Motivaţia în învăţare

De ce
De ce se studiază Cursa
Ce este motivaţia motivaţia în şcoală broscuţelor Test
„Este aşa de greu, cînd trebuie să...,
şi aşa de uşor, cînd ai o motivaţie.”
(Annie Gottlier)
Auzim adesea la elevii noştri remarci de tipul:
- teorie
- este greu
- nu mă atrage deloc
- nu-mi va folosi niciodată
sau
- am învăţat ceva practic
- nu ştiu cum, dar m-a atras
- am participat cu atenţie
- un profesor ... altfel
.
Ceea ce face diferenţa între aceste comunicări ale elevilor este
motivaţia
 Ce este motivaţia?
Motivaţia este un „concept fundamental în psihologie și,
în genere în științele despre om, exprimînd faptul că la baza
conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri –
trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care susțin
realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini”.

Motivaţia este un ansamblu de forţe ce incită elevul în

a se angaja într-un comportament dat.
 Exerciţiu "De ce?„
Găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări, în mod individual, apoi dezbateţi
în grup.

· De ce este şcoala importantă?

· De ce vin elevii la şcoală?
· De ce nu învaţă elevii?
· De ce nu se implică părinţii?
· De ce sunt programele încărcate?
· De ce nu se învaţă lucruri practice?
· De ce şcoala nu este prietenoasă?

Scrieţi concluziile sub forma unor mesaje cheie puternic

motivatoare
 De ce a apărut studierea motivaţiei în
şcoală?
Din nevoia de a înţelege şi utiliza factorii subiectivi care explică fluctuaţiile de
randament şcolar.
Ne întrebăm:
De ce un elev, care posedă abilităţi cognitive şi competenţe mult mai mari decît
ceilalţi, poate avea rezultate mai mici decît un alt elev cu abilităţi mai reduse?

Cum pot fi identificaţi factorii care influenţează gradul de implicare a

fiecărui elev?

Cum putem şti ce îi "mobilizează" pe fiecare?

Cum poate fi stimulat un elev astfel încît el să obţină un randament în

concordanţă cu potenţialul său?
Factorii motivaţionali
factori interni
(de personalitate sau intrinseci)

factori externi

(de mediu sau extrinseci) care fac elevul

să adopte o conduită particulară
Factorii motivaţionali interni sunt reprezentaţi de nevoile sau
aspiraţiile personale care „împing" elevul să adopte un
comportament precis (curiozitatea, nevoia de cunoaştere, nevoia
de auto-dezvoltare, plăcerea de a lucra ceva anume etc.)

Factorii motivaţionali externi apar atunci cînd persoana este

constrînsă să nu facă ceva sau este stimulată să acţioneze într-o
direcţie predeterminată (pentru recunoaştere, acceptarea de
către ceilalţi, recompensă simbolică sau materială etc.).
Cum găsim modalitatea cea mai potrivită de a motiva elevii dintr-o clasă, ţinînd
cont de faptul că aceştia au personalităţi diferite, stiluri diferite de învăţare şi
sunt sensibili la forme diferite de motivare?
"DEMOTIVARE" elevul percepe sarcina sau comportamentul şcolar ca fiind fără
sens, nerelevant, fără nici o legătură cu activitatea şcolară sau cu nevoile lui de
învăţare, el crede că nu are nici un fel abilităţi sau competenţe în realizarea unei
astfel de sarcini şi, prin urmare, nu are nici o intenţie de a acţiona, de a realiza
respectivul comportament, de a realiza sarcina şcolară propusă.

Sugestii

Propuneţi activităţi şcolare şi teme pentru acasă explicînd raţiunea lor, făcînd
legătura cu viaţa de zi cu zi sau explicînd importanţa lor pentru activităţile şcolare
viitoare (argumentaţi utilitatea).
Asiguraţi-vă că elevii au înţeles foarte bine ce au de făcut şi cum veţi evalua
munca lor; cereţi un feedback, aflaţi dacă şi elevii slabi au înţeles bine sarcina
şcolara (solicitaţi feedback).
Pe cît posibil, activităţile şi temele şcolare trebuie să permită realizarea
/rezolvarea lor în mai multe etape, pornind de la sarcini foarte simple spre cele
complexe sau dificile (stimulaţi abilităţile şi competentele existente).
REGLAREA EXTERNĂ" - elevul sub ameninţarea pedepsei sau sub atracţia recompensei se
decide să se supună şi să realizeze sarcina şcolară prescrisă (de exemplu "tema pentru acasă").
Acesta este primul nivel de motivare, fundamental extrinsec, în care comportamentul
elevului este strict condiţionat din exterior, ne avînd nici un suport intern. Mai mult, cu acest
tip de motivare elevul nu are nici o satisfacţie al realizarea sarcinii (poate doar "uşurarea" că a
scăpat de "povara" realizării ei), frecvent apărînd şi un sentiment negativ (respingere sau
resentiment) faţă de acel tip de sarcină sau acea disciplină, ca o consecinţă insatisfacţiei şi al
perceperii caracterului constrîngător al sarcinii.

