Sunteți pe pagina 1din 77

ARTA / Secolul Regelui Soare

CLASICISMUL FRANCEZ ARTA PLASTICA, MUZICA, TEATRU

ARTA PLASTICA
ARHITECTURA & ARTA GRADINILOR PICTURA si GRAVURA SCULPTURA MODA (ARTA COSTUMULUI)

BAROC vs. CLASICISM


BARROCO / lb. portugheza / 1563: perlele orientale de forma nereg., caracteristice pt. bijuteriile europene / sf. sec. XVI sec. XVII p.ext. = unic, bizar, capricios (despre ob., idei, expresii) BAROCUL = fenom. cult. / sf. sec. XVI aprox. 1760 (aproape 2 secole, Europa devine baroca si, prin intermediul ei, o mare parte din lume) sarbatoare, teatru, dorinta de a provoca emotie, vointa de a convinge prin seductia simturilor = trasaturile specifice ultimului mare stil european de dinaintea Revolutiei Franceze (1789), dinaintea epocii moderne doar Franta sta deoparte de aceasta unanimitate artistica a natiunilor in sec. XVII, in plina perioada de afirmare a monarhiei in toate domeniile vietii, Franta se angajeaza pe o cale artistica paralela: cautarea rigorii, a armoniei majestuoase, a liniei drepte vs. exuberantei liniilor curbe ale barocului = CLASICISM = curent specific francez, avand ca obiectiv exprimarea maretiei puterii regale surse de inspiratie pt. artistii clasici: Antichitatea & marii maestri ai sec.XVI liniei curbe specifice barocului i se opune o viziune

ARHITECTURA

Domul Invalizilor / Paris -arh. Liberal Bruant / 1671


-constructie gigantica, plan patrat, prelungita cu o biserica impozanta

fatada / colonada Luvrului / Paris

66 Ludovic XIV il aduce special in Franta pe marele sculptor & arh. itali nini, dar ii refuza 2 proiecte, succesiv, inainte de a-i prefera pe Claude Pa rbay si Le Vau onada magnifica intre 2 corpuri de cladire in relief, de o rigurozitate aus delul viitoarelor constructii neoclasice

VERSAILLES

VERSAILLES
initial: pavilion de vanatoare al lui Ludovic XIII (in mijlocul padurii) 1661 Ludovic XIV preia puterea si angajeaza o echipa vestita pt. a infrumuseta castelul: arh. Louis Le Vau reface fatada si mareste palatul, arh. Andre Le Notre deseneaza gradinile, iar pictorul-decorator Charles Le Brun coordoneaza programele de pictura & decoratiuni interioare 1668 dupa primele victorii militare, Ludovic XIV transforma Versailles in resedinta Le Vau este inlocuit de DOrbay, care acopera vechiul castel pe 3 laturi 1678 Ludovic XIV isi instaleaza guvernul la Versailles noua campanie de lucrari, coordonata de arh. Jules Hardouin-Mansart, care impune ansamblului arhitectonic o regularitate mai clasica fatada dinspe gradina devine rectilinie prin inloc. terasei centrale cu Galeria Oglinzilor; Salonul Razboiului & Salonul Pacii se deschid la cele 2 extremitati, si, mai retrase fata de fatada, 2 aripi

Galeria Oglinzilor / VERSAILLES

lonul Pacii (sus) & Aripa de Nord Salonul (jos) Razboiului (sus) & Aripa de Sud

stil / VERSAILLES
ca orice palat francez, Versailles are 2 fatade: spre curte si spre gradina/parc spre curte: policromia caramizii, pietrei si ardeziei (stilul pitoresc al epocii lui Ludovic XIII) = fatada vesela spre parc: fatada maiestuoasa, in intregime din piatra (clasic) arh. Mansart renunta la proeminentele, curbele si efectele baroce, in favoarea unui stil clasic, cu ritm uniform (orizontalitate, simetrie, rigurozitate), dar imblanzeste severitatea ansamblului, desenand 2 randuri de bolti in plin cintru, si anima partea de sus a balustradei cu cateva trofee (sculpturi decorative reprezentand arme suspendate pe o coloana) si de urne pentru torte (sculpturi decorative

stil / VERSAILLES (cont.)


