva va avea grija de mine 6. In mod obisnuit sunt fericit. 7. Nu pot avea grija de mine. 8. Am cativa prieteni buni 9. Exista cel putiun un adult cu care pot discuta despre problemele mele. 10. Adesea am probleme cu profesorii la scoala 11. Ajut mult acasa 12. Adesea strig la oameni 13. M descurc bine la scoala 14. Mi-ar placea sa fiu mbratisat mai des 15. Visez cu ochii deschisi aproape tot timpul 16. As dori sa petrec mai mult timp cu tata 17. Majoritatea celor mari pot fi de incredere 18. Adesea sunt suparat pe tata 19. Ma simt iubit 20. Nu ma ingrijoreaza prea mult problemele parintilor mei 21. Chiar am des probleme cu somnul PAG. 10

22. Aproape tot timpul sunt trist 23. Intru intr-o multime de necazuri la scoala 24. Petrec cat de mult timp posibil jucandu-ma cu prieteni mei 25. Adesea mi-e frica 26. Cred c plang prea mult 27. Ma simt neajutorat 28. Am cel putin un prieten cu care sa vorbesc atunci cand sunt suparat 29. Nu pot sa ma concentrez la munca de la scoala 30. Sunt multe batai intre parintii mei 31. Ma inteleg bine cu ambii parinti 32. Adesea ma simt ca batut 33. Am probleme cu activitatea scolara 34. Ma ingrijorez ca nu sunt destui bani pentru lucrurile de care am nevoie 35. Imi place sa fiu singur 36. As dori sa stau mai mult timp cu mama 37. Ma gandesc ca ma voi casatori si eu intr-o zi 38. Adesea sunt suparata pe mama 39. Parintii mei se cearta mult 40. Ma simt jenat cand profesorii sau colegii ma intreaba ceva despre parintii mei 41. Nu-mi place sa stau linistit 42. Sunt tare ngrijorat 43. Sunt sigur ca amandoi parintii ma iubesc 44. Adesea ma trezesc noaptea 45. De multe ori ma doare stomacul 46. Am mult timp pentru mine 47. Rad mult

Intrebari despre divort 48. Pot s vorbesc cu usurinta cu alti copii despre divort 49. Cred ca mama si tata vor fi iar impreuna 50. Lucrurile sunt mai bune pentru parintii mei de cand au divortat 51. Pot discuta cu mama despre divort PAG. 11

52. Uneori sunt ingrijorat ca am facut ceva care i-a fcut pe parintii mei sa divorteze 53. Ajut in casa mai mult decat o faceam inainte de divort 54.Stiu ca parintii mei nu vor mai locui niciodata impreuna 55. Lucrurile sunt mai bune pentru mine de cand au divortat parintii mei 56. Am inteles de ce parintii mei au divortat 57. Sunt ingrijorat sa nu fiu lasat singur 58. Pot discuta cu tata despre divort In functie de raspunsurile copilului la acest de chestionar, consilierul va putea evalua care este "raspunsul" copilului fata de divortul parintilor, utilizand urmatoarea lista (Wallerstein si Blakeslee, 1989, cf. J.J. Muro, T. Kottman, 1995): 1. Copilul constientizeaza ca divortul a avut loc, ca parintii nu mai sunt casatoritii si ca trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea. 2. Copilul tinde sa se elibereze de orice conflict ramas intre parinti si sa se concentreze asupra propriei persoane si asupra a ceea ce inseamna " sa fii copil " . 3. Doreste rezolvarea pierderilor datorate divortului - pierderea unui parinte, a mediului familial, a prietenilor sau a unui mod mai confortabil de trai. 4. Depasestete supararea/furia si sentimente de auto - invinovatire 5. Acceptarea faptului ca divortul este permanent si ca parintii nu se vor impaca. Dezvoltarea unor asteptari si sperante realiste privind relationarile. Toate acestea sunt importante mai ales pentru adolescenti deoarece stadiul lor de dezvoltare inseamna invatare, stabilirea si mentinera relatiilor bazate pe dragoste. Strategii de interventie Fiecare copil percepe in mod diferit procesul unui divort. Cea mai bun cale de a ajuta copilul este de a-i arata modul in care se poate adapta la schimbarile cauzate de divort. Pentru aceasta consilierul scolar trebuie sa lucreze cu copilul, cu profesorii si cu parintii acestuia. Copiii. Dupa aplicarea chestionarului personal, consilierul isi va planifica strategia de interventie. Pentru unii copii aceasta va contine doar o simpla consultare cu directorul scolii, profesorii si / sau cu parintii. Pentru alti copii, consilerul va trebui sa fie capabil s aleag care este modalitatea cea mai buna de a ajuta copilul. In primul rand consilierul va fi nevoit sa decida daca va utiliza consilierea individuala, grupul de consiliere sau ajutorul clasei. Literatura de specialitate ne arata ca cea mai utilizata metoda este consilierea in grup. PAG. 12

Cand se utilizeaza consilierea individuala, consilierul poate combina discutiile cu jocuri, marionete, vizualizarea de filme si documentare, exercitii de terapie prin arta, jocuri de rol si povestioare. Unele discutii vor fi centrate pe ceea ce simte copilul in timpul sedintelor de grup, iar alte discutii vor fi centrate pe modul in care reactioneaza la schimbarile din viata sa. Ceea ce se urmareste in cadrul sedintelor de grup este de a oferi copilului oportunitati pentru: (a) marirea abilitatii lor de a intelege si a exprima sentimente proprii fata de divort, (b) sa vada ca si alti copii au experiente semanatoare cu ale lor, (c) sa invete mai multe despre ceea ce implica procedura de divort si cum afecteaza in mod normal persoanele si familiile lor, (d) imbunatatirea imaginii de sine si a atitudinilor fata de parintii lor (Cantrell, 1986, cf. J.J. Muro, T. Kottman,). Cu ajutorul consilierului copiii vor putea sa se adapteze foarte bine acestei perioade de criza din viata lor, fara sa fie afectat comportamentul scolar si invatarea. Profesorii. Atunci cand parintii divorteaza, profesorii au un rol foarte important, asigurand continuitatea in mediul copilului. La inceputul strategiei, consilierul se consulta cu profesorii in legtura cu comportamentul copilului in clasa, in ce masura a fost influentat de divort, si cum pot acestia sa ofere sprijin copilului care trece prin aceasta perioada tulbure. Profesorii vor trebui sa poata recunoaste reactiile severe emotionale a copilului la divortul parintilor si modul adecvat in care sa prezinte copilul consilierului scolar. Parintii. Este foarte important sa se lucreze cu parintii divortati astfel incat acestia sa ajute la minimalizarea consecintelor cauzate de divort. Parintii trebuie sa stie cum sa vorbeasca cu copilul despre divort fara sa-i adanceasca mai mult sentimentele de vinovatie. Consilierul scolar adesea ofera suport parintilor divortati prin servicii de consiliere, sau poate sugera apelarea la de resursele comunitare prin intermediul grupurilor de suport a persoanelor divortate. Este esential ca parintii sa se impace cu propriile lor emotii (trairi) si reactii, astel incat sa poata dovedi o maxima intelegere a problemelor copilului in aceasta perioada. A creste si educa un copil nu inseamn doar un control asupra comportamentului lui ci un mijloc de atingere a scopului final, acela de sprijinire a copilului in vederea formarii caracterului, a asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal.

PORTOFOLIU Plan de consiliere pentru familiile cu copiii cu CES PAG. 13

Orice fiinta umana (unica si irepetabila) are capacitatea de a se dezvolta in conditii de mediu favorabile. Un copil este o <MAJESTATE> sa-l consideram ca atare si sa-l lasam sa descopere lumea obisnuita privind SOARELE. Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copiilor. Aceasta este din punct de vedere afectiv cea mai adecvata trebuintelor lui, pentru ca numai relatiile afective si sentimentele de dragoste il fac pe parinte sa inteleaga si sa intuiasca copilul si starea lui de copilarie. In familie, copilul isi poate satisface nevoile sale primare,isi poate manifesta frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor. Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana A trata familiile nu este o chestiune ce depinde doar de teorie si tehnica, ci este un act de iubire. (Nichols & Schwartz) Denumirea institutiei: Scoala cu clasele IVIII. Nr.8, Loc. Resita. Jud. Caras Severin. Durata: Semestrul I Coordonator : consilier scolar Echipa de lucru: consilier, psiholog clinician, logoped, cadre didactice, medicul scolar. Argument Conceptul cerinte educative speciale a aparut in terminologia UNESCO in anii 1990 pentru a se sublinia orientarea educatiei speciale spre capacitatile reale ale fiecarui copil si spre comunitate. (T. Vrasmas, P. Daunt, I. Musu, 1996). Numeroase documente si materiale prezentate si adoptate ca ghiduri si acte normative la manifestarile organizate de ONU, UNESCO si UNICEF consacra, in mod clar, principiile egalitatii sanselor la educatie, ale integrarii si participarii sociale a copiilor, tinerilor si adultilor cu diferite handicapuri. Dintre acestea mentionam : Conventia cu privire la drepturile copilului (1989), semnat si de Romania n 1990; Conferinta mondiala a ministrilor educatiei de la Jomtien (Thailanda) unde s-a lansat sintagma i dezideratul educatia pentru toti; Recomandarile Consiliului Europei din 1992; Regulile Standard pentru egalizarea sanselor persoanelor cu handicap adoptate de ONU n 1993; Conferinta mondiala cu privire la educatia speciala organizata de UNESCO, la Salamanca, n 1994. Toate aceste documente au ca suport filosofic, stiintific si etic principiul normalizarii. Normalizarea presupune asigurarea drepturilor persoanei cu deficiente de a duce o existenta cat mai apropiata posibil de viata persoanelor valide de a avea acces la conditii PAG. 14

educative, profesionale si socio-culturale obisnuite, care sa le valorizeze toate potetialitatile. In filosofia americana a normalizarii se subliniaza faptul c aceasta nu duce neaparat la vindecarea defectului si la eliminarea deficientei, dar normalizarea poate conduce la schimari pozitive la nivelul capacitatilor si comportamentelor care s faca mai putin vizibila incapacitatea. Totodata s-a pus in discutie problema eticii interventiei asupra copiilor deficienti si asupra familiilor acestora, fiind vizate toate problemele legate de tentativa de conciliere a obiectivelor normalizarii si problemele legate de starea de confort a individului cu cerinte speciale, datorate unor deficiente (M. Deru, S. Ionescu, J. Ionescu, 1993), insistandu-se asupra urmatoarelor aspecte: dreptul persoanei la integritate fizica si morala; respectul persoanei cu nevoi speciale; dreptul persoanei la protectie si securitate sociala; respectul proprietatii; dreptul persoanei la confidentialitate si intimitate; respectul preferintelor individuale ale persoanei; dreptul persoanei la respectul diferentelor si la valorizarea particularitatilor sale; respectul mediului si calitatea vietii; dreptul persoanei cu nevoi speciale la participare sociala; respectul si facilitarea accesului la diverse servicii sociale. In toata lumea, ca si in Romania angajarea si responsabilizarea familiei in educatia copiilor este fundamentala pentru reusita participarii scolare. La orice copil, in mod particular la copiii cu CES, gradul de interes si de colaborare a parintilor cu scoala este cel mai adesea direct proportional cu rezultatele scolare obtinute de copii. Psihopedagogia moderna centrata pe copil se bazeaza pe convingerea ca familia este primul educator sicu cel mai mare potential de modelare Un rol foarte important al scolii este acela de a sprijini familiile,sa aiba incredere in resursele proprii, de a face fata greutatilor cu care ele se confrunta. In cadrul familiei are loc modelarea personalitatii copilului, trecerea de la un comportament normativ( reglat din exterior), la un comportament normal( bazat pe autoreglare si autonomie morala). Fiind un mediu afectiv si protector, familia asigura copiilor securitate, ingrijire, subzistenta, sprijin material si moral, toate acestea regasindu-se in personalitatea si conduita lor. PAG. 15

