Rezistenţa materialelor C3

 Solicitarea de încovoiere a barelor drepte

 Solicitarea de încovoiere pură a barelor drepte

(încovoierea pură este solicitarea simplă la care în secţiunea transversală a barei se
dezvoltă moment încovoietor al cărui vector are direcţia uneia din axele centrale şi
principale de inerţie)

1
 Rezistenţa materialelor C3

 Pentru stabilirea distribuţiei tensiunilor din solicitarea de încovoiere pură se adoptă şi

următoarele ipoteze de lucru (în plus faţă de ipotezele generale ale RM):

 bara dreaptă are secţiune constantă pe intervalul în care forţa tăietoare este nulă
şi momentul încovoietor este constant.

 bare este alcătuită dintr-un singur material.

2
 Rezistenţa materialelor C3

 Aspectul static al problemei

- în raport cu sistemul central şi principal de axe, relaţiile de echivalenţă statică
între eforturi şi tensiuni sunt:
N  A  x dA  0

Ty  A  xz  dA  0

Tz  A xy  dA  0

My  A  x  zdA  0

Mz   A  x  ydA  0

Mx  A  xz  y   xy  z dA  0

3
 Rezistenţa materialelor C3

 Aspect geometric al problemei

- se trasează un caroiaj pe suprafaţa laterală a barei ca în figura de mai jos.

- după deformarea barei prin încovoiere se constată:

4
 Rezistenţa materialelor C3

1. Curbarea liniilor generatoare.

Dacă bara este încărcată în sens gravitaţional generatoarele de la partea inferioară se alungesc,
iar cele de la partea superioară se scurtează. Există şi o generatoare, într-o poziţie intermediară
care nu îşi modifică lungimea.

2. Liniile directoare rămân drepte.

Acestea se rotesc faţă de poziţia iniţială asfel încât sunt
perpendiculare pe tangentele la generatoare în punctele lor
de intersecţie.

Observaţii: - fibrele care nu se alungesc (sau nu scurtează) se numesc fibre neutre.

Acestea alcătuiesc planul neutru înnainte de deformare şi o suprafaţă cilindrică după
deformare. Întersecţia acestora cu secţiunea transversală se numeşte axă neutră a
secţiunii transversale. Aceasta nu îşi modifică lungimea.
- la solicitarea de încovoiere pură este valabilă ipoteza secţiunilor plane a lui
Bernoulli (o secţiune plană şi normală la axa barei înainte de deformare rămâne
plană şi normală după deformare). Adică dreptunghiurile caroiajului rămân
dreptunghiuri şi după deformare, şi deci nu se produc deformaţii de lunecare (γ = 0)

5
 Rezistenţa materialelor C3

 Stabilirea deformaţiei specifice liniare

- se consideră o fibră longitudinală în zona întinsă a

barei situată la distanţa η de fibra neutră, şi două
secţiuni transversale situate la distanţa dx înainte
de deformare.

- deformarea din încovoiere produce rotirea relativă

a celor două secţiuni. Secţiunea din stânga s-a
pastrat verticală, iar secţiunea din dreapta s-a rotit
cu unghiul dφ (în ipoteza micilor deformaţii este un
unghi mic).

- liniile directoare ale celor două sectiuni se

intersectează în punctul C, numit centrul de curbură
al fibrelor longitudinale.

- distanţa ρ dintre centrul de curbură şi fibra neutră

se numeşte rază de curbură, iar inversul acesteia,
1/ρ, reprezintă curbura fibrei neutre.

6
 Rezistenţa materialelor C3

- prin rotirea secţiunii, punctul n de pe fibra longitudinală considerată ajunge

în poziţia n’.

mn nn'
- se poate scrie: tgd  tgd 
 
- cum unghiul dφ este foarte mic, atunci tg dφ ≈ dφ. Deci se poate scrie:
mn  dx    d nn'    d

- deformaţia specifică liniară este:

l nn'   d 
x    
l mn   d 

Relaţia de mai sus reprezintă expresia matematică a ipotezei lui Bernoulli

la solicitarea de încovoiere pură şi arată că ε are variaţie liniară pe
înălţimea secţiunii transversale, de la 0 în dreptul axei neutre la valori
maxime în fibrele extreme.

7
 Rezistenţa materialelor C3

 Aspectul fizic al problemei:

Ipoteza comportării liniar elastice a materialului, este valabilă legea lui Hooke pentru
tensiuni normale şi tangenţiale:
  E   G

Cum γ = 0, 0 şi implicit xz  xy  0

Rezultă ca forţele tăietoare Ty şi Tz , precum şi momentul de torsiune Mx sunt nule.

(se verifică astfel trei relaţii de echivalenţă statică)


 Din   E   (expresia legii lui Hooke) şi din x  (expresia deformaţiei
specifice) se obţine: 

x  E 


8
 Rezistenţa materialelor C3

 Prima relaţie de echivalenţă statică devine:

 E
N  A  x dA  A E  dA   A   dA  0
 

Pentru ca relaţia de mai sus să se verifice, trebuie ca momentul static al secţiunii faţă
de axa neutră să fie nul, adică:
S y  A   dA  0

Deci axa neutră trece prin centrul de greutate al secţiunii transversale, adică coincide
cu axa centrală principală de inerţie y.

Deformaţiile specifice liniare şi tensiunile normale

au următoarele expresii în funcţie de ordonata z:
1 E
x  z x  z
 

9
 Rezistenţa materialelor C3

 Înlocuind în a patra relaţie de echivalenţă statică se obţine:

E 2 E E
My  A  x  z  dA  A  z  dA  A z2  dA   Iy
  

 Rezultă că expresia curburii este:

1 My

 E  Iy

 Înlocuind în relaţia tensiunilor normale se obţine:

E My
x   z  E  z
 E  Iy
M
x  y z
Iy
Relaţia de mai sus este cunoscută sub numele de formula lui Navier, şi a fost
descoperită în 1824.