decoratiunile interioare reflecta grandoarea regala a epocii jocul oglinzilor multiplica stralucirea si bogatia materialelor: marmura, aur, bronz caracteristicile acestei arte regale: opulenta + coeziunea celui mai mic detaliu cu ansamblul arta de la Versailles bazata pe masura, claritate, armonie si ordine devine model al CLASICISMULUI FRANCEZ dorinta de a supune natura spiritului, ratiunii se reflecta cel mai bine in stilul gradinilor de la Versailles: vaste compozitii in perspectiva, echilibru si armonie, vegetatie si jocuri de apa = punere in scena aproape teatrala, in acord perfect cu stilul arhitectonic

Camera Regelui

Camera Reginei

Opera Regala

gradini / Versailles (arh. Andre le Notre)

simbolistica / VERSAILLES
Versailles = expresia unei gandiri politice = spectaculoasa punere in scena, unde totul concura la gloria monarhului: arhitectura, pictura, gradini, sculpturi, ornamentatie palatul este structurat in 2 zone - de o parte si de alta a camerei regelui: la Est, in directia Parisului: un oras grupeaza locuintele curtenilor si functionarilor adminstrativi la Vest, pe latura opusa: parcul se intinde in mijlocul unei paduri imense, teren pt. distractii & vanatoare axa Est-Vest traverseaza camera regelui, situata in centrul fatadei de 600m lungime, orientata Nord-Sud viata regelui este comparata cu traseul strabatul de Soare, rasarind in fiecare dimineata

simbolistica / VERSAILLES
(cont.)

ratiunile arhitecturale, cat si sculpturile parcului reiau aceasta simbolisti ndu-l pe zeul Apollo cu Regele-Soare elem. se focalizeaza pt. a reprez. c.m. impresionanta apoteoza a puteri ate timpurile

Ludovic XIV asistand la un balet acvatic / Versailles, 1674

PICTURA
Nicolas Poussin (1594 1665) = primul reprezentant al clasicismului francez in pictura; complet strain de maniera de ecleraj a revolutionarului Caravaggio, ci distribuind lumina in mod egal in tablourile sale, in maniera picturilor renascentiste lucrari religioase sau mitologice (avand adesea ca fundal peisajul Italiei, unde si-a petrecut cea mai mare perioada a vietii) Philippe de Champaigne (1602 1674): exprima c.m. bine clasicismul francez in arta portretului (ex. fiica sa + stareta manastirii Port-Royal / tabloul Ex-Voto sau Portretul Cardinalului de Richelieu) Charles Le Brun (1619 1690): Intrarea cancelarului Seguier

Nicolas Poussin Peisaj cu Orfeu si Euridice / Muzeul Luvru / Par

Philippe de Champaigne Ex-Voto (1662) / Muzeul Luvru, Paris

Philippe de Champaigne Armand Jean du Plessis-Duce de Richelieu (1637)

rles Le Brun Pierre Sguier, cancelarul Frantei / Muzeul Luvru

SCULPTURA

Francois Girardon Ludovic XIV Antoine Coysevox Ludovic XIV / (1692) / Muzeul Luvru, Paris Muzeul Carnavalet

MUZICA
muzica clasica isi are originea in Renasterea italiana Reforma & Contrareforma acorda un loc tot mai imp. cantecului in timpul slujbei religioase oratoriu / Italia, cantata / tarile germ., motet / Franta instrum. privilegiat = orga sf. sec. XVI nasterea operei (Jacopo Peri Dafne / 1597 = pierduta; Claudio Monteverdi Orfeu / 1607) noi instrum. / concert: vioara & clavecin primii reprezentanti: Corelli (sonate), Vivaldi (concert), Bach (cantate etc.) sf. sec. XVII apare concertul public de curte - il inloc. pe cel de camera sau de biserica Claudio Monteverdi = primul care fol. vocile umane alaturi de instrum. alti reprez. ai Clasicismului: Schutz (Dresda), Purcell

JEAN-BAPTISTE LULLY (1632


1687)
n. Giovanni Battista Lulli / Florenta angajat initial ca dansator, devine compozitor la curtea lui Ludovic XIV numeroase balete / 1650 1660 (in care si danseaza, alaturi de rege) muzica pt. comediile lui Moliere (Casatorie cu de-a sila, Amorul doctor, Burghezul gentilom etc.) alaturi de Moliere = creator al comediei-balet (Bolnavul inchipuit) c.m. mare maestru al artei

Baletul Alcesta de Lully, reprezentat la Versailles / 1674

Opera Armide de Lully reprezentata la Palais-Royal / 1671 ura de Gabriel de Saint-Aubin, sec. XVIII / Muzeul de Arte Frumoase, Bost

costume de balet / curtea lui Ludovic XIV, sec. XVII

tanarul Ludovic XIV, in rolul Regelui Soare / Baletul Noptii de Lully, 1653

he, tragedie-balet de Moliere, Corneille, Quinault, muzica Lully n Early Music Festival,2007)