Valorile dupa care functioneaza o familie normala, matura, sanatoasa sunt capacitatea de a iubi si de a munci cu scopul producerii bunurilor necesare convietuirii. O functie definitorie a familiei este aceea de a genera iubire fata de toti membrii sai Familia a avut si are un rol important in viata copilului, o importanta fundamentala fiind acordata relatiei mama - copil. Prezenta unui copil cu deficiente intr-o familie poate produce o modificare mai mult sau mai putin profunda a relatiilor din cadrul familiei, afectand atat echilibrul interior, cat si echilibrul exterior care vizeaza relatiile familiei cu societatea, in aceasta situatie unii autori vorbesc despre declansarea unei crize familiale. In cazul copilului cu CES, implicarea familiei in ameliorarea educatiei lor a condus la multe schimbari pozitive, acest lucru contribuind la adoptarea unor masuri de ameliorare a calitatii scolarizarii copiilor cu cerinte educationale speciale. Familiile copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot restul vietii. Ca si in cazul copiilor, familiile sunt foarte diferite, necesitatile lor de a fi sprijinite sau posibilitatile de a oferi sprijin sunt extrem de diverse. Fiecare familie isi are propiul potential si nevoile sale unice, care trebuie valorizate corespunzator, insanatosirea climatului familial, asanarea lui, interventia terapeutica si consilierea familiei reprezinta prioritatile interventiei in cazul unui copil cu deficiente. Sensibilizarea parintilor pentru obiectivele, tintele, abilitatile programelor este esentiala in educarea si pregatirea acestora. Ei ar trebui sa aiba acces total la informatiile educationale si la diagnosticele copilului. Pregatirea parintilor este o activitate eficienta si constructiva deoarece implica invatarea si acumularea cunostintelor si tehnicilor folositoare acestora in schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Aspecte ale interventiei in favoarea copiilor cu cerinte speciale Interventia precoce este cunoscuta ca fiind o conditie sine qua non pentru sporirea eficientei procesului de recuperare si insertie social a persoanelor cu cerinte speciale. Echipa de interventie precoce actioneaz asupra familiilor cu copii deficieti, asigurand: - actiune de consiliere si de formare; - consilierea privind diagnosticul si consecintele acestuia asupra copilului tine seama de evolutia previzibila a defectului/deficientei si de punerea in lucru a mijloacelor de compensare; - informarea parintilor asupra potentialitatilor reale ale copilului si asupra mijloacelor susceptibile sa-i favorizeze dezvoltarea; PAG. 16

- informarea asupra diferitelor tipuri de servicii care pot asigura cel mai bine educarea si dezvoltarea copilului cu nevoi speciale, datorate unor deficiente Scop: Responsabilizarea familiei in educatia copilului cu CES, ameliorarea climatului familial si consolidarea colaborarii intre familie si scoala in interesul copilului. Obiective: Consilierea de grup si individuala a familiilor si a copiilor cu cerinte educationale speciale; ameliorarea relatiilor dintre parinti si copil, ca o conditie esentiala a dezvoltarii sanatoase si armonioasa a copilului; imbunatatirea capacitatii familiei de a-si ingriji, creste si educa proprii copii, intr-un mediu adecvat; includerea elevilor cu cerinte educationale speciale in activitati extracurriculare in care sa simta ca fac parte din comunitatea in care invata si locuiesc. Rezultate asteptate: -reinstaurarea unei relati pozitive parinti-copil -deficient si intre parinti, eliminandu-se reactiile tipice care pot aparea: depresia, furia, culpabilitatea, anxietatea, sentimentul de injustitie, autocompatimire, respingerea copilului sau supraprotejarea sa ceea ce impiedica formarea abilitatilor de autonomie ale copilului cu nevoi speciale; - invatarea familie sa traiasca echilibrat cu copilul deficient; - dezvotarea capacitatii de comunicare empatica parinte-copilul; - determinarea parintilor sa se implice activ la imbunatatirea vietii copilului prin cresterea gradului de autonomie personala a acestuia pentru a determina schimbari pozitive in viata lui; - invatarea de noi strategii de comunicare eficienta intre copil - parinte, parinte specialist, copil-parinte-specialist; - imbunatatirea vietii copilului cu CES in familie; - informarea parintilor in functie de situatie, pentru a putea inlocui treptat comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite; - armonizarea raportului elev cu CES - scoala familie; - instruirea parintilor pentru a deveni factori activi in procesul educational si de reabilitare al propriului copil; - optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele copilului lor; - constientizarea faptul ca nu sunt singurii parinti care se confrunta cu astfel de probleme si determinarea lor sa apeleze la ajutor de specialitate; PAG. 17

- parinti sa-si insuseasca unele abilitati si tehnici speciale de educatie a copilului deficient, conlucrand adecvat cu profesionistii; Grupul tinta: - 7 familii (7 mamici si 5 tatici) care au cate un copil cu CES si fratii acestora.. Beneficiarii : institutia scolara familia comunitatea locala Resurse necesare programului la nivelul de scoala: spatiu adecvat; metode si tehnici; materialele consumabile; resurse umane: grupul tinta; consilierul scolar. Desfasurarea programului: Intalnirile de grup cu familiile implicate s-au stabilit a se desfasura o data pe luna (5 sedinte de grup), intalnirile de grup cu membrii familiei s-au stabilit o data pe luna (7 sedinte cu familia), sedintele de consiliere individuala s-au stabilit de comun acord cu parintii (3 sedinte individuale cu fiecare participant). Metode de lucru: Activitati interactive, pe grupe si in perechi, activitati cu caracter individual, dezbaterea, brainstrorming-ul, jocul de rol, cubul, ciorchinele, piramida dorintelor. Principii: Autocunoastere, intercunoastere, libertate de exprimare, flexibilitate, creativitate. Membrii grupului de lucru sunt rugati : - sa participe la discutii; - sa intrebe cand nu a inteles ceva; - sa spuna ce gandeste; - sa impartaseasca experienta lui altuia; - sa fie deschis; - sa asculte ce spun alte persoane; - sa aiba rabdare; - sa aprecieze punctele de vedere ale altor persoane.

PAG. 18

ETAPA 1 identificarea si clarificarea problemei grupului. Scopul acestor sedinte este: - sa ii determine pe parinti sa comunice celorlalti informatii despre propria-i situatie; - sa ii motiveze si sa ii determine pe parinti sa se implica activ la imbunatatirea vietii copilului; - stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare; - crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor si dorintelor. Consiliere de grup Sedinta 1 si 2: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES Durata: 2 ore. Tema: Sa facem cunostinta !. - stabilirea de relatii interpersonale si intercunoastere Obiectivele etapei I: - sa se identifice caracteristicile personale; - sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana; - informarea partilor implicate asupra planului de consiliere, scopului si obiectivelor; - stimularea capacitatilor de comunicare, relationare, interrelationare; Metode si tehnici in timpul sedintelor - exercitii de spargere a ghetii, exercitii de cunoastere si interrelationare, interviul nondirectiv, observatia, comunicarea empatica, completarea de fraze, conversatia, feed-back-ul, interviul circular, explicatia, demonstratia, chestionarele de culegere de date la inceputul programului. Pe parcursul primei sedinte de grup obiectivul principal a fost cel de a initia relatii de comunicare deschise intre familiile participante, de a-si comunica informatii, de a da si de a primi un suport emotional, de a lucra ca o echipa cu interese comune in favoarea copiilor si de a-i determina sa isi asume un rol major in schimbare, avand in vedere motivarea si interesele personale ale parintilor. Intalnirea a dat ocazia parintilor sa-si descopere si sa prezinte competentele si dificultatile cu care se confrunta fiecare familie care are un copil cu CES, motivandu-i sa se implice activ in actiunile grupului si a planului propus, stabilind astfel relatii caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si colaberare, astfel, sa se poata stabili un climat de grup pozitiv. Cele doua intalniri de grup au oferit pentru familiile participante in primul rand posibilitatea cunoasterii de catre membrii grupului a programului de consiliere, familializarea lor cu procesul de consiliere si informarea cu privire la strategiile de consiliere, li s-a prezentat planul de consiliere, programarea intalnirilor si durata acestora, modalitatile de PAG. 19

realizare si a obiectivelor. Faptul ca au intalnit si alte familii care se confrunta cu aceeasi situatie i-a determinat pe participanti sa manifeste o atitudine deschisa pe intreg parcursul intalnirii, dandu-le sansa de a comunica informatii, de a lucra cu o echipa cu interese comune si determinandu-i sa manifeste in acelasi timp sentimentul de comuniune. Consilierea familiei 1 sedinta de 1 ora cu fiecare familie. In cadrul intalnirilor cu membrii familiei din aceasta etapa s-a urmarit stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si colaborare. Prin terapia centrata pe obiect si solutii, s-a avut in vedere identificarea asteptarilor pe care le au parintii cu privire la aceste intalniri, cresterea gradului de informare, implicare, constientizare si motivare a acestora de a se implica activ la imbunatatirea vietii copilului. Identificarea la nivelul familiei a modului de raportare al acestora fata de situatia existenta, atitudinea adoptata de parinte fata de copilul cu deficiente, identificarea relatiilor interpersonale si a climatului familial cu ajutorul a mai multor intrebari, a problemelor cu care se confrunta fiecare membru si identificarea resurselor proprii si de mediu, resurse care pot contribui la atingerea obiectivelor propuse. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala au fost: observatia, interviu nondirectiv, interviul circular, ciorchinele, jocuri de socializare si interrelationare, Arborele cu probleme, feed-beck-ul, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia. Consilierea individuala 1 sedinte de 1 ora cu fiecare participant. Consilierea individuala atat a parintilor cat si a copiilor cu CES a constat in aprofundarea problemelor cu care se confrunta fiecare la nivel individual prin terapia centrata pe persoana, aceste sedinte s-au dovedit a fi mai eficiente deoare fiecare participant si-a prezentat propiile probleme cu o mai mare sinceritate decat in sedintele de grup, acest lucru a facut posibila obtinerea unor date care au ajutat la o mai buna aprofundare a situatiei cu care se confrunta membrii familiei. Astfel au avut posibilitatea sa prezinte nevoile pe care le au, neputintele cu care se confrunta, au manifestat in acelasi timp dorinta de informare atat in ce priveste drepturile lor dar si modalitati prin care sa dobandeasca o autonomie personala cat mai mare posibila, in functie de gravitatea si forma de manifestare a bolii. O parte din parinti au cooperat cu o mai mare deschidere, insa ceilalti au fost mai greu de abordat, deoarece perceptia sociala a copiilor cu deficiente nu este intotdeauna constata si favorabila. Din pacate prejudecatile, lipsa de informatie si situatiile de non-colaborare intre scoala si familie sunt frecvente. Ele sunt cauzate de motive diverse, dar si de perceptia diferita ale parintilor care este mai greu de abordat atunci cand e vorba de sanatatea copiilor lor, boala are PAG. 20

