FIZIOLOGIA SANGELUI

HEMATIA

TRANSPORTUL
GAZELOR RESPIRATORII
 GENERALITATI
 95% din proteine sunt reprezentate de
hemoglobină. Restul sunt enzime din
sistemul energetic.

 Eritrocitele sau hematiile au multiple

funcţii dar cea mai importantă este cea
de transport al gazelor respiratorii
(oxigen şi bioxid de carbon).
 Generalitati
Din cei ~ 5 – 5,5 l de sange, aproape jumatate
sunt reprezentati de hematii (2,3 – 2,5 l);
restul elementelor figurate din sange, desi au
functii importante, reprezinta o fractiune
redusa (leucocitele 25 ml, trombocitele
nesemnificativ).

Hematiile sunt elemente figurate anucleate, cu

forma de disc biconcav. Aceasta forma ii
confera multa avantaje functionale:
- suprafata de schimb maxima;
- posibilitatea de a strabate spatii cu diametru
mai mic decat al ei.
 Hematiile:
- diametru de 7-8 µm;
- culoare rosie-portocalie (datorita
prezentei hemoglobinei); zona centrala
este mai palida datorita grosimii reduse a
celulei;
- durata de viata 120 zile

Numarul de hematii este

- barbat 4.500.000 – 5.000.000 / mmc
- femei 4.200.000 – 4.500.000 /mmc
 Cresterea numarului de hematii poate
fi fiziologica sau patologica si se numeste
poliglobulie.
- poliglobulia fiziologica: altitudine; efort
fizic; emotii; deshidratare
- poliglobulia patologica; boli insotite de
hipoxie tisulara (insuficienta cardiaca).

Scaderea numarului de hematii se

numeste anemie (fiziologica = mineri,
scafandri); patologica (hemoragii).
 Hematopoeza
Reprezinta procesul de formare al
hematiilor. Incepe inca din viata
intrauterina:
- in lunile 0 - 2 de viata intrauterina
hematiile se formeaza la nivelul tesutului
mezenchimal al sacului vitelin
- in lunile 2 – 5 de viata intrauterina
hematiile se formeaza in ficat, splina,
timus si ganglioni limfatici
- dupa luna a 5-a a vietii intrauterine se
formeaza la nivelul maduvei hematogene
si pe tot parcursul vietii postnatale.
Maduva hematogena este localizata la
nivelul vertebrelor, sternului, coaste,
epifize proximale ale femurului si tibiei.

Etapele prin care se ajunge la formarea

hematiei adulte sunt:
celula stem pluripotenta → proeritroblast
→ eritroblast bazofil → eritroblast
policromatofil → eritroblast ortocromatic
→ reticulocit → eritrocit matur
 Caracteristicile acestor elemente:
- elementele tinere poseda nucleu si nu au
hemoglobina
- pe masura ce avansam catre stadiul
matur dispare nucleul si creste
concentratia de hemoglobina
- reticulocitul este o celula nucleata care
poseda hemoglobina

Hematia contine:
- 60% apa; 34% hemoglobina; lipide,
proteine, glucide, saruri minerale
Eritropoeza (formarea eritrocitelor) se
produce prin acţiunea hormonului
eritropoetină în ficat şi rinichi.
Un rol important în eritropoeză îl joacă
fierul, cobalamina (vitamina B12) şi
acidul folic (vitamina F).