TEATRUL
TEATRE. COMPANII DE TEATRU.
Hotel de Bourgogne Theatre du Marais trupa lui Moliere Comedia Franceza Italienii teatrul de balci

ACTORI. CONDITIA ACTORULUI. SCENA & SALA. PUBLICURI.

teatru in aer liber / Franta sec. XVII

(in fata: Gilles le Niais, conducatorul companiei, ca medic sarlatan, ercand sa-si vanda potiunile + fundal de panza pictata, falsa perspectiva a unui

TEATRE
1543 membrii companiei de t. medieval Les Confreres de la Passion (amatori: tapiteri, bacani, mici negustori & functionari) constr. o sala de t. in locul cladirii vechilor duci de Bourgogne / Paris = Hotel de Bourgogne 1548 o hotarare a Parlamentului interzice companiei reprezentarea pieselor religioase, oferindu-le in schimb monopolul reprezentarilor dramatice la Paris, pe care se lupta sa il pastreze confreriile isi pierd insa actualitatea din ele se desprind mici formatii, nuclee actoricesti, dispuse sa intreprinda turnee in tara si sa porneasca activ. teatrale pe cont propriu dispare mentalitatea de confrerie, fiind inloc. cu cea de actor profesionist dar aceste companii nu dispun nici de sedii permanente, nici de repertorii noi nesfarsite hartuieli / Paris intre tabara medievala si cea innoitoare ambele = epuizate /

HOTEL DE BOURGOGNE
cu toata lipsa lui de utilare & confort scenic, teatrul de la Hotel de Bourgogne a cont. sa funct., prin inchirierea salii noilor trupe locale sau straine (din Anglia, Spania, Italia, Olanda) 1599 sala este inchiriata de trupa lui Valleran Le Conte, nu atat de bun actor, cat organizator, purtand titlul de comedien ordinaire Les Comediens du Roy 1613 Valleran Le Conte dispare fara urma conducerea companiei este preluata de Pierre le Messier (celebru ca actor sub numele de Bellerose) 1628 teatrul de la Hotel de Bourgogne devine permanent, fiind considerat prima scena a Parisului trupa se bucura de protectia lui Ludovic XIII si poarta denumirea de Troupe Royale (functioneaza pana in anul 1680) trupa regala joaca in special piese profane de Alexandre Hardy si Jean Rotrou (tragedii in versuri), dar si comedii & farse m. tarziu: Corneille & Racine trupa a fost o buna pepiniera de actori: tragedienii Bellerose si

interiorul teatrului / Hotel de Bourgogne - stg. turnul Jean sans Peur

comedie / Hotel de Bourgogne (gravura de Abraham Bosse, 1634) in extremitati tipuri conventionale de francez (stg.) & spaniol (dr.) n centru, de la stg. la dr. Turlupin, Gaultier-Garguille, Gros-Guillaume si sotia lu

THEATRE DU MARAIS
1629 - infiintarea trupei de actori / Paris in schimbul unei redevente substantiale, membrii Confreriei Pasiunii acorda dreptul trupei de a-si instala cortul la Hotel dArgent 1634 - trupa, condusa de actorul Mondory, isi muta sediul intr-o sala pt. jocuri cu mingea / cartierul Le Marais Teatrul du Marais = concurent serios pt. Hotel de Bourgogne 1636 - premiera Cidul de Corneille 1640 - actorul Floridor se alatura trupei repertoriu: farse (Jodelet), tragedii

Trupa lui MOLIERE


1658 Moliere primeste autorizatia de a juca in fata curtii regale / Luvru, in prezenta regelui si a regineimame (in program: tragedia Nicomede de Corneille si farsa proprie Docteur amoureux ) bunavointa regala:
titlul de Troupe de Monsieur (denumirea oficiala a fratelui regelui) permisiunea de a juca in sala palatului Petit Bourbon (impartind-o cu trupa de italieni si cu baletul curtii) subventie de 7.000 lire

1660 sala de la Petit Bourbon e daramata trupa lui Moliere devine Troupe Royale si primeste dreptul de a juca la Palais-Royal (tot alternativ cu italienii) 1661 1673 = 12 ani de glorie ai trupei & teatrului lui Moliere
1662 reprez. Sc. nevestelor manifestare deschisa a conflictului cu teatrul de la Hotel de Bourgogne scurte piese satirice jucate de ambele trupe 1664 Improvizatia de la Versailles (vezi si E. Ionesco Improvizatie la Alma)