un puternic impact afectiv asupra parintilor. Pe parcursul acestor sedinte s-a realizat evaluarea fiecarui copil de catre un psiholog clinician de la centru de educatie incluziva. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu nondirectiv, genograma, observatia, conversatia, teste de inteligenta (in cazul copiilor mai mari de 12 ani), ascultarea activa, prescriptii comportamentale, feed-back-ul, reformularea, piramida dorintelor, teme pentru acasa, studiul de caz, dialog rational, teste de personalitate, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu motivational, explicatia. Etapa 2 informare si constientizarea problemelor pentru gasirea de solutii Scopul acestor sedinte: - ameliorarea relatiilor dintre parinti si copil; - informarea parintilot in functie de situtie, pentu a putea inlocui treptat comportamentele indezirabile cu comportamente potrivite; - activitati de informare, formare si dezvoltare a abilitatilor parintilor; - optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele copilului lor; - indrumarea si spijinul pentru obtinerea facilitatilor date de lege pentru copiii cu CES; - insusirea tehnicilor de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, tratarea copilului lor. Consiliere de grup Sedinta 3 si 4: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES Durata: 2 ore. Tema: Ne cunoastem copii?- autocunoastere si acceptare de sine si a celorlalti. Obiective etapei 2 - clarificarea problemei grupului de catre fiecare membru al acestuia; - dezvoltarea abilitatilor de a stabili scopuri pe termen scurt si mediu; - dezvotarea capacitatii de comunicare empatica parinte-copilul; - constientizarea resurselor personale pentru a determina cresterea stimei de sine a participantilor; - optimizarea discutiilor dintre participanti, a capacitatii de a intra in contact unii cu altii, sa-si acorde atentie, sa gaseasca afinitati si trairi care sa-i apropie; Metode si tehnici - interviul nondirectiv, acceptare neconditionata, observatia, conversatia, interviu de grup structurat, jocuri de socializare si integrare, problematizarea, comunicarea empatica, feed-back-ul, explicatia, exercitii de invatare, brainstorming-ul, jocul de rol. PAG. 21 schimbarea atitudinii si comportamentului lor fata de copil, gasirea de solutii, strategii auxiliare pentru

Brainstorming-ul Participantilor li s-a dat sa gaseasca solutiile optime la tema propusa Cum imi pot ajuta copilul sa dobandeasca o mai mare autonomie personala?, grupul avand ca obiectiv identificarea celor mai bune solutii pentru a ajuta copilul sa dobandeasca o mai mare autonomie personala, dar si modalitatide relationare constructive cu acestia. Pe parcursul sedintei s-a avut in vedere: ca fiecare sa inteleaga ce are de facut; sa nu devieze de la sarcina; sa nu apara conflicte; observarea atitudinii fiecaruia fata de ceilalti; gradul de implicarea al fiecaruia; alegerea observatorului (cel care noteaza solutiile gasite) si a specialistilor (cei care au elaborat cele mai multe solutii). Formarea (forming) - stabilirea sarcinilor, a regulilor si a metodelor de baza, obtinerea informatiei si a resurselor liderului si construirea increderii in acesta. Membrii echipei de lucru sunt politicosi dar neincrezatori si retrasi. Conflictul (storming) - dezvoltarea unor conflicte interpersonale si rezistenta in plan emotional, a membrilor grupului fata de sarcina. Unii membri incearca sa-si impuna influenta si controlul, conflictul este dominant dar preogresul in realizarea sarcinii este nesemnificativ. Consilierul trebuie sa fie atent atat la dezvoltarea competentelor legate de sarcina cat si a celor interpersonala. Normarea (notming) - aplanarea conflictelor, cooperarea si dezvoltrea unui nou cadru normativ privind modalitatile de lucru si de decizie. Oamenii incep sa se cunoasca, sa se sprijine reciproc. Ideile celorlalti nu mai sunt puse la indoiala. Consilierul trebuie sa se concentreze pe dezvolarea competentelor intrepersonale ale membrilor. Performarea (performing) - grupul, echipa devine performanta prin gasirea si implementarea unor solutii optime, obtinute pe baza unor strategii clare si totodata flexibile. Rolurile in grup au fost impartite, iar fiecare membru al echipei este preocupat atat de sarcina cat si de ceea ce simt ceilalti. In aceasta faza nu mai este necesara prezenta consilierului. Astfel le-a fost stimulata creativitatea iar prin lucrul in echipa si implicarea lor in rezolvarea sarcinii, dezvoltandu-li-se abilitatea de a descompune situatii problematice complexe in subprobleme, acest lucru ajutandu-i sa se poata mobiliza si in situatiile familiare de criza. Parintii au prezentat un interes major in a gasi cele mai bune si la indemana solutii, si in a constientiza limitele cu care se confrunta, li s-a dat posibilitatea ca fiecare participant al grupului poate sa-si poata spune ideea cu privire la tema pusa in discutie, sa poate prelua ideile celorlalti si sa le dezvolte, valorificandu-le pana la capat. La sfarsit fiind prezentate o serie de idei pe care au decis sa le puna in practica. Jocul de rol PAG. 22

Participantii s-au plasat imaginar in postura celuilalt membru al familiei (parinte copil CES), pentru a identifica mai bine emotiile, asteptarile, nevoile si pentru a intelege mai bine neputintele celui in cauza. Astfel fiecare a avut posibilitatea sa patrunda in lumea celuilalt, constientizand posibilitatile si limitele cu care se confrunta acesta, dezvoltandu-li-se astfel empatia si acceptand punctele de vedere alternative, Fiecare parinte invatand dintr-un alt punct de vedere modul in care ar trebui sa isi abordeze copilul, dar si fiecare copil constientizand ca nu totul depinde doar de parinte. Pe parcursul acestor sedinte s-a urmarit implicarea participantilor pentru putea reusi sasi imbunatateasca modul de viata, sa inteleaga mai bine nevoile celuilalt si sa accepte ca uneori lucrurile nu sunt doar cum cred ei. Sa constientizeze eficacitatea lucrului in echipa, acceptarea altor pareri si colaborarea cu ceilalti, astfel s-au ajutat reciproc la identificarea solutiilor in functie de particularitatile copilului si posibilitatile existente, pentru a facilita accesul la educatia tinandu-se cont de problematica si potentialul copiilor, toate acestea, determinandu-i si motivandu-i sa prezinte interes in acest sens si sa realizeze o serie schimbari pozitive in beneficiul copilului, schimbari ce-l vor ajuta sa faca fata situatiilor cu care se confrunta. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de grup: observatia, jocuri de socializare si integrare, lucru in echipa, comunicarea empatica, conversatia, feed-back-ul, interviu circular, comunicarea asertiva, problematizarea, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia. Consiliere familiei 4 sedinte de 1 ore cu fiecare familie. Intalnirile de grup cu membrii familiei din aceasta a doua etapa au avut in vedere in primul rand oferirea informatiilor necesare de indrumarea si spijinul pentru obtinerea facilitatilor date de lege pentru copiii cu CES, o serie de informatii cu instructiuni in lucrul cu copilul, pentru insusirea tehnicilor de lucru cu copii cu nevoi speciale prin aprecieri, recompense, pedepse, ignorare, ajutorare (prin jocuri si activitati recuperatorii), cuprinse in mape cu materiale de informare/instruire pe problematica dizabilitatilor, instructiuni prezentate in functie de deficientele copilului pe care il are familia, acestea fiind realizate sub indrumarea si coordonarea atenta atat a psihologului cat si a logopedului, kinetoterapeutului, medicului si a profesorului. Au fost prezentate cu ajutorul videoproiectorului diferite materiale in ce priveste problemele copilului cu CES si cazuri in care s-au inregistrat imbunatatiri in viata copilului in urma interventiilor realizate. Astfel oferindu-li-se o serie de informatii si suportul necesar pentru a isi insusi tehnici de lucru cu copiii, prin care sa fie motivati sa faca o schimbarea PAG. 23

favorabila a atitudinii si a comportamentului, cautand solutii si strategii auxiliare pentru a deveni factori activi in procesul educational si de reabilitare al propriului copil. S-au dezbatut o serie de probleme legate de drepturile copilului si li s-au facut cunoscute informatii cu privire la prevederile legislative in domeniu, serviciile care pot fi accesate, informatii cu privire la posibilitatile de dezvoltare ale propriului copil. Pe parcursul sedintelor cu familia prin terapia centrata pe solutii si obiective s-a urmarit invatarea unor abilitati de adaptare, formarea si consolidarea unei imagini de sine si a unei stime de sine pozitive, dezvoltarea autonomiei personale, sa constientizeze faptul ca micutul lor are o problema speciala si ca trebuie tratat special, intelegerea propiilor emotii si invatarea unor strategii de autocontrol pentru a ameliora climatul familial si pentru a face fata cat mai bine situatiei, dezvoltarea autonomiei personale mai ales in cazul copiilor, insusirea tehnicilor de lucru cu copiii cu nevoi educative speciale, insusirea unor modalitati eficiente de a identifica si gestiona resursele personale, sa clarifice valorile care sunt implicate intr-o situatie sociala si sa invete strategii de adaptare, formarea de deprinderi de invatare si dezvoltare personala si dezvoltarea unor aptitudini si abilitati personale. S-a urmarit dezvoltarea capacitatii de autocunoastere, a atitudinii pozitive fata de sine si fata de ceilalti in mod deosebit la copil, dezvoltarea abilitatilor de interrelationare cu cei din jur avand ca scop facilitarea integrarii in societate. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala: interviu nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, jocuri de socializare si integrare, conversatia, feedback-ul, intarirea comportamentului dezirabil, cubul, explicatia. Consiliere individuala 1 sedinta de 1 ora Consilierea individuala a participantilor in aceasta etapa prin terapia centrata pe persoana a avut in vedere observarea schimbarilor aparute pe parcursul intalnirilor, in mod special parintii si-au exprimat temerile legate de viitorul copiilor lor, s-au discutat dezavantajele acestei situatii, dar totodata si schimbarile simtite in calitate de parinti in privinta intelegerii, a sensibilitatii si a capacitatii de a face fata problemelor provocatoare. Intalnirile au avut un impact pozitiv la nivelul fiecarui participant, dandu-i posibilitatea sa se cunoasca mai bine si ajutandu-l sa-si poata insusi modalitati de identificare a propiilor resurse pentru a face fata situatiilor. Familia a constientizat ca daca isi vor ajuta copilul sa dobandeasca o mai mare independenta in viata personala, o data cu el o vor dobandi si ei. comunicarea asertiva, prescriptii comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat,

