Motivarea

elevilor
secolului XXI
De multe ori auzim sau nu, de la elevii noștri remarci
de genul:

„este greu”,
„nu-mi place”,
„mă enervează”,
„nu mă atrage deloc”,
„nu-mi va folosi niciodată”, „teorie, teorie,
teorie, m-am saturat”,
„nu mă mai interesează deloc ce se
întamplă”, etc.
 SAU
„super”,
„am trăit o experiență formidabilă”,
„de mult nu a mai fost așa cool la ore”,
„în sfârșit”,
„nu știu cum, dar m-a atras, am participat cu
atenție”,
„am învățat ceva practic”, etc.
Ceea ce face diferență între aceste „comunicări” ale
elevilor este motivația.
Educația nu trebuie să doară sau să producă
suferință, ci să placă, să fie de folos, să
formeze cetățeni responsabili, echilibrați și
motivați spre acțiune și schimbare.
(apud. C. Ciucu, M. Stas, 2008)
Studierea motivației în școală a pornit din nevoia de a
înțelege și utiliza factorii subiectivi care explică
fluctuațiile de randament școlar.
Ne întrebăm, de exemplu:
- de ce un elev, care posedă abilități cognitive și
competențe mult mai mari decât ceilalți, poate avea
rezultate mai mici decât un alt elev cu abilități mai
reduse?
- Cum pot fi identificați factorii care influențează gradul
de implicare a fiecărui elev?
- Cum putem ști ce îi "mobilizează" pe fiecare?
- Cum poate fi stimulat un elev astfel încât el să obțină
un randament în concordanță cu potențialul său?
Exista numeroase definiții ale termenului de
motivație
În comun motivația este un ansamblu
de forțe ce încântă elevul în a se
angaja într-un comportament dat.
Este vorba de un concept care se
raportează atât la factori interni (de
personalitate sau intrinseci), cât și la
factori externi (de mediu sau
extrinseci) care fac elevul să adopte o
conduită particulară.
 Definiția
Necesitate de a acționa;
proces psiho-fiziologic care
controlează comportamentul
uman, ce definește direcția,
organizarea, activitatea și
stabilitatea; capacitatea
persoanei de a răspunde în mod
activ nevoile lor.
 Factorii motivaționali
 factorii motivaționali interni sunt reprezentați de
nevoile sau aspirațiile personale care „împing” elevul să
adopte un comportament precis:
- curiozitatea,
- nevoia de cunoaștere,
- nevoia de auto-dezvoltare,
- plăcerea de a lucra ceva anume etc.
 factorii externi apar atunci când persoana este
constrânsă să nu facă ceva sau este stimulată să
acționeze într-o direcție predeterminată pentru:
- recunoaștere,
- acceptarea de către ceilalți,
- recompensa simbolică sau materială etc.
 Motivaţia
Motivaţia este inteligenţa care
se identifică cu cele mai
profunde sentimente asociate
gândurilor personale.
Acestea reprezintă aspectul
subconştient al gândirii
conştiente.
А fi motivat însemnă a acționa, a
tinde spre ceva, a face ceva.

Un elev care nu simte nici un

impuls sau nici nevoie de a
acționa este caracterizat ca un
elev nemotivat, în timp ce un elev
care este activ, energic, de a
acționa spre un obiectiv, este
considerat un elev motivat.
 Motivația elevilor
La aceste nivel pentru dascăli, este
important ca elevul să manifeste interes
pentru școală și să-și realizeze
satisfăcător (sau foarte bine) sarcinile
școlare.
Elevii au grade diferite de motivare (ca
intensitate) și sunt sensibili la diferite
tipuri de motivație (ca orientare).
 Motivația elevilor
- este "împins" de curiozitate sau interes pentru
cunoaștere,
- dorește să obțină aprecierea din partea profesorului,
colegilor sau părinților.
- resimte un acut resentiment față de obligația de a
realiza o temă școlară, dar o face cu conștiinciozitate
depunând un mare efort cognitiv.
- altul vede în aceeași sarcina școlară o provocare și în
același timp o plăcere, sentimentul fiind cel de
satisfacție și încântare și nici de cum cel de efort.
 Întrebarea:

- Cum găsim modalitatea cea mai

potrivită de a motiva elevii dintr-o clasă,
ținând cont de faptul că aceștia au
personalități diferite, stiluri diferite de
învățare și sunt sensibili la diferite
forme de motivare?
 Cum să motivăm activitatea de cunoaștere
a elevului?