Petit Bourbon / 1581

Petit Bourbon / 1614

Teatrul construit de cardinalul Richelieu in palatul sau / 1641 (viitorul Palais-Royal)

navul inchipuit prezentat in fata curtii lui Ludovic XIV / parcul de la Versailles,

Avarul (pictura de William Powell Frith)

Scoala nevestelor (gravura / 1719)

Moliere / Sganarelle

Pretioasele ridicole

costume / sec. XIX

fotoliul din Bolnavul inchipuit, ultimul rol al lui Moliere / 1673 Stanislavski in Bolnavul

Moliere si personajele comediilor sale (aprox. 50 din 300) (pictura de Edmond Geffroy, societar al Comediei Franceze / 1857)

actualul Theatre du Palais-Royal / Str. Montpensier Nr. 38, Paris (20

COMEDIA FRANCEZA
21 oct. 1680 prin ordinul lui Ludovic XIV, trupa lui Moliere fuzioneaza cu cea de la Hotel de Bourgogne (27 actori selectati de rege personal) = actul de nastere al viitoarei Comedii Franceze, scena nationala a Frantei subventie: 12.000 lire anual nr. lim. de societari (li se garantau statutul social si unele imunitati) repertoriu: Corneille, Moliere, Racine, dar si Rotrou, Scarron etc. diferite sedii pana in prezent (ultimul inaugurat in 1799) pt. aceste privilegii, actorii aveau de infruntat capriciile regale, pe de o parte, dar si invidia & concurenta companiilor rivale, pe de alta parte: Theatre de la Foire (teatrul de balci) Les Comediens Italiens (trupa de actori italieni)

Comedia Franceza / sf. sec. XVIII

Comedia Franceza / 2010

Les Comediens Italiens


1645 la initiativa Mariei de Medicis, in Franta este adusa trupa de actori italieni condusa de napolitanul Tiberio Fiorelli, celebrul Scaramouche
instl. initial la Petit Bourbon, trupa este transferata in 1660 la Palais-Royal, alternand folosirea salilor cu actorii lui Moliere subventie de 15.000 lire si titlul de Comediens Italiens Ordinaires du Roi

initial, trupa juca in italiana piese urmand linia CDA, cu personaje & act. tipice, pe a caror canava se improvizeaza cu verva (Fiorelli aduce traditia personajului Scaramuccio, varianta a Capitanului din CDA) 1683 italienii primesc autorizatie de a juca si in franceza se intetesc conflictul & rivalitatea cu trupa Comediei Franceze lanseaza celebra formula, devenita apoi deviza comediei Castigat ridendo mores (Razand, indreapta moravurile), apartinand poetului Jean de Santeuil scandalul este declansat de piesa La fausse prude (Falsa

Les Comediens Italiens ictura de Watteau / sec. XVIII)

ecarea comedienilor italieni in 1697 (gravura dupa o pictura de Wat

THEATRE DE LA FOIRE
institutia teatrului de balci data inca din Evul Mediu spectacole / aer liber, baraci, corturi, pe estrade improvizate primavara / balciul din cart. Saint-Germain & vara / balciul Saint-Laurent initial: acrobati, echilibristi, scamatori, inghititori de sabii & flacari, dresori de animale etc. apoi: papusi & marionete pana la incercari literare (act. schematica, replici crude, misc. acrobatice, tumbe, salturi periculoase, scene de dans, parade, intrari & iesiri zgomotoase etc.) succesul trupelor de balci creste odata cu intaririle venite din partea it. (stil de joc, procedee scenice, instructori de t., actori + stabilitate: personal, repertorii, amenajare sala parter, loji, balcoane, scena) conflict deschis cu actorii Comediei Franceze, care ii considerau pe forains simpli saltimbanci procese, descinderi politienesti, devalizari, interdictii ingeniozitate

targurile Saint-Germain & Saint-Laurent / sec

ACTORI
BELLEROSE (Pierre Le Messier): conducatorul trupei Hotel de Bourgogne; contemporanii il socoteau prea afectat, dar delicat & armonios; a inceput cu farse, dar s-a consacrat in piese de Corneille (Le Menteur, Cinna), protestand impotriva jocului vulgar MONDORY (Guillaume de Gilberts): conducatorul trupei du Marais, primul mare tragedian francez; stil de joc profund, interiorizat, puternic, inteligent, MONTFLEURY (Zacharie Jacob): actor si sobru, disciplinat dramaturg / Hotel de Bourgogne, rival cu Moliere, pe care l-a denuntat regelui Ludovic XIV pt. incest; moare ca urmare a unei hemoragii, jucand Oreste in Andromaca (se pare ca o curea metalica pe care o folosea pt. sustinerea burtii sale imense i-a Montfleury