PAG. 24

S-a avut in vedere monitorizarea si auto-monitorizarea schimbarilor aparute pe parcursul sedintelor, re-evaluarea scopurilor pentru a se observa modificarile aparute intre timp. Tinandu-se cont de particularitatile fiecaruia, s-au folosit o serie de metode activ participative si abordarea unor aspecte ale problemei lor. S-a urmarit mentinerea schimbarilor pozitive aparute si modificarea factorilor care au declansat sau au mentinut problemele prin stilul cognitiv sau modul de relationare. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere familiala: interviu nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, feed-back-ul, intarirea comportamentului dezirabil, comunicarea asertiva, prescriptii comportamentale, piramida dorintelor, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia. Etapa 3 evaluarea rezultatelor interventiei. Consiliere de grup Sedinta 5: - intalnire de grup cu familiile care au copii cu CES Durata: 2 ore. Tema: Dincolo de cuvinte! Obiective : - analiza finala; - impresiile subiectilor; - feed-back participantilor. Metode si tehnici: - exercitii de interevaluare, feed-back-ul, focus-grup, jocuri de socializare, observatia, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia, interviul circular, interevaluare si autoevaluare, conversatia, chestionarul, scala de notare. Discutiile in aceasta sedinta de grup s-au concentrat pe analiza intregului proces de consiliere, a schimbarilor aparute la nivel individual, asteptarile lor actuale si planurile lor in ce priveste copilul. In incheierea sedintei, fiecarui participant i s-a administrat un chestionar de evaluare prin care s-a urmarit obtinerea informatiilor legate de impactul pe care l-au avut intalnirile de grup la nivelul vietii personale a fiecarui participant. La sfarsitul sedintei s-a constatat ca intalnirile de grup intre membrii familiilor cu copii cu CES au avut un impact positiv in viata personala a fiecarui participant dar si pe plan familial. Schimbul de experienta cu alte familii care se confrunta cu aceleasi situatie i-a ajutat sa inteleaga ca nu sunt singurii care au o astfel de problema, ca si altii se lovesc de aceleasi bariere in ce priveste drepturile si posibilitatile de a satisface nevoile si dorintele copilului. Intalnirea a avut o profunda incarcatura emotionala, iar parintii s-au sustinut reciproc cu

PAG. 25

sfaturi. Fiecare progres inregistrat de copii, in cadrul sedintelor reprezinta o motivatie extrem de puternica pentru parinti de a continua, de a merge mai departe, de a spera. Consilierea familiei 2 sedinte de 1 ora cu fiecare familie Consilierea individuala in aceasta ultima etapa au avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului proces de consiliere si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste structuri cognitive achizitionate sa il ajute pe participant la analiza si intelegerea si altor cazuri. Atat pe plan personal ca si in relatiile copil - familie s-au evidentiat schimbari pozitive, fiecare implicandu-se activ pe tot parcursul procesului de consiliere, suportul si informatiile oferite schimband in mare parte modul de a percepe deficienta copilului. Aceste sedinte si implicarea familiei au oferit copilului posibilitatea sa isi faca cunoscute capacitatile proprii, sa fie inteles atunci cand nu poate indeplini anumite sarcini si sa i se ofere de catre parinte ajutorul necesar. Responsabilizarea parintilor este necesara pentru a ameliora calitatile mediului familial in dezvoltarea si consolidarea imaginii de sine la copil, consecintele in plan emotional, comportamental si social ale imaginii de sine a copilului. Parinti au inteles ca anumite probleme se datoreaza si unei opinii eronate in ce priveste copilul, si ca acesta in functie de particularitatile sale vrea si trebuie sa fie inteles, ajutat si ocrotit. S-au stabilit o serie de intalniri la o perioada de timp, pentru a se putea urmari evolutia lor si dupa incheierea programului, acestia manifestand dorinta de a se mai dezvolta astfel de programe. Metodele si tehnicile folosite in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu nondirectiv, discutia, interviu focalizat, ascultarea activa, comunicare empatica, intarirea comportamentului dizerabil, studiul de caz, conversatia, dezbaterea, explicatia, interviu circular, prescriptii comportamentale, chestionarul, scala de notare. Consiliere individuala 1 sedinta de 1 ora In aceasta ultima etapa s-a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului proces de consiliere la nivel individual si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste noi cunostinte sa ii ajute pe participanti la analiza si intelegerea altor situatii si totodata la gasirea de solutii eficiente. Au fost aplicate o serie de chestionare din care sa se poata determina gradul de eficacitate al interventiilor, schimbarile aparute si propunerile participantilor cu privire la astfel de intalniri. In urma derularii planului Concluzii

PAG. 26

Intalnirile s-au dovedit a fi o ocazie de autocunoastere si de formulare de probleme, in care fiecare participant s-a bucurat de relatiile stabilite cu ceilalti, de suport din partea celorlalti, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, climatul de incredere care au contribuit la implicarea activa si favorizand ca schimbul de experienta si impartasirea personala sa decurga intr-un mod cat mai natural. Inca de la prima sedinta s-a remarcat eficacitatea acestor intalniri, fiecare participant simtindu-se inteles, securizat si valorizat. Acum ei se simt mai increzatori si nu mai sunt atat de neputiinciosi in fata copilului, ii cunosc mai bine capacitatile, dorintele si si-au insusit noi modalitati de a depasi anumite situatii de viata. In urma procesului de consiliere familia a constientizat ca daca isi vor ajuta copilul sa dobandeasca o mai mare independenta in viata personala, o data cu el o vor dobandi si ei. Participantii au inteles ca modul in care evolueaza viata copilului cu cerinte educationale speciale depinde este modul in care acestia participa la dezvoltarea lui. Angajarea si responsabilizarea familiei in ce priveste educatia copiilor este fundamentala pentru reusita participarii scolare. La orice copil, in mod particular la copiii cu cerinte educative speciale, gradul de interes si de colaborare a parintilor cu scoala este cel mai adesea direct proportional cu rezultatele scolare obtinute de copii. Propuneri Pe parcursul procesului de consiliere parinti au venit cu varii idei prin care sa promoveze pozitiv imaginea copilului cu CES, sa faca cunoscute drepturile, nevoile si dorinta lor de a se implica in dezvoltarea si educarea copilului. Ca urmare a noilor informatii dobandite in intalnirile de grup s-au stabilit a se desfasura o serie de activitati educative scolare, extrascolare/extracurriculare in colaborare cu institutiile abilitate avand ca obiectiv principal participarea la educatie a tuturor copiilor, promovand diversitatea si egalitatea. Realizarea obiectivului unei educatii scolare de succes pentru toti copiii necesita cooperarea cu familiile si mobilizarea organizatiilor voluntare ale comunitatii. Empatia fata de parinte poate fi usor sesizata de acesta prin deschiderea la dialog si comunicare sincera, sensibila.

Nr.crt 1

Activitati intocmirea bazei de date cu copii

Cine raspunde profesor

Modalitati de realizare completarea de catre

PAG. 27

cu CES participare la sedinte cu parintii prin care sa stabileasca un curriculum adaptat in functie de potentialul existent. implicarea parintilor si a elevilor cu CES in activitati educative extrascolare de cunoastere si sprijin reciproc.

coordonator. cadre didactice; psihopedagog; logoped; parinti. cadre didactice; parinti;

invatatori a tabelelor tipizate si centralizarea acestora. completarea de catre proceselor verbale de sustinere a sedintelor; realizarea curriculumui revista scolii; excursii; activitati pozitive de informare; marcarea unor momente importante; discutii libere, brainstorming, articole revista scolii; brosuri. realizarea unui Proiect educational de parteneriat intre scoala si familie cu participarea intregii comunitati locale. activitati de informare monitorizare chestionare din care sa reiasa gradul de informare.

4.

realizarea unui grup suport al parintilor avand ca scop mobilizarea lor in insusirea si folosirea informatiilor cu privire la drepturile copilului cu CES. proiect vizand relatia copil cu CES - scoala familie.

parinti

5. activitati de informare pe teme ce vizeaza drepturile copilului cu CES si responsabilitatile parentale. Bibliografie:

director; cadre didactice; parinti; reprezentanti ONG-uri. psihopedagog; cadre didactice.

Albu Emilia, Manifestari tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenti, Prevenire si terapie, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002. Dumnitru Al. Ion, Consiliere Psihopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 2008. Dumitru-Tiron Elena, Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005. Eckersley Jill, Copilul anxios, adolescentul anxios, Ed. Antet XX Press, Prahova, 2006. Mitrofan Iolanda, Vasile Diana, Terapii de familie, Editura SPER, Bucuresti, 2001. Stanciulescu Elisabeta, Sociologia educatiei familiale (vol. I si II), Ed. Polirom, Iasi, 2002. Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, Consilierea familiei si terapii de familie note de curs masterat, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009 Plan de consiliere pentru familia cu tineri

PAG. 28

consumatori de droguri VIATA E PREA FRUMOASA PENTRU A FI TRANSFORMATA IN COSMAR CONSUMAND DROGURI Nu lasa drogurile sa te distrug! Distruge-le tu pe ele!! Denumirea institutiei: Scoala cu clasele IVIII. Nr.8, Loc. Resita. Jud. Caras Severin. Durata: Semestrul I Coordonator : Consilier scolar Echipa de lucru: Consilierul, cadre didactice, medicul scolar. Argument Cauzele care ii imping pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai multi incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaste efectele pe care le au asupra lor sau din dorinta de a avea noi senzatii, noi trairi, vor sa atinga o anumita stare fizica si psihica de bine, de exaltare si de destindere.. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentati sa infrunte riscurile fara a fi opriti de cuvinte ca: PERICOL sau MOARTE . Dorinta de afirmare in fata grupului precum si teama ca vor fi respinsi, ca vor fi izolati de catre grup daca refuza propunerile asa-zisilor initiati, ii fac pe acestia sa nu ia in considerare riscurile la care se expun. Este foarte important sa stii cum sa spui NU ceea ce demonstreaza ca ai o personalitate puternica. Este important ca tinerii sa fie ei insisi chiar daca ceilalti gandesc diferit. Problemele in familie, la scoala, cu prietenii, precum si izolarea de colectivitate constituie o alta cauza care ii determina pe tineri sa evadeze din realitate consumand droguri. Unii le consuma pentru a ascunde sau pentru a depasi problemele zilnice pe care le au: divortul parintilor, abuzul sau indiferenta parintilor sau a scolii. Trebuie sa intelegem ca utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent si temporar problemele. Acestea vor continua sa existe si chiar se pot agrava. Pentru o perioada scurta, efemera, consumatorul cunoaste iluzia pacii, a calmului sau a fortei.. La inceput, majoritatea drogurilor creaza o trecatoare dispozitie de bunastare fizica, o senzatie de euforie, o liniste sau o exaltare psihica dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora. Mai tarziu, personalitatea consumatorului este puternic afectata; apar viziuni si tulburari de comportament precum si erori de perceptie si de judecata pentru ca in final activitatea practica a toxicomanului sa fie nula, viata normala, daca mai exista asa ceva, sa dispara pentru totdeauna, carentele morale preceda decaderea intelectual. Apare si se manifesta delincventa prin furturi, escrocherii, santaj si uneori acte de violenta care pot merge pana la crima. PAG. 29