10
 Rezistenţa materialelor C3

11
 Rezistenţa materialelor C3

 Se defineşte modulul de rezistenţă la încovoiere al secţiunii:

Iy
Wy 
zmax

Dacă se înlocuieşte în formula lui Navier, aceasta devine:

My
x,max 
Wy

 Pentru secţiunea dreptunghiulară, cu laturile b şi h, la care axa neutră este y:

Iy b  h3 12 b  h2
Wy   
zmax h2 6

Dacă încovoierea se produce după axa z:

Iz b2  h
Wz  
ymax 6

12
 Rezistenţa materialelor C3

 Pentru o secţiune circulară cu diametrul D,

modulul de rezistenţă este:

Iy   D4 64   D3
Wy     Wz  W
zmax D2 32

 Pentru o secţiune inelară cu diametrul exterior D,

şi diametrul interior d, modului de rezistenţă este:

  D4 64    d4 64   D3   d  
4
Iy
Wy    1      Wz  W
zmax D2 32   D  

 Important: spre deosebire de momentele de inerţie, modulele de rezistenţă nu se

sumează algebric.

13
 Rezistenţa materialelor C3

 Probleme de calcul la solicitarea de încovoiere pură

 Verificarea secţiunii transversale

- se verifica secţiunea de moment maxim furnizată de diagrama de moment.
- dacă materialul are rezistenţe egale la întindere şi compresiune, verificarea
se face în fibra extremă cea mai îndepărtată de axa neutră cu relaţia:
My,max My,max
x,max  zmax  R
Iy Wy

- dacă materialul are rezistenţe diferite la compresiune

şi întindere, atunci verificarea se face pentru ambele
fibre extreme:

  My,max )
 x,max  z(max  Rint indere
Iy
My,max
x,max

 )
z(max  Rcompresiun e
Iy

14
 Rezistenţa materialelor C3

 Dimensionarea secţiunii
- se cunoaşte momentul încovoietor maxim din diagrama de moment, şi
rezistenţa materialului. Se poate scrie:
My,max
x,max  R
Wy
- se scoate modulul de rezistenţă necesar pentru secţiunea transversală:
My,max
Wy 
R
- se alege un tip de secţiune pentru care modulul de rezistenţă efectiv este mai
mare sau egal cu cel necesar, după care se verifică cu relaţia:
My,max
x,max  R
Wy,ef

 Calculul capacităţii de rezistenţă a secţiunii la încovoiere

Momentul capabil încovoietor al secţiunii se determină din relaţia de verificare scrisă
la limită, în care se cunosc secţiunea şi materialul barei.

My,cap  Wy  R

15
 Rezistenţa materialelor C3

 Solicitarea de încovoiere simplă a barelor drepte

Încovoierea simplă este o solicitare compusă – în secţiunea

transversală a barei se dezvoltă moment încovoietor după una
din axele centrale principale de inerţie şi forţa tăietoare
asociată.

Avem următoarele ipoteze de lucru pentru determinarea

distribuţiei tensiunilor normale şi tangenţiale:
- bara are secţiune constantă;

- forţa tăietoare (Ty) nu influenţează distribuţia tensiunilor

normale pe secţiune;

- axa z este axa de simetrie a secţiunii. Atunci

Tz  A xy  dA  0

16
 Rezistenţa materialelor C3

 Distribuţia tensiunilor tangenţiale - Formula lui Juravski

- se separă un tronson de lungime dx din bară.

- pe secţiunile de capăt se pun în evidenţă eforturile, precum şi tensiunile produse de
acestea, tinând seama de variaţiile lor în lungul axei datorate încărcărilor exterioare.
- pe feţele planului longitudinal, tensiunile
tangenţiale (de lunecare) sunt egale şi de
semne contrare.
- în planul secţiunii transversale, tensiunile
tangenţiale se numesc de forfecare.
- conform dualităţii tensiunilor
tangenţiale, xz  zx
- suprafaţa laterală nu este încărcată, pe
fibrele longitudinale extreme avem zx  0
şi implicit pe fibrele extreme ale secţiunii
transversale  xz  0

17
 Rezistenţa materialelor C3

 Se studiază echilibrul corpului izolat de la partea inferioara a tronsonului de bara

considerat (vezi zona hasurata din desenul anterior)

echilibrul pe directia axei X:

 Fx  0
 F  zx  b  dx  F  dF  0
1 dF
rezultă: zx 
b dx
Rezultanta tensiunilor normale F pe aria BCD este:
F  A  x  dA
BCD

Tensiunile normale se pot determina cu formula lui Navier:

My
x  z
Iy
Deci: My My My
F  A  z  dA  ABCD z  dA  I  Sy,BCD
BCD Iy Iy y

18
 Rezistenţa materialelor C3

Prelucrând prin derivare ecuaţia obţinută anterior:

dF Sy,BCD dMy Sy,BCD
  Ty
dx Iy dx Iy

(ţinând cont de relaţia diferenţială dintre momentul încovoietor şi forţa tăietoare

asociată)

Înlocuind într-o relaţie anterioară rezultă expresia tensiunilor tangenţiale de lunecare:

1 dF Ty  Sy,BCD
zx  
b dx b  Iy

Ţinând cont de principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale, rezultă expresia tensiunilor

tangenţiale de forfecare:
Ty  Sy
xz 
b  Iy

Formula lui Juravski, stabilită în 1855.

19