Scăderea concentraţiei sanguine în

oxigen stimulează accelerarea
eritropoezei cu producerea hormonilor
necesari.
 Hemoliza fiziologica
Distrugerea hematiilor (hemoliza
fiziologica) se desfasoara la trei niveluri:
- splina; sediul unde are loc sechestrarea
hematiilor imbatranite si a celor cu
modificari minime ale membranei lor;
- Ficatul; este capabil sa distruga hematiile
doar cu vicii evidente de conformatie;
- Circulatia generala; unele hematii
fragilizate si deformate prin imbatranire
vor fi distruse prin trecerea prin diverse
capilare.
 Grupe sanguine
La nivelul membranei hematiei se gasesc
doua tipuri de polizaharide cu proprietati
antigenice numite aglutinogene A si B.
Acestor antigene le corespund niste
anticorpi plasmatici numite aglutinine α si
β.
Prezenta acestor antigene de pe hematii
si anticorpi din plasma in sangele fiecarui
individ este determinata genetic si sta la
baza descrierii grupelor sanguine din
sistemul AB0 (0, A, B, AB).
 Grupe sanguine
Grupa Aglutinogene Aglutinine
sanguina (hematii) (plasma)
0 - α si β
A A β
B B α
AB A si B -
 Determinarea grupelor sanguine se efectueaza
cu ajutorul serurilor hemotest.
Cunoasterea grupelor sanguine si stabilirea
compatibilitatii intre sangele primitorului si cel
al donatorului este utila in realizarea transfuziei
sanguine.
Compatibilitatea sanguina:
- Grupa sanguina 0 este donator universal si
poate primi doar de la grupa 0;
- Grupa sanguina A poate primi de la 0 si de la A
si poate dona la grupa A;
- Grupa sanguina B poate primi de la 0 si de la B
si poate dona la grupa B;
- Grupa sanguina AB poate primi de la 0, A si de
la B si poate dona la grupa AB.
 Factorul Rh
Inafara sistemului antigenic AB0, pe hematii s-
a mai descris si factorul Rh.
Factorul Rh este un antigen prezent pe hematii
mostenit numai de la tata.
Persoanele care prezinta factorul Rh pe
suprafata hematiilor sunt Rh + (85%), iar cele
care nu-l au sunt Rh – (15%).
La mame Rh -, dezvoltarea unui fat Rh
+ determina producerea de anticorpi
circulanti anti-Rh. Ritmul lent de
producere a acestor anticorpi si
posibilitatea redusa de contact pre-
partum intre hematiile fatului si
circulatia materna fac ca prima sarcina
sa decurga normal.

La cea de-a doua sarcina si la

urmatoarele apar accidente de
incompatibilitate sanguina mergand
pana la avort spontan.
 Transfuzia sanguina
Transfuzia sanguina reprezinta administrarea
de sange integral, plasma sau masa de
elemente figurate unui pacient.
Inainte de a efectua o transfuzie este
obligatoriu sa se determine grupa sanguina si
sa se efectueze compatibilitatea directa
(sangele donatorului se potriveste cu cel al
primitorului).
Se transfuzeaza sange izo-grup si izo-Rh in
orice cantitate.
Cand nu avem sange izo-grup, izo-Rh se
transfuzeaza max. 500 ml sange compatibil.
 Hemoglobina
Hemoglobina este un pigment respirator
care asigura functia majora a eritrocitelor
(transportul gazelor respiratorii).
In conditii normale, concentratia
hemoglobinei este 16 g/dl la barbati si 14
g/dl la femei.

Din punct de vedere chimic, hemoglobina

este formata din hem si din globina.
Hemul este format dintr-un atom de fier
fixat in centrul acestuia.
Oxigenul se leaga de molecula de fier, iar
bioxidul de carbon se leaga de globina.

Oxigenul este transportat sub forma de

oxihemoglobina (combinatie labila).

Bioxidul de carbon este legat sub forma de

carbohemoglobina (combinatie labila).

Combinatia hemoglobinei cu oxidul de carbon,

nitratii conduce la formarea
carboxihemoglobinei (combinatie stabila).
 HEMOGLOBINA
Biosinteza hemoglobinei
 sinteza coordonată a diferitelor lanţuri de
peptide (care constituie globina) şi sinteza
hemului.
 începe în măduva hematogenă, la nivelul
eritrocitelor nucleate, se continuă la un nivel
redus, timp de 1-2 zile la nivelul
reticulocitelor, iar la nivelul eritrocitelor
mature sinteza de hemoglobină este sistată.
 HEMOGLOBINA
a. Sinteza hemului (protoporfirina IX feroasă)
 Mitocondrial:
• condensare glicină + succinil coenzimă A
 acid aminolevulinic (ALA)
 Citosolic:
• 2 ALA  porfobilinogen (dehidrază specifica)
• condensare 4 porfobilinogen  tetrapirol linear
• ciclizare tetrapirol
• reduceri succesive  protoporfirina IX
 Mitocondrial:
• inserare Fe+2 (ferochelatază)
 HEMOGLOBINA
b. Sinteza globinei
 Molecula de hemoglobină conţine 2
perechi de lanţuri: 2 lanţuri  şi 2 lanţuri
non- (lanţuri ,  sau ).
 Hemoglobina adultului sau hemoglobina A
conţine 2 lanţuri  şi 2 lanţuri ;
 Hemoglobina fetală conţine 2 lanţuri  şi
2 lanţuri ;
 Defecte în sinteza lanţurilor polipeptidice
specifice apar clinic sub forma unor
afecţiuni numite talasemii.
 Proprietăţile funcţionale ale Hb

 Concentraţia hemoglobinei la nivel

eritrocitar este de 32 g/dl.
 In eritrocit, hemoglobina transportă
eficient oxigenul fără a exercita un efect
osmotic aşa cum fac proteinele
plasmatice.
 Proprietatea hemoglobinei de transportor
de oxigen se explică astfel:
Afinitatea Hb pentru oxigen este mare  deplin
saturată cu oxigen la nivel pulmonar.
Legarea iniţială a oxigenului facilitează legările
ulterioare.