O viata dependenta de drog nu poate fi decat un mod de trai jalnic, demn de compatimit, de aceea este important sa fim intotdeauna atenti pentru ca cei de langa noi sa nu fie nevoiti sa apeleze la droguri; sa fie suficient sa respecte , sa discerna, sa inceapa o actiune, un proiect si sa le finalizeze considerand ca orice problema in viata este in fond o oportunitate de a demonstra lumii si lor insisi ca au puterea de a nu se lasa doborati de pericolele care pandesc la fiecare colt de strada . Tinerii trebuie sa aiba un caracter puternic, sa-si cunoasca adevarata valoare ca sa poata sta departe de aceia care vor sa le trezeasca interesul pentru droguri Doctorul Katalin Gaal, afirma: In general, tulburarile emotionale duc la abuzul de droguri. Putem observa acest lucru la persoanele care nu au invatat sa faca fata emotilor puternice, cum ar fi o mare bucurie, ura, razbunare, insatisfactie Familia are un rol esential in problematica prevenirii consumului de droguri la adolescenti, fiind cea mai in masura sa controleze un astfel de fenomen negativ: Evitati ignorarea problemei si nu cadeti in plasa sintagmei Copilului meu nu i se poate intampla niciodata asa ceva!. Interveniti ori de cate ori considerati ca este nevoie, deoarece problemele nu vor disparea de la sine, ci se vor agrava, mai ales daca va confruntati cu dificila problema a consumului de droguri. A nu interveni la timp inseamna, de cele mai multe ori, a rata definitiv rezolvarea situatiei, cu consecinte dramatice pentru toata viata. Lipsa de supraveghere a copilului este daunatoare, chiar daca apreciati ca se descurca el sau nu mai am timp pentru copil, serviciul imi ocupa toata ziua. Educati copilul sa-si organizeze programul zilnic de studiu, de petrecere a timpului liber si de odihna, exercitand in acelasi timp o supraveghere discreta si nu una de tip politienesc. Cu abilitate si mult tact, apreciati si incurajati realizarile copilului si orientati-l spre un mod de viata ordonat si sanatos. Evitati increderea oarba in copilul dumneavoastra si supraevaluarea stilului educativ pe care l-ati ales. Aprecieri de genul E suficient de mare ca sa se descurce singur, Suntem o familie model si este prea educat pentru sau La noi in familie nu a vazut asa ceva au o doza mare de relativitate! Consilierea tinerilor consumatori de droguri isi propune reabilitarea si reintegrarea, datorita stigmatizarii de parinti, de societate, in genere si a pericolelor la care se expun. Fenomen real si inspaimantator in amploarea sa la varsta adolescentei, etapa de viata vulnerabila plina de curiozitati si tentatii, in cazul tinerilor consumatori, fiinte fragile ca structura psihica peste care se supraadauga factori diversi conjuncturali au nevoie de toleranta, de intercomunicare si de multa incredere din partea parintilor incat sa coopereze pentru decizii pozitive in ceea ce ii priveste. PAG. 30

Parintii, oricum ar fi ei buni sau rai , au rol deosebit in dezvoltarea psihica a vietii copiilor lor. De aceea, in cadrul sedintelor de consiliere ei trebuie sa deprinda cunostinte, informatii, abilitati de conduita moderne eficiente si mai ales necesare pentru a-l intelege pe adolescentul consumator de substante ilicite, pentru prevenirea consumului de droguri . Preventia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie sa participe intreaga societate, familia, scoala, organizatiile guvernamentale si cele neguvernamentale. Adolescentii sunt din ce in ce mai expusi consumului de droguri, de aceea au nevoie de informatii corecte despre droguri si de formare a unor atitudini adecvate fata de consumul de droguri. Scolii ii revine astfel un rol esential in activitatea de preventie, avand ca obiectiv formarea de elevi care pot lua decizii responsabile si sanatoase. INFORMAII GENERALE: Procesul de prevenire a consumului de droguri sa incepe cat mai devreme, oferindu-le tinerilor informatii la intervale regulate de timp; Este mai bine ca tinerii sa invete despre droguri de la parintii si profesorii lor decat de la prietenii lor; Este obligatoriu sa le spunem tot adevarul. Camarazii le vorbesc numai despre partea buna a drogurilor, iar parintii le vorbesc, de obicei, despre partea rea, speriindu-i, pentru a-i tine departe de acest viciu. Scop: Oferirea de sprijin specializat familiei cu tineri consumatori de droguri; informarea si instruirea lor, intarirea legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fata de consumul de droguri pentru reabilitatea si monitorizarea tanarului. Obiective: - consilierea familiilor cu tineri consumatori de droguri; - imbunatarirea relatiilor dintre parinti si tanarul consumator de droguri; - informarea parintilor cu privire la tipurile de droguri existente si pericolele la care se expune consumatorul; - incurajarea si indrumarea consumatorilor de droguri sa solicite serviciile de ajutor specializat; - dezvoltarea unor atitudini si modalitati pentru parinti pentru a putea oferi suportul necesar tinerilor in procesul de recuparare; - dezvoltarea de activitati extrascolare alternative in colaborare cu institutiile abilitate. - includerea tinerilor consumatori in activitati extracurriculare, monitorizarea si sustinerea lor in procesul de recuperare. Rezultate asteptate: PAG. 31

- asigurarea informatiilor necesare si facilitarea accesului familiei si tinerilor consumatori la sistemul de asistenta medicala, psihologica si sociala in scopul reabilitarii tinerilor. - determinarea parintilor sa se implice activ in procesul de reabilitare a tanarului consumator; - facilitarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile oferite de institutiile specializate; - informarea membrilor familiei despre modalitatile eficiente de tratament in familie; - stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta persoana dependenta in perioada abstinentei; - reintegrarea persoanei dependente in cadrul familiei si a comunitatii; - reducerea conflictelor din cadrul familiei; - diminuarea efectelor negative ale consumului de droguri asupra membrilor familiei; - reducerea izolarii in care traieste familia respectiva. Grupul tinta: - 3 familii - 4 parinti, 3 tinerii consumatori si 2 frati ai acestora. Beneficiari: - institutia scolara; - familia; - comunitatea locala. Resurse necesare programului la nivelul de scoala: - spatiu adecvat; - metode si tehnici; - materialele consumabile; - resurse umane: - grupul tinta; - consilierul scolar; - medicul. Desfasurarea programului: Intalnirile de grup cu familiile implicate s-au stabilit a se desfasura o data la doua saptamani (7 sedinte de grup), intalnirile de grup cu membrii familiei s-au stabilit o data la doua saptamani (7 sedinte cu familia), sedintele de consiliere individuala s-au stabilit de comun acord cu participantii (3 sedinte individuale fiecare). Membrii grupului sunt rugati: - sa participe la discutii; - sa intrebe cand nu a inteles ceva; PAG. 32

- sa spuna ce gandeste; - impartaseasca experienta lui altuia; - sa se respecte confidentialitatea a ceea ce se intampla in cadrul sedintelor; - sa nu intrerupa; - sa fie deschis; - sa asculte ce spun alte persoane; - sa aiba rabdare; - sa aprecieze punctele de vedere ale altora. ETAPA 1 - stabilirea de relatii si oferirea de suport reciproc - clarificarea problemei de catre fiecare participant al grupului; - stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta si acceptare neconditionata; - crearea unui sentiment de comuniune care sa ajute la elucidarea trebuintelor, optiunilor si dorintelor. - motivarea participantilor pentru a-si asuma un rol activ in procesul de reabilitare; - informarea parintilor cu privire la tipurile de droguri existente si pericolele la care se expune consumatorul; Sedinta 1si 2: - intalnire de grup cu familiile Durata: 2 ore. Tema: Ce stim si ce nu stim despre droguri - stabilirea de relatii interpersonale si intercunoastere Vizionarea unui film ce cuprinde interviuri cu persoane care consuma droguri din care se desprind efectele nocive ale consumului de droguri: deteriorarea sanatatii, abandon profesional( scolar), pericol social, destramarea familiei etc; Obiective etapei I: - sa comunice celorlalti informatii despre propria-i persoana; - stabilirea modului de reactie al familiei fata de tanarul consumator de droguri; - informarea partilor implicate asupra planului de consiliere, scopului si obiectivelor; - stimularea capacitatilor de comunicare, relationare, interrelationare; - stabilirea de relatii interpersonale caracterizate prin empatie si acceptare neconditionata. Metode si tehnici - exercitii de cunoastere pentru spargerea ghetii, exercitii de cunoastere si interrelationare, interviul motivational, PAG. 33 observatia, conversatia, Surpriza,

explicatia, comunicarea empatica, interviul circular, colaborare, comunicarea asertiva, chestionarele de culegere de date la inceputul programului. Sedinta 1 La inceputul sedintei participanti au fost asezati in cerc, fiecare fiind invitat sa se prezinte si sa spuna trei lucruri pozitive despre el, urmarindu-se astfel sa se creeze o atmosfera pozitiva de grup care sa-i determine sa se implice mult mai usor in dialog cu ceilalti. Pe parcursul sedintei de grup cu s-a avut in vedere initierea de relatii de comunicare deschise intre participanti determinandu-i sa-si descopere competentele si dificultatile cu care se confrunta fiecare familia care are un tanar consumator de droguri, mentionandu-li-se caracterul confidential al acestui procesului de consiliere. S-a urmarit familializarea lor cu procesul de consiliere si informarea cu privire la strategiile de consiliere, li s-a prezentat planul de consiliere, programarea intalnirilor si durata acestora, modalitatile de realizare a obiectivelor, crearea unui mediu favorabil de deschidera la dialog a tuturor familiilor participante. Sedinta 2 La a doua sedinta de grup participantilor li s-au explicat regulile pentru realizarea jocului Surpriza, materialele folosite fiind o cutie cu oglinda in interior. Participantii au fost asezati in cerc, iar in mijlocul cercului s-a pus o cutie in care li s-a spus ca se afla un lucru deosebit (o surpriza), fiecare a fost invitat sa vada acel lucru secret astfel incat, fiecare si-a vazut propria reflexie in oglinda asezata in cutie, acesta nu trebuia sa spuna ce a vazut decat dupa ce au vazut si toti ceilalti participanti. Dupa ce toti participantii au vazut surpriza fiecare a fost rugat sa spuna si grupului ceea a vazut. S-a insistat pe trasaturile fizice, accentuandu-se deosebirile dintre persoane, dar s-a pus accentul si pe emotiile pe care le-au trait in momentul dezvaluirii secretului, surprinzand in acelasi timp comportamentul non-verbal al fiecarui participant la vederea propriei reflexii. Prin acest joc s-a urmarit modul in care se percepe fiecare, s-a observat reactia fiecaruia la vederea propiei reflexii, ce apreciaza si ce nu in ceea ce-i priveste, participantii au constientizat cat de importante sunt parerile proprii si modul in care acestea sunt transmise celorlalti, parerea care o au despre propria persoana, valoarea propriilor sentimente si importanta increderii in sine, au inteles ca modul in care se percep si transmit acest lucru celorlalti are un impact puternic in stabilirea relatiilor. S-a avut in vedere abordarea si dezvoltarea unei ipoteze despre aspectelor negative in ce priveste consumul de droguri si ce presupune acest lucru, astfel, fiecare participant a avut posibilitatea sa prezinte modul in care a descoperit ca tanarul consuma droguri si impactul pe PAG. 34

