Tudor Vianu

Dubla intenie a limbajului i

problema stilului
 Cuprins:

Biografia lui Tudor Vianu

Dubla intenie a limbajului i
problema stilului
 Tudor Vianu
Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8
ianuarie 1898,
Giurgiu - d. 21 mai 1964, Bucureti)
a fost un estetician, critic i istoric
literar, poet, eseist, filosof i
traductor romn.
 Dubla intenie a
limbajului
i problema stilului
Este o constatare plin de consecine, pentru
ntreg domeniul studiilor estetice i literare,
faptul c limbajul omenesc este nsufleit de dou
intenii care, dei rmn mai tot timpul solidare, nu
snt mai puin diferite n spiritul i direcia lor.
Am artat i alt dat c cine vorbete o face
pentru a-i mprti gndurile, sentimentele i
reprezentrile, dorinele sau hotrrile, dar c n
acelai timp comunicrile sale nzuiesc s ating o
sfer anumit a semenilor care ntrebuineaz
acelai sistem de simboluri lingvistice.
 Cine vorbete ,, comunic i ,,se comunic.
O face pentru alii i o face pentru el. n limbaj se
elibereaz o stare sufleteasc individual i se
organizeaz un raport social. Considerat n dubla
sa intenie, se poate spune c faptul lingvistic
este n aceeai vreme ,,reflexiv i ,,tranzitiv.
Cele dou intenii ale limbajului stau ntr-un raport
de invers proporionalitate.
Cu ct o manifestare lingvistic este menit s
ating un cerc omenesc mai larg, cu ct crete
valoarea ei ,,tranzitiv, cu att scade valoarea ei
,,reflexiv, cu att se mpuineaz i plete
reflexul vieii interioare care a produs-o.
 Cele doua intentii ale limbajului se afla intr-un raport
de cooperare, in sensul ca vorbitorul comunica un
mesaj dar in acelasi timp intra intr-un raport social cu
cei care il asculta, exprimandu-si atitudinea fata de
cele comunicate tranzitiv.
Cele doua functii ale limbajului se afla insa si intr-un
raport de inversa proportionalitate, in sensul ca
valoarea reflexiva a limbajului scade in functie de
cresterea valorii tranzitive.
Deci cu cat o manifestare lingvistica se adreseaza
unui grup mai mare de ascultatori, cu atat valoarea lui
tranzitiva creste, iar valoarea sa reflexiva (starea
sufleteasca ce a produs-o ) scade.
Din acest raport T.Vianu deduce ca limbajul poetic
se caracterizeaza prin tranzitivitate limitata si
printr-o reflexivitate infinita.
 T.Vianu face distinctie intre limbajul teoretic (matematic) si
cel artistic .
Limbajul matematic este un simplu instrument explicabil de
comunicare, pe cand limbajul artistic este dominant de inefabil,
capata o ambiguitate ce trebuie descifrata.

Actul matematic este tranzitiv, pe cand cel liric

( artistic ) este reflexiv.

Stilul este dupa Vianu expresia unei individualitati, deci stilul

literar este modul particular de a comunica al unui scriitor.

Stilul unei opere literare depinde de personalitatea creatoare a

artistului si de continutul de idei (fondul) operei respective.

Vianu urmareste apoi interconditionarea dintre continut si

forma, dintre idee si forma poetica a operei.
El subliniaza ca forma poetica plasticizeaza o idee, iar o idee
cu multiple semnificatii cere o forma poetica pe masura.
 Vianu se opreste si asupra pericolelor
care ameninta expresia poetica:
obscuritatea ( cand limbajul poetic se
concentreaza exclusiv in reflexivitate
mergand pana la o incifrare total ) i
banalitatea
( cnd se exagereaza intenia tranzitiv
a limbajului, scriitorul folosind un limbaj
prozaic ).