• „Legea psihologică afirmă: înainte de a propune

copilului careva activitate, interesează-l, înțelege
că el este pregătit pentru această activitate și
toate puterile sunt îndreptate spre ea„
L.S. Vygotsky
• ”Activitate fără motiv nu există”
A.N. Leontiev
 Motivul

 Motivul – sursa de activitate a fiecărei

persoane.
 „Baterie electrică, a energiei" fiecărei
persoane, de puterea acesteia depinde
intensitatea activității umane.
 Nu-i motiv intern sau forța motrică
internă, atunci orice activitate este sortită
să fie plictisitoare și inutilă.
 Motivul
• Interesele
• Tendinţa
• Aspiraţia
• Intenţia
• Convingerile
• Idealurile
• Dorinţa
• Scopul
• Concepţia despre lume şi viaţă
 „Atunci
când informația este prezentată
înafara interesului, în cortexul
cerebral se formează un centru
de respingerie, de
înlăturare/eliminare/detașare
activă” I.P.Pavlov
 Fără starea de spirit activă sau
dispoziția interioară al copilului,
fără o motivație spre activitate,
intervenția pedagogică de bază
este violența.

 Cadru didactic se bazează doar pe

conceptul „trebuie” și „este
necesar” și se confruntă cu
motivația negativă. - Psihoneurologia
 În acest context la copil se formează:

 tendința de a se sustrage, eschiva abate de

la studii, învățătură;
 instruirea și rezultatele sunt neînsemnate,
joase;
 distractibilității, abaterea înaltă în timpul
orelor;
 repede obosesc;
 senzație de demoralizare și nemulțumire;
 imobilitate, rigiditatea gândirii.
Motivul interior al activității de studii trebuie să
preceadă și să însoțească învățarea.

 Învățătorul uneori uită, că din ceea ce

pentru el pare foarte important și util, nu
are sens pentru elev.
 Motivația trebuie special dezvoltată,
modelată și stimulată.
 Procesul de formare și de consolidare a
motivației pozitive la elevi pentru
învățătură este numită motivația activității
școlare.
MOTIVAȚIE
• Putem folosi diferite strategii care pot
asigura o creștere a gradului de implicare a
elevului.
• Aplicarea strategiilor vizăm atingerea a
două obiective finale:
1) îmbunătățirea randamentului școlar de
moment al elevilor;
2) facilitarea evoluției sub aspect
motivațional al elevilor, prin trecerea treptată
de la condiționarea externă, prin forma
intermediară de motivare extrinsecă spre
motivația intrinsecă.
 Factorii care influențează asupra
dezvoltării, formării motivației școlare la
elevi
 Conținutul materialului educațional.
 Stilul de comunicare a cadrelor
didactice cu elevii.
 Esența și nivelul activităților
educaționale, cognitive și informative.
Metode de motivație și stimulare a
activități elevilor
 Încurajare
 mustrare
 Jocul educativ și informativ
 crearea reprezentărilor vizuale,
 crearea situației de succes
 stimularea prin evaluare
 satisfacerea dorinței de a fi o
persoană importantă.
 Metode de motivație și stimulare a
activități elevilor
 baza pe experiență,
 interes cognitiv,
 crearea situației de problemă,
 motivația de a căuta soluții alternative,
 efectuarea activităților creative,
 "Brainstorming"
 dezvoltarea cooperării
(activități în perechi, în grup, metoda de
proiect)
 Metode de motivație și stimulare a
activități elevilor
 formularea cerințelor educaționale/
de studii,
 informarea despre rezultatele învățării,
 dificultăți cognitive,
 activități de autoevaluare și de
corecție,
 reflecții asupra comportamentului,
 prognozarea activităților ulterioare
 Metode de motivație și stimulare a
activități elevilor
 dezvoltarea dorinței de a fi util societății,
 îndemn de a examina calitățile unei
personalități puternice,
 crearea situaților de ajutor reciproc,
 căutarea contactelor și cooperare,
 interes în rezultatele muncii colective,
 control reciproc.
 Mulțumesc
pentru atenție!!!