care l-a avut acest lucru la nivelul familiei. De asemenea, li s-a explicat cat de util este ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive. Parintii au recunoscut ca au nevoie de suport pentru a putea face fata situatiei de criza, aceste sedinte dandu-le posibilitatea sa aprofundeze problemele cu care se confrunta si sa isi insuseasca o serie de abilitati pentru a sustine tanarul in procesul de reabilitare. Pusi intr-o asemenea situatie parintii se simt nepregatiti, multi dintre ei dovedind lipsa de informare si atentie acordata tanarului si nevoilor sale. Au prezentat temerile lor legate de extinderea consumului de droguri tari si au admis faptului ca in asemenea situatii familia este factorul primordial in reabilitatea tanarului, intelegand ca pentru reabilitatea consunatorului este nevoie ca acesta sa fie ajutat si motivat, ca trebuie sa fie invatat sa inlocuiasca consumul de droguri cu alte activitati constructive si benefice si trebuie sa fie invatat cum sa faca fata eficient problemelor de viata. Atitudinea familiei in cazul tanarului consumator de droguri: - negarea refuzul de a crede ca cineva din familie consuma droguri; - sentimentul de culpabilitate - acestia considera ca nu au avut suficient timp pentru tanar nu au fost atenti la nevoile lui si din aceasta cauza a ajuns sa consume droguri; - rusinea - membrii familiei nu vor sa recunoasca ca cineva din familia lor are o astfel de problema, deoarece le este teama de reactia celor din jur; - izolarea explicatii. Consilierea familiei Sedinta 1 si 2 - 2 sedinte de 1ora cu fiecare familie Pe parcursul sedintelor cu familia din aceasta etapa s-a avut in vedere familializarea lor cu ceea ce presupune consilierea familiei, prin terapia centrata pe obiect si solutii, s-a avut urmarit identificarea asteptarilor pe care le au participantii cu privire la aceste intalniri, cresterea gradului de informare, implicare, constientizare si motivare a acestora de a se implica activin procesul de reabilitare am tanaruluipentru a putea gasi cele mai bune solutii in procesul de consiliere. Fiecare familie si-a exprimat parerile, s-a discutat despre cum ar putea fi implicati membrii familiei in problema, obtinerea unor informatii importante legate de solutiile incercate, de cele care n-au reusit, centrarea pe punctele tari ale familiei, explorarea proceselor de interactiune familiala. S-a urmarit identificarea la nivelul familiei a modului de raportare al acestora fata de situatia existenta; realizarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei de viata a familiei PAG. 35 retragerea din grupurile pe care le frecventau pentru a evita sa dea

precum si nevoile prioritare ale adolescentului; modul si momentul in care au descoperit ca tanarul consuma droguri; schimbarile determinate de aceasta situatie in cadrul familiei; atitudinea adoptata de parinte/frati fata de tanarul consumator; sensibilizarea si responsabilizarea familiei privind efectele nocive ale acestor substante; identificarea relatiilor interpersonale si a climatului familial actual cu ajutorul a mai multor intrebari; a problemelor cu care se confrunta fiecare membru; identificarea unor posibile solutii privind solutionarea cazului; identificarea resurselor proprii si de mediu, resurse care pot contribui la atingerea obiectivelor propuse. Fiecare familie a fost indrumata sa solicite ajutor specializat institutiilor abilitate in acest domeniu. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor au fost: observatia, interviu motivational, interviul circular, jocuri de socializare si interrelationare, feed-beck-ul, ascultarea activa, prescriptii comportamentale, comunicarea empatica, dezbaterea, teme pentru familie, interviu focalizat, explicatia. Consilierea individuala Sedinta 1 si 2 - 2 sedinte de 1ora Consilierea individuala a urmarit in primul rand determinare fiecarui participant sa se implice si sa constientizeze ca in lupta cu drogul este nevoie de o vointa puternica, de rabdare si intelegere cu cel in cauza, de o abordare caracterizata printr-o atitudine empatica si suportiva a acestuia pentru a-l ajuta sa se implice ca sa poata depasi momentul critic. Aceste sedinte au constat in aprofundarea problemelor cu care se confrunta fiecare la nivel individual, evidentiindu-se temerile si neputintele lor, au prezentat propriile probleme cu o mai mare sinceritate decat in sedintele de grup, acest lucru a facut posibila obtinerea unor date care au ajutat la o cunoastere mai buna a situatiei cu care se confrunta acest lucru ajutand la identificarea unor posibile solutii privind solutionarea cazului. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor individuale au fost: interviu nondirectiv, genograma, observatia, conversatia, intrebari deschise, ascultarea activa, prescriptii comportamentale, conversatia dirijata, reformularea, teme pentru acasa, studiul de caz, dialog rational, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu motivational, explicatia. Etapa 2 informare si constientizarea problemelor pentru gasirea de solutii Scopul acestor sedinte: - activitati de informare, formare si dezvoltare a abilitatilor parintilor pentru a oferi suport tanarului;

PAG. 36

- stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta persoana dependenta in perioada abstinentei; - incurajarea si indrumarea consumatorilor de droguri sa solicite serviciile de ajutor specializat; - dezvoltarea unor atitudini si modalitati pentru parinti pentru a putea oferi suportul necesar tinerilor in procesul de recuparare; - optimizarea modalitatii de raportare a parintilor la problemele tanarului; Consiliere de grup Sedinta 3, 4, 5 si 6: - intalnire de grup Durata: 2 ore. Tema: Cuvintele conteaza! - autocunoastere si acceptare de sine si a celorlalti. Obiective etapei 2 - ameliorarea relatiilor dintre membri familiei si tanarul consumator; - dezvoltarea increderii si stimei de sine; - constientizarea resurselor personale pentru a determina cresterea stimei de sine a participantilor; - schimbarea motivatiei intrinseci prin explorarea si stabilirea ambivalentei Metode si tehnici - interviul nondirectiv, acceptare neconditionata, observatia, conversatia, interviu de grup structurat, jocuri de socializare si integrare, problematizarea, comunicarea empatica, feed-back-ul, interviul circular, interviu motivational, modelarea afectelor, sugestia, Roata emotiilor exprimate, Comportamentele asertiv, pasiv, agresiv, explicatia, exercitii de invatare, brainstorming-ul, jocul de rol. Brainstorming-ul Viata este o permanenta provocare, uneori necunoscutul ne dezvaluie o fata mai putin placuta a actelor noastre imature/inconstiente, in aceasta etapa participantilor li s-a dat sa gaseasca solutiile optime la tema propusa Ce trebuie schimbat in familia mea pentru a depasi momentul de criza?, grupul avand ca obiectiv identificarea celor mai bune solutii pentru a ajuta tanarul dar si familia sa dobandeasca o serie de abilitati optime in procerul de reabilitare dar si modalitati de relationare constructive intre acestia. Pe parcursul sedintei s-a avut in vedere: ca fiecare sa inteleaga ce are de facut; sa nu devieze de la sarcina; sa nu apara conflicte; observarea atitudinii fiecaruia fata de ceilalti; gradul de implicarea al fiecaruia; alegerea observatorului (cel care noteaza solutiile gasite) si a specialistilor (cei care au elaborat cele mai multe solutii). In rezolvarea sarcinii fiecare participant al grupului poate spune orice idee cu privire la tema pusa in discutie, poate prelua ideile celorlalti si sa le PAG. 37

dezvolte, valorificandu-le pana la capat. La sfarsit fiind prezentate o serie de idei pe care au decis sa le puna in practica. Astfel s-a urmarit stimularea creativitatii acestora, iar prin lucrul in echipa si implicarea lor in rezolvarea sarcinii, constientizarea faptului ca tanarul nu se poate ajuta singur, gasirea de modalitati de a pertece timpul liber si orientarea lui spre o serie de activitati recreative, dezvoltandu-li-se abilitatea de a descompune situatii problematice complexe in subprobleme, acest lucru ajutandu-i sa se poata mobiliza si in situatiile familiare de criza. Participantii s-au implicat activ in a gasi cele mai bune si la indemana solutii, constientizand ca este nevoie de intelegere, rabdare si perseverenta, ca nu trebuie sa cedeze usor indiferent situatiile care intervin, ca transformarea personala presupune efort si actiuni indreptate in directia renuntarii la anumite atitudini, valori, comportamente si adoptarea in locul acestora, a unora noi, in acest caz, aceest lucru nu pot fi realizate fara sprijinul constant al familiei si declansarea propriei motivatiei. Comportamentele asertiv, pasiv, agresiv Participantilor li s-a explicat ca vor face un exercitiu in cadrul caruia vor invata sa diferentieze comportamentele pasiv, agresiv, asertiv, precum si relatiile dintre ele. Li s-a cerut sa isi imagineze o situatie in care - o persoana de incredere iti fura un lucru pretios si li s-a cerut sa isi exprime propriile reactii sau a altor persoane intr-o astfel de situatie, notandu-se pe flipchart ce a raspuns fiecare. Au fost prezentate succint caracteristicile comportamentelor asertiv, pasiv, agresiv, apoi si li s-a cerut sa noteze pe fisa de lucru clasificand raspunsurile notate anterior in una din categoriile comportamentale prezentate. Apoi au fost invitati sa prezinte in fata participantilor clasificarile realizate si sa justifice includerea fiecarui raspuns in una dintre cele trei categorii. Impreuna cu participantii s-au scos in evidenta caracteristicile verbale si non verbale ale celor trei categorii apoi caracteristicile verbale si non verbale ale celor trei tipuri de comportamente, asemanarile si deosebirile dintre ele. Discutiile purtate au fost: - Exista asemanari si deosebiri intre comportamentului nonverbal asertiv, agresiv, pasiv? Daca da, care sunt acestea? - Exista asemanari si deosebiri intre comportamentul verbal asertiv, agresiv, pasiv? Daca da, care sunt acestea? - Este usor de diferentiat intre cele trei tipuri de comportamente? De ce? - Care sunt posibilele consecinte ale celor trei tipuri de comportamente? - Care dintre aceste consecinte sunt de dorit si care nu? PAG. 38