Sugestii

Propuneţi elevilor sarcini / teme şcolare la alegere, oferind elevilor posibilitatea alegerii şi
creîndu-le sentimentul controlului.
Întrebaţi elevii ce anume i-ar face să realizeze cu plăcere o anumită sarcină sau temă şcolară
propusa de Dvs.; căutaţi motivaţii interne, aspiraţii personale sau colective (identificaţi motive
de satisfacţie).
Oferiţi recompense stimulative, în acord cu solicitările, trebuinţele sau aspiraţiile elevilor;
negociaţi tipul recompensei, nivelul acesteia şi condiţiile de acordare a ei.
Acordaţi recompensele imediat după identificarea reuşitei sau progresului; pe cît posibil
variaţi tipul recompensei oferite indiferent dacă este material sau simbolic.
Chestionaţi elevii după realizarea sarcinii şcolare pentru a afla pîna la care punct al temei sau
la care moment al activităţii au muncit cu plăcere, ce anume i-a nemulţumit (căutaţi sursele de
insatisfacţie).
 INTEGRARE - elevul descoperă că realizarea unei sarcini îl valorizează, îi asigură
aprecierea din partea celorlalţi, prin urmare, elevul tinde să se integreze în acel
comportament, să îl repete, pentru că îi oferă aprecierea celorlalţi si sentimentul de
competentă personală, de încredere în forţele proprii.

Sugestii

Recompensaţi reuşitele, chiar dacă sunt modeste, mai ales daca vin de la elevi cu
rezultate mediocre sau slabe;
Recunoaşteţi meritul unui elev în faţa colegilor, în faţa părinţilor sau a altor persoane
semnificative; exprimaţi-vă încrederea că va mai realiza astfel de performanţe în viitor.
Imediat după o reuşită propuneţi-ii elevului următorul pas; faceţi-l să accepte o nouă
provocare, o nouă sarcină şi să îşi propună o nouă reuşită.
Evitaţi critica moralizatoare, ironiile şi sarcasmul; pe cît posibil performanţele slabe
trebuie ignorate şi cele bune apreciate; în general aprecierile negative demotivează.
Evitaţi să vă exprimaţi scepticismul cu privire la reuşita viitoare; sintagmele corecte
sunt de tipul: „Am încredere.", „Ştiu că poţi " şi nu: „Sper că”, „Mă îndoiesc”.
 IDENTIFICARE - comportamentul şcolar în sine începe să devină important,
realizarea sistematică a anumitor sarcini şcolare devenind parte a vieţii elevului, a
felului în care el este perceput şi apreciat de membrii familiei, colegi, profesori ca "elev
silitor".
Deşi continua să îl perceapă ca un efort, comportamentul este mult mai valorizat,
elevul începe să îşi propună atingerea anumitor obiective, prescrise de profesor sau de
către parinţi, dar, de această data, acceptate de el.
Sugestii
Identificaţi aspectele de unicitate ale fiecărui elev; dacă este posibil, oferiţi o
"identitate" fiecărui elev în funcţie de succesele sau aptitudinile sale la anumite
discipline (în calitate de diriginte) sau la anumite sarcini şcolare din cadrul unei
discipline (în calitate de profesor); de ex. cel mai bun chimist"; "spiritul critic al clasei",
"optimistul incurabil" etc.
Încurajaţi elevii să îşi propună atingerea unor obiective ambiţioase dar realizabile;
urmăriţi progresele şi încurajaţii să accepte noi provocări şi obiective pe termen lung.
Creaţi condiţiile necesare ca elevii să îşi propună atingerea unor obiective ambiţioase
şi să realizeze eforturi de atingerea a lor, independent de dumneavoastră; apreciaţi atît
rezultatul final cît şi autonomia în stabilirea şi realizarea obiectivelor .
Identificaţi elevii cu hobbyuri interesante mai ales daca ele au legătură şi cu
activitatea şcoala; oferiţi recunoaştere elevilor care au realizat ceva inedit în legătură cu
disciplina pe care o predaţi.
 INTERIORIZARE - are loc asumarea completă a noului comportament. Nu
numai că elevul acceptă obiectivele propuse dar le şi interiorizează, propune noi
obiective, uneori mai ambiţioase decît cele prescrise de ceilalţi, noul
comportament devenind parte componentă a propriei personalităţi.
Mai mult, efortul perceput pentru realizarea sarcinii şcolare începe să fie
minim, iar realizarea sarcinii nu mai intră în conflict cu alte trebuinţe ale
elevului. Practic aceasta este etapa care face trecerea la formarea unei motivaţii
intrinseci.

MOTIVAŢIE PROFUND INTRINSECĂ, elevul tratînd cu interes orice

subiect legat de o anumita sarcină şcolară (care la început a fost extrinsecă),
muncind cu plăcere, fără ca munca depusă să fie percepută ca fiind un efort,
găsind satisfacţie în tot ceea ce face în legatură cu acea activitate.
Este evident faptul că acest gen de motivaţie pentru activitatea şcolară apare
foarte rar, doar unii elevi şi doar pentru unele domenii înguste dezvoltînd o
astfel de "pasiune" şi mobilizînd astfel de resurse interne.
 Pe o coala de hîrtie , vă rog să realizaţi un tabel cu
patru coloane, cîte o coloană pentru fiecare din
categoriile:
1. Demotivare
2. reglare externă
3. integrare şi identificare
4. Interiorizare şi motivatţe intrinsecă.
Gandindu-vă la elevii din clasa dumneavoastră preferată
vă rog să decideţi în care stadiu de motivare se află fiecare
şi să treceţi fiecare nume în coloana corespunzătoare.
Pentru fiecare din cele patru grupuri de elevi în parte,
revăzînd informaţiile de mai sus, schiţaţi o strategie de
lucru astfel încît să stimulatţ evolutţa lor sub aspect
motivaţional.