ACTORI (cont.)
FLORIDOR (Josias de Soulas): a debutat la Theatre du Marais, dar s-a consacrat la Hotel de Bourgogne, in roluri princ. / tragedii & comedii (Pyrrhus / Andromaca, Neron / Britannicus, Titus / Berenice; fizic extraordinar, voce sonora si flexibila, dictie clara, miscari naturale, tinuta demna, manierat si elegant BARON (Michel Boyron): actor si f. iubit de public & Ludovic XIV dramaturg / trupa lui Moliere; roluri in tragedie & comedie; stil de joc limpede, concentrat, ordonat, dar uneori afectat, strident si infatuat, declara ca pasiunea cunoaste m. multe lucruri decat regulile + daca natura da un Cezar o data la 100 ani, tb. 2000 ani ca sa se nasca un Baron; pe genunchi de regina, iata cum tb. crescut un comedian are un sf. asem. cu cel al lui Moliere: juca Baron Ladislau / Venceslas, tb. sa rosteasca

FARSORI / Hotel de Bourgogne


BRUSCAMBILLE (DESLAURIERS / comedie): tributar italienilor, dar adept al cruditatilor lui Rabelais, al pretiozitatii & vulgaritatii productii sub forma de prologuri-parodii despre saracie, manie, prostanaci, natarai etc. publica Fantezii de Bruscambille, cuprinzand m. multe discursuri, paradoxuri, flecareli si prologuri poznase TURLUPIN (BELLEVILLE / tragedie): roluri (puternica nota licentioasa) de valeti & intriganti (dupa modelul Brighella / CDA, hirsut, cu barba & mustata, purtand palarie cu boruri largi, pelerina, pantaloni cu dungi, sabie de lemn); bon comedien turlupinade (jocuri de cuvinte, echivocuri facile) face parte dintr-un trio celebru, alaturi de Gros-Guillaume si Gaultier-Garguille, despre care se spune ca au murit in aceeasi saptamana: intai Gros-Guillaume,

FARSORI (cont.)
GROS-GUILLAUME (initial LA FLEUR): un betiv gras, urat, diform, cu un abdomen urias, pe care il tinea strans intre 2 centuri, ca sa arate ca un butoi; nu purta masca, dar isi dadea cu faina pe fata, pt. o mai buna mimica a gurii & sprancenelor, facand deliciul publicului, care izbucnea in ras la simpla lui aparitie, dar si ascultandu-l cum

FARSORI (cont.)
GAULTIER-GARGUILLE (sau FLECHELLES): a debutat la Theatre du Marais, dar a fost adus la Hotel de Bourgogne, devenind si ginerele lui Tabarin; fizic ingrat: cap imens asezat pe un corp slabanog, cu picioare lungi si ciolanoase; roluri de batrani, prof. obositi sau invatati pedanti in farse, dar si tragedii, in care

FARSORI (cont.)
TABARIN (Antoine Girard): initial stabilit in Piata Dauphine, alaturi de MONDOR (fratele sau, Philippe Girard), ca vestiti sarlatani comici, vanzatori de licori miraculoase acompaniati pe scena mobila (estrada de lemn) de 2 muzicanti si 1 valet prezentand marfa (dcor: cateva tapiserii ca fundal); pt. farsele mai complicate, trupa se intregea cu o actrita si cateva paiate costum: tunica in dungi verzi si

Tabarin & Mondor / Piata Dauphine, Paris, sec. XVII (inainte de a intra in trupa de la Hotel de Bourgogne)