In timpul sedintei s-a observat modul in care fiecare si-a exemplificat reactia, s-a urmarit ca participantii sa invete sa clasifice reactiile la o situatie negativa in functie de cele trei categorii comportamentale prezentate, sa invete sa isi controleze anumite comportamente, sa gaseasca deosebirile si asemanarile intre cele trei tipuri de comportamente si sa identifice consecintele pozitive si negative ale celor trei tipuri de comportament. Roata emotiilor exprimate se realizeaza dintr-un carton o roata (disc) impartita in 6 parti egale pe care sunt desenate cele sase emotii de baza (imagini cu fete): mania, dezgustul, tristetea, bucuria, teama si surpriza. S-a discutat despre emotiile lor in ordinea in care s-a oprit indicatorul rotii, (pentru a nu discta aceeasi emotie, s-a invartit din nou roata), fiecare a fost rugat sa identifice si explice emotia si de asemenea sa descrie un moment din viata sa in care a simtit acel sentiment. participantii si-au exprimat opiniile, in ce situatii isi manifesta anumite sentimente expuse pe disc si fata de ce persoane au aceste sentimente. S-a distribuit apoi cate o punga mica de hartie si 5 fasii de hartie fiecarui, li s-a spus ca uneori avem anumite sentimente in unele situatii pe care nu le putem spune nimanui, ca le ascundem la fel cum ascundem ceva intr-o punga de hartie si nu lasam pe nimeni sa vada ce este in ea. Fiecare s-a gandit la o situatie in care a procedat asa, au desenat emotia pe o fasie de hartie si au introdus-o in punga. Astfel au avut posibilitatea sa dea exemple de emotii pe care au avut tendinta sa le tina pentru ei si exemple de emotii pe care le pot impartasi si celorlalti. Au constientizat astfel importanta emotiilor celorlalti si faptul ca ele trebuiesc respectate. Pe parcursul sedintelor de grup s-a urmarit ca fiecare sa inteleaga si sa faca diferenta intre anumite tipuri de comportamente si emotii, ca adeseori se pot evita acele emotii si comportamente care nu ne fac bine, ca ca prin utilizarea dialogului cu sine poate anticipa si detine controlul emotional si comportamental, ca emotiile si comportamentele negative atrag in general acelasi gen de reactie din partea celorlalti si in acest caz este indicata o atitudine emotionala si comportamentala pozitiva; constientizarea propriilor lor valori si a resurselor personale pentru a determina cresterea stimei de sine, adoptarea unei atitudini pozitive fata de sine si fata de ceilalti. Consilierea familiei Sedinta 3, 4 si 5 - 3 sedinte de 1ora cu fiecare familie Pe parcursul acestor sedinte au fost vizionate o serie de materiale prezentand o istorie a drogurilor, o serie de marturii cutremuratoare ale unor fosti consumatori de stupefiante despre consecintele dependentei de "moarte alba" si opiniile unor specialisti. Aceste prezentari au PAG. 39

avut efectul asteptat, avand in vedere ca tinerii de astazi sunt mult mai sensibili la prezentarea materialelor video, imaginea avand un rol esential in perceperea corecta a mesajului. La randul lor, parintii au beneficiat de informare privind fenomenul dependentei de droguri si de consiliere in vederea depasirii unor atitudini de disperare, negare a problemei, rejectie a adolescentului toxicodependent, fiind indrumati in adoptarea unei atitudini constructive, utila in procesul de recuperare a acestuia. Cercurile sinelui Participantilor li s-a explicat ca activitatea va fi centrata pe problema identitatii, apoi li s-a cerut sa se descrie prin identificarea a trei cuvinte sau fraze pentru fiecare dintre categoriile foii de lucru. O data ce a completat cercurile, acesta sa impartaseasca exemplele unui coleg. Identitatea unei persoane include mai multe aspecte diferite: fizice, intelectuale, spirituale, emotionale si sociale. S-a discutat conceptul Imagine de sine urmarind modul in care fiecare isi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale. S-a discutat componentele Eului actual fiecare prezentand: Eul fizic (ce crede despre corpul sau); Eul cognitiv (ce crede despre modul in care gandeste, memoreaza, etc); Eul emotional (ce crede despre emotiile si sentimente sale); Eul social (cum crede ca il percep ceilalti); Eul spiritual (ce crede ca e important si reprezinta o valoare pentru el). Intrebarile referitoare la continut au fost: - Cat de dificil a fost sa gasiti cuvinte sau fraze pentru a va descrie? - Exista vreo relatie intre aceste categorii? - Daca ati incerca sa descrieti cuiva cum sunteti, in ce fel ati face-o? - Ce ati vrea sa schimbati, daca ati putea? Astfel au fost ajutati sa isi cunoasca mai bine propria identitate, toate aceste aspecte care compun identitatea unei persoane, ca fiecare individ e unic si chiar daca ei se simt mai slabi sau mai puternici intr-un anumit domeniu, nu inseamna ca sunt la fel in totate. Consilierea familiei in aceasta etapa a oferit participantilor informatii necesare de indrumarea si spijinul familiei sa ceara ajutor specializat, sa constientizeze ca trebuie sa formeze o echipa cu un scop comun in care fiecare trebuie sa dea dovada de implicare; diminuarea starii de frustrare, iritare, ingrijorare, durere, vina, rusine, neajutorare a familiei; identificarea aspectele fizice, intelectuale, spirituale, emotionale si sociale ale sinelui; intelegerea propriilor emotii si invatarea unor strategii de autocontrol pentru a intari relatiile PAG. 40

dintre membri familiei determinand ameliora climatul familial ca ei sa faca fata cat mai bine situatiei; insusirea unor modalitati eficiente de a identifica si gestiona resursele personale, sa clarifice valorile care sunt implicate intr-o situatie sociala si sa invete strategii de adaptare; formarea de deprinderi de invatare si dezvoltare personala si dezvoltarea unor aptitudini si abilitati personale. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consilierea a familiei: interviu nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, dezbaterea, feed-back-ul, intarirea comportamentului dezirabil, cercurile sinelui comunicarea asertiva, dialog rational, prescriptii comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica, interviu motivational, explicatia. Consiliere individuala Sedinta 3, 4 si 5 - 3 sedinte de 1ora Consilierea individuala a tinerilor consumarori in aceasta etapa prin terapia centrata pe persoana a avut in vedere observarea schimbarilor aparute pe parcursul intalnirilor, s-a urmarit identificarea conflictelor interioare; consolidarea si cresterea stimei de sine, intarirea vointei si motivarea acestuia; dezvoltarea atitudinii pozitive fata de sine si fata de ceilalti; dezvoltarea abilitatilor de interrelationare cu cei din jur; deprinderea abilitatilor de a face fata situatiilor care implica un risc de recadere; schimbarea motivatiei intrinseci prin explorarea si stabilirea ambivalentei. Tehnica scaunului gol Una dintre cele mai cunoscute modalitati ale jocului de rol este tehnica scaunului gol. Acesta se foloseste de exemplu in cazul unei relatii tensionate intre elev si unul dintre parintii sai. Se aseaza elevul in fata unui scaun gol si este stimulat sa isi imagineze ca in acest scaun se afla tatal sau mama sa cu care este in conflict. Elevul este incurajat sa transmita acestui personaj intregul mesaj pe care nu l-a putut manifesta in relatia sa reala cu acesta. In acest fel se realizeaza un efect de exteriorizare, constientizare si clarificare a conflictului respectiv. Jocul de rol poate continua si cu schimbarea locului subiectului educational. El este indemnat sa se aseze in scaunul gol, in locul parintelui incriminat si sa se manifeste ca si cum ar fi acesta. Prin acest exercitiu de schimbare a locului, se antreneaza empatia elevului, capacitatea sa de a vedea problema si din punctul de vedere al parintilor. In acest fel problema se calibreaza, isi dobandeste dimensiune reala, putandu-se ajunge la descoperirea solutiei si la rezolvarea ei.

PAG. 41

Exercitiul se poate realiza numai in relatie cu profesorul consilier sau in cadrul unui grup de elevi care au aceleasi probleme. Ei pot oferi la randul lor solutii pentru scenariul respectiv sau chiar pentru rezolvarea problemei care este obiectul consilierii. 1 Astfel fiecare tanar a avut posibilitatea sa se angajeze intr-un joc de rol, comunicand cu sine pe diverse teme generatoare de conflict intre imaginea de sine ideala si imaginea de sine reala, dand posibilitatea unei mai bune cunoasteri a celor doua parti aflate in conflict, avand posibilitatea sa isi dezvolte in timpul acestei comunicari o strategie de rezolvare a acestui conflict, de unificare a polaritatilor. Pe parcursul sedintelor de pana acum s-a constatat ca acestea i-a ajutat pe tineri sa-si redirectioneze pozitiv modul de a gandi; sa fie constienti de valorile lor imbunatatindu-si stima de sine care a ajutat la intareirea vointei, au invatat sa faca diferenta intre dorinte si nevoi; care sunt efectele unui mod irational de a gandii, sa constientizeze consecintele unei gandiri absolutiste sau a unui comportament relativ la propriile interese. La sfarsitul acestei etape s-a avut in vedere monitorizarea si auto-monitorizarea schimbarilor aparute pe parcursul sedintelor, re-evaluarea scopurilor pentru a se observa modificarile aparute intre timp. Tinandu-se cont de particularitatile fiecaruia, s-au folosit o serie de metode activ participative si abordarea unor aspecte ale problemei lor. S-a urmarit mentinerea schimbarilor pozitive aparute si modificarea factorilor care au declansat sau au mentinut problemele prin stilul cognitiv sau modul de relationare. Metodele si tehnicile utilizate in cadrul sedintelor de consiliere individuala: interviu nondirectiv, observatia, teme pentru acasa, conversatia, feed-back-ul, intarirea comportamentului dezirabil, tehnica scaunului gol comunicarea asertiva, conversatia euristica dirijata, prescriptii comportamentale, ascultarea activa, comunicarea empatica, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia. Etapa 3 - evaluarea eficacitatii interventiei; Sedinta 7 - intalnire de grup cu familiile si tinerii consumatori Durata: 2 ore. Tema: Dincolo de cuvinte! Obiective : - determinarea participantilor de a solicita suportul necesar institutiilor specializate; - analiza finala; - impresiile subiectilor; - feedback participantilor. 1 PAG. 42

Metode si tehnici:

- exercitii de interevaluare, feed-back-ul, focus-grup, jocuri de

socializare, observatia, dezbaterea, interviu focalizat, explicatia, interviul circular, interevaluare si autoevaluare, conversatia, chestionarul, scala de notare. Pe parcursul acestei sedinte s-a discutat despre modul in care ei pot solicita ajutor de specialitate pentru a sustine tanarul, familia constientizand ca acest lucru presupune o abordare mult mai profunda, ca este nevoie de intelegere, rabdare si perseverenta si ajutor specializat, ca nu trebuie sa se descurajeze indiferent de dificultatile care intervin. Intalnirea a avut o profunda incarcatura emotionala, iar parintii s-au sustinut reciproc cu sfaturi. Impreuna cu participantii s-a facut o analiza a intregului proces de consiliere, a schimbarilor aparute la nivel individual dar si in mediul familial. Discutiile purtate cu participantii au fost: - Ce au insemnat pentru tine aceste sedinte ? Dar pentru familia ta? - Care sunt dorintele tale acum? - Care crezi ca sunt dorintele familiei? - Ce a adus nou in viata copilului tau aceste intalniri? In ce masura au fost dezbatute problemelor cu care se confrunta familia care are un tanar consumator? Aceste intalniri de grup au avut un impact pozitiv atat in viata personala a fiecarui participant cat si la nivelul grupului, intalnirile s-au dovedit a fi o ocazie de autocunoastere si de formulare de probleme, in care fiecare participant s-a bucurat de relatiile stabilite cu ceilalti, remarcand mediul favorabil, deschis, tolerant, climatul de incredere care au determinat ca schimbul de experienta si impartasirea personala sa decurga intr-un mod cat mai natural. Inca de la prima sedinta s-a remarcat siguranta pe care o ofera grupul, fiecare participant simtindu-se securizat, valorizat. La finalul sedintei participantilor li s-a administrat un chestionar de evaluare prin care sa urmarit obtinerea informatiilor legate de impactul si gradul de eficacitate pe care l-au avut intalnirile de grup, a faptului ca au lucrat impreuna si schimbului de experienta realizat. Consilierea familiei Sedinta 6 si 7 - 2 sedinta de 1 ora Consilierea a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului proces de consiliere la nivel membrilor familiei si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor achizitii dobandite pe timpul consilierii astfel incat acestea sa faciliteze comunicarea intre membrii familiei, modul de relationare si raportare la situatie.

PAG. 43

De asemenea pe parcursul sedintelor membrii familiei si-au insusit modalitati optime de relationare, au avut posibilitatea astfel sa isi exprime dorintele, nevoile si sa clarifice o serie de neintelegeri datorate lipsei de comunicare. Atat pe plan personal ca si in relatiile tanar familie s-au evidentiat schimbari pozitive, fiecare implicandu-se activ pe tot parcursul procesului de consiliere, suportul si informatiile oferite schimband in mare parte modul de relationare si atitudinea adoptata fata de tanar. Prin aceste sedinte si datorita suportului familiei i s-a oferit tanarului posibilitatea sa se faca inteles, sa i se acode atentia de care are nevoie sa isi faca cunoscute trairile si conflictele interioare care l-au determinat sa consume droguri. Responsabilizarea si implicarea familiei fiind una din prioritatile procesului de consiliere, tanarul consumator are nevoie de suportul familiei in lupta lui cu tentatia. Metodele si tehnicile folosite in cadrul sedintelor cu familia au fost: interviu nondirectiv, discutia, ascultarea activa,teme pentru acasa, comunicare empatica, intarirea comportamentului dizerabil, conversatia, dezbaterea, explicatia, interviu circular, prescriptii comportamentale, interviu focalizat. Consilierea individuala Sedinta 6 individual - 1 sedinta de 1ora In aceasta ultima etapa s-a avut in vedere stabilirea gradului de eficacitate al intregului proces de consiliere la nivel individual si totodata, extrapolarea si generalizarea noilor achizitii, a experientelor acumulate, astfel incat aceste noi cunostinte sa ii ajute pe participanti la analiza si intelegerea altor situatii si totodata la gasirea de solutii eficiente. Au fost aplicate o serie de chestionare din care sa se poata determina gradul de eficacitate al interventiilor, schimbarile aparute si propunerile participantilor cu privire la astfel de intalniri. La sfarsitul sedintei s-au stabilit o serie de intalniri la o perioada de timp, pentru a se putea urmari evolutia lor si dupa incheierea programului. In urma derularii programului Pe parcursul sedintelor tinerii consumatori s-au implicat activ, faptul ca au cunoscut la randul lor si alte persoane care duc aceeasi lupta cu tentatia drogurilor, care vor sa isi recapete demnitatea si respectul de sine si recunosc ca viata este mai pretioasa decat orice, i-a facut sa constientizeze ca prin vointa si perseverenta pot reusi. Parinti au inteles ca este nevoie de ajutorul lor, ca trebuie sa lupte impreuna cu el, sa comunice deschis cu acesta, sa adopte o atitudine pozitiva fata de el, ca este foarte important mentinerea unui climat familial favorabil in dezvoltarea si consolidarea imaginii de sine ce vor determina schimbari pozitive pe plan emotional, comportamental si social. PAG. 44

Concluzii si recomandari : In urma derulari procesului de consiliere s-a identificat o serie de aspecte pozitive dar si probleme asupra carora se va interveni. Planul de consiliere a permis stabilirea unor relatii in grup prin facilitarea interrelationarii intre familie si tanarul consumator de stupefiante, crearea unui mediu favorabil de deschider la dialog a tuturor familiilor participante. La nivelul familiei s-a putut observa schimbarea comportamentelor inderizabile, formarea unei atitudini emaptice fata tanarul consumator. La nivelul familiei s-au diminuat starile de frustrare, vina, rusine, fata de problematica cauzata la nivelul familiei de catre tanarul consumator. Participantii si-au imbunatatit relatiile familiale si sociale, ca urmare a consilierii familiei si a altor persoane de suport in ceea ce priveste problematica consumului de drog si a atitudinii optime pentru sprijinirea tanarului. La randul lor, parintii au beneficiat de informare privind fenomenul dependentei de droguri si de consiliere in vederea depasirii unor atitudini de disperare, negare a problemei, fiind indrumati in adoptarea unei atitudini constructive, utila in procesul de recuperare a acestuia. Printre cele mai eficiente masuri pentru a preveni si stopa consumul de stupefiante sunt in opinia participantilorsunt: o mai buna comunicare intre adolescenti si parinti, existenta unor psihologi scolari cu care sa poata discuta, organizarea mai multor activitati pentru petrecerea timpului liber. Datorita complexitatii fenomenului este nevoie de o abordare sistemica si integrata a politicilor de prevenire a consumului de droguri, iar promovarea stabilirii pe termen lung a factorilor de protectie trebuie sa contina masuri pentru cresterea disponibilitatii unui mediu social de suport: - imbunatatirea suportului familial - a relatiilor dintre adolescenti si parinti ; - mentinerea unor valori prosociale din partea grupului de egali dar si aprecierea pozitiva a grupului de catre parinti sau tutori; - cresterea integrarii scolare: - strategii de reducere a abandonului scolar; - consolidarea unei legaturi afective pozitive cu scoala si/sau cu profesorii si colegii si centrarea procesului educational pe formarea de abilitati cu rol de factori de protectie in consumul de droguri; - servicii ambulatorii profesioniste de consiliere si psihoterapie pentru depistarea si oferirea de ajutor celor carora le este dificil sa solicite ajutor atunci cand au nevoie, precum si

PAG. 45

mediatizarea centrelor de dezintoxicare si reabilitare unde tinerii care consuma droguri pot cere ajutor; - asigurarea de spatii de recreere si petrecere a timpului liber pentru tineri, cresterea implicarii adolescentilor in activitati extrascolare, de timp liber, menite sa promoveze un stil de viata sanatos: (manifestari artistice, tehnice si sportive); - campanii nationale media de informare si sensibilizare populatiei la risc in legatura cu riscurile pe termen scurt, mediu si lung ale uzului, abuzului si dependentei de droguri indiferent de tipul acestora: tutun, alcool sau droguri ilicite. Plan de consiliere - Scopul consilierii familiilor persoanelor dependente este de a ajuta familia sa inteleaga cauzele care au generat consumul de droguri. Prin consiliere, familia este ajutata sa depaseasca momentul de criza. Momentul de criza reprezint situatia in care individul si-a epuizat resursele adaptative si poate angaja comportamente cu efecte negative, ireversibile, atat asupra sa, cat si a mediului sau de viata (Georgescu M., 2006). - Obiectivul general: imbunatatirea conditiilor toxicomanului prin renuntarea la droguri si integrarea lui sociala prin reorientarea si consilierea psihologica. - Obiectivul consilierii familiale il reprezint reducerea factorilor de risc si cresterea factorilor de protectie in mediul familial prin imbunatatirea abilitatilor educative ale parintilor, intarirea legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fata de consumul de droguri, pentru prevenirea abuzului de droguri. - Perioada de desfasurare a interventiei: 3-6 luni; - Motivatia interventei: impactul drogurilor asupra persoanei in cauza si a familiei. Stabilirea obiectivelor - stabilirea modului de reactie al familiei la consumul de drog - informarea (membrilor) familiei asupra procesului schimbarii - evaluarea psihologica - informarea (membrilor) familiei pentru intelegerea efectelor consumului de droguri - informarea (membrilor) familiei despre modalitatile eficiente de tratament in Planificarea activitatilor - discutii cu membrii familiei - stabilirea datei si locului pentru interviu - discutii cu membrii familiei Strategii de rezolvare a problemelor

- Discutia logica - Ventilatia - Confruntarea - Discutia logica - Reformularea - Asigurarea

PAG. 46

familie - discutarea adevaratelor probleme si asteptari din partea tuturor membrilor familiei - limitarea efectelor negative ale consumului de droguri asupra membrilor familiei - stabilirea unor metode adecvate pentru a ajuta persoana dependenta in perioada abstinentei - reducerea conflictelor din cadrul familiei - reintegrarea persoanei dependente in cadrul familiei si a comunitatii - reducerea izolarii in care traiste familia respectiva - ajutarea (membrilor) familiei sa inteleaga cauzele care au generat consumul de droguri - ajutarea (membrilor) familiei sa depaseasca momentul de criza - reducerea factorilor de risc n mediul familial - cresterea factorilor de protectie n mediul familial - imbunatatirea abilitatilor educative ale parintilor - intarirea legaturilor familiale - clarificarea pozitiei familiei fata de consumul de droguri - prevenirea abuzului de droguri/ recaderilor

- discutii cu membrii familiei

- Discutia logica - Reformularea - Asigurarea

Bibliografie Cristina Denisa Stoica Relatii-capcana in familia toxicomanului, Ed. Sper, Bucuresti, 2002. Dumnitru Al. Ion, Consiliere Psihopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 2008. Mitrofan Iolanda (coordonator), Terapia toxicomanului posibilitati si limite Ed.S.P.E.R., Bucuresti, 2003. Dumitru-Tiron Elena, Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005. Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, Consilierea familiei si terapii de familie note de curs masterat, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009. Zivari Mirela, Ruxandra Rascanu, Psihologie si psihopatologie in dependenta de drog Ed. Ars Docendi, Bucuresti , 2002 .

PAG. 47