CONDITIA ACTORILOR
Ludovic XIV / 16 apr. 1641: Vrem ca profesiunea lor [a actorilor], care este o distractie nevinovata pentru oamenii de diferite ocupatii, m. bune sau m. rele, sa nu constituie un motiv de invinovatire sau de prejudiciere a reputatiei lor in viata publica. Le Rituel de diocese de Paris: prevede excluderea din comunitate a actorilor, camatarilor, magicienilor, vrajitorilor, denigratorilor si a altor pacatosi asemanatori La Discipline des protestants de France: Nu va fi permis fidelilor sa asiste la comedii si alte jocuri jucate in public sau in particular, avand in vedere ca din toate timpurile acest lucru a fost interzis crestinilor ca aducand coruptia bunelor moravuri. c.m. multi actori proveneau din burghezie; Turlupin insista sa treaca drept honette homme, unii tineau sa poarte particula nobiliara (de), ca semn al onorabilitatii; sotia lui Valleran Le Conte era primita in c.m. oneste case din Bordeaux

SCENA & SALA


Charles Sorel d. Hotel de Bourgogne / 1624: Galeriile unde luam loc pt. a-i vedea pe ai nostri comediens ordinaires imi displac deoarece nu-i putem vedea decat dintr-o p. Parterul este f. incomod din cauza inghesuielii vagabonzii se afla amestecati printre oamenii onorabili, pe care ii infrunta uneori [] In timpul celor m. linistite mom. de pauza, ei nu inceteaza de a vorbi, a fluiera, a tipa, intrucat nu au platit nimic la intrare, nu vin aici decat pt. ca nu au ce face si nu ii intereseaza ce spun actorii. scenele / Hotel de Bourgogne & Palais-Royal = mici montari de tip italian dcor = mici panouri pictate in trompe doeil (falsa perspectiva) simplit. stilistica (specifica Clasicismului) e det. de cond. tehnice
scenele nu permit schimbari rapide de dcor, de loc de joc (poate un criteriu de aparare furibunda a unit. de loc = cond. neestetica) IDEM: nu permiteau desfas. de batai, urmariri, bastonade povestite de actorul plasat in mijl. scenei cortina se ridica la inc. si se cobora la sf. spect. (nu intre acte) elem. decorative (nec. pt. atm. si fixarea locului & timpului act.)

teoreticienii de pana la Boileau, care fundamentasera noua norma clasica, s-au ridicat impotriva ac. dcor neutru, nedatat, nelocaliz., cerand schimbari de dcor (buc. panza) fie si la vedere, pt. a marca elem. nou al sit.
elem. scenografic p.z. se asocia cu descrierea orala a locului ce nu putea fi reprez. prin schimbarea decorului + se adauga zgomote specifice locului (produse de actori in culise) decorul se simplif. in f. de nat. piesei (Ex. palatul / tragedie / Racine si camera / comedie / Moliere sau strada / farsa Ex. Vicleniile lui Scapin) de la abundenta baroca a decorului se ajunge la simplit. & regularitatea clasice / sec. XVII (decorul nu m. sufoca textul)

c.m.mare p. a spectatorilor stau in picioare, la parter, din care unii (doar barbati) stau chiar pe scena (si asa mica), separati prin 2 balustrade de actorii aflati in mijl. scenei (de aceea nici nu se lasa cortina in timpul spect.); o alta p. a spect. ocupa galeriile & lojile la bufet se vand limonada, biscuiti, pricomigdale preturile biletelor erau fixate prin ordonanta politieneasca:
- 1640 pretul unui bilet = 9 sous 15 sous / 1660 - la parter - 10 sous / 1609 19 sous / 1632 ludovic / 1660 110 sous / 1663 (Critica Scolii nevestelor) pt. galerii, scena sau

sala / Palais-Royal = mare, dreptunghiulara, cu 1.200 loc.; cea din Strada Fosse-Saint-Germaine (viitoarea Comedie Franceza) avea 2.000 loc. / 1689 (luminata de 24 candelabre) inc. sec. XVII 2 spect. / sapt. m. tarziu 3 spect. anuntate pt. ora 14 (afise rosii / H. de Bourgogne & rosu cu negru / trupa lui Moliere), dar incep pe la 16 17 aristocratii nu frecventau Hotel de Bourgogne (scaderea prestigiului social & abaterea de la eticheta vremii) veneau doar nobili tineri & libertini, sfidand & atragand atentia, punand pe acelasi plan t. cu taverna in care esuau apoi pana dimineata p. c.m.substantiala a publicului = populatia de mijl. a Parisului (sau oraselor de prov.) + publicul de parter: militari, ucenici de notari, paji, servitori ai aristocratilor, dintre care multi nu plateau biletul de intrare la nevoie, recurgeau la violenta pt. a patrunde in sala comunicare spontana intre actori & public prologuri comice rostite de insusi protagonistul trupei pe langa aplauze, publicul isi rasplatea adesea actorii tinandu-