Interacţiunea hem-hem = legarea oxigenului de un

hem afectează proprietăţile altor molecule de hem 
modificarea afinităţii de legare a oxigenului de
hemoglobină cu oxigenarea

Gradul de oxigenare (procentul de saturare a

hemoglobinei cu oxigen) funcţie de presiunea parţială
a oxigenului (pO2)
= curba de disociere a oxigenului de Hb (sigmoidă)
Afinitatea oxigenului pentru Hb se modifică cu pH-ul (Bohr, 1904).
Eritrocitele conţin anhidraza carbonică (bioxid de carbon  acid
carbonic  H+ + HCO3-  pH-ul intracelular.

Creşterea H+ scade afinitatea oxigenului pentru Hb şi

facilitează descărcarea oxigenului la ţesuturi.
 Deoxihemoglobina leagă H+ eliberaţi de
HCO3-. Creşterea concentraţiei HCO3-
determină difuzia sa înafara
eritrocitelor fiind înlocuit cu clorul.

 La nivel pulmonar procesul este invers;

bioxidul de carbon este pierdut de
către sange, pH-ul creşte şi are loc şi
creşterea afinităţii hemoglobinei pentru
oxigen.
Creşterea temperaturii  afinitatea O2 pentru Hb

5mM 2,3 DPG, ~ cu Hb; modifică afinitatea pentru oxigen

- prin legarea la deoxihemoglobină
- prin pHi (anion puternic, impermeant cu 5 grupări acide)
 Methemoglobina
 Fierul din structura hemului normal este in
formă feroasă, in timpul legării reversibile a
oxigenului fierul rămane in stare feroasă.
 Cand fierul feros din hem este oxidat la Fe+3
are loc formarea methemoglobinei care nu este
capabilă să reacţioneze cu oxigenul. In soluţii
acide, locul de legare a oxigenului este ocupat
de apă, iar in soluţii alcaline este ocupat de
grupări OH-
 Nivele de methemoglobină 10-25% determină
cianoză; necesită tratament.
 La nivel de 35% - pacienţii prezintă dispnee şi
cefalee, nivelele de 70% sunt letale.
 Methemoglobina
= după expunerea hematiilor la substanţe
toxice cum ar fi nitriţi, coloranţi anilinici şi
unele droguri oxidante;
= la heterozigoţi (statusul homozigot este
letal), varianta M de Hb (substituirea
aminoacizilor afectează hemul, produce
oxidarea fierului);
= la homozigoţii cu deficienţa reductazei
NADH dependentă.
 Carboxihemoglobina
 CO, ca şi O2, se leagă de fierul din hem, dar
afinitatea hemoglobinei pentru CO este de
200 ori mai mare decat pentru oxigen. CO
interferă cu transportul de oxigen:
 CO poate ocupa fierul din toate moleculele de
hem ale tetramerului şi astfel nu mai poate
lega oxigen. In alte molecule, hemoglobina
este compusă din tetrameri mixti (ex: CO;
CO; O; O) cu afinitate mare.
 Simptomele toxicităţii cu CO apar la un nivel
de 5-10% carboxihemoglobină; la 40% apare
pierdera cunostinţei pană la moarte.
 Carboxihemoglobina
Afinitatea mare a CO pentru hemoglobină se datorează
ratei reduse de disociere a CO de hem. Timpul de
înjumătăţire al CO la un individ cu funcţie ventilatorie
normală este de ~ 4 ore; administrarea de oxigen pur
poate scurta timpul de înjumătăţire la 1 oră.
 Constante eritrocitare
1. Valoarea globulară (indice de culoare)
este un indice relativ care permite
aprecierea încărcării procentuale cu
hemoglobină a sângelui de cercetat în
funcţie de numărul de eritrocite. Se
calculează după relaţia:
Val. Globulară = concentraţia Hb / Nr.
hematii
Valori normale = 0,85 – 1,15
- Scăderea < 0,85 se numeşte hipocromie
- Creşterea peste 1,15 se numeşte
hipercromie
 Constante eritrocitare
2.Volumul eritrocitar mediu se calculează
astfel:
VEM = valoarea hematocritului x 10/număr
hematii
Valori normale:
- 82 – 92 μ3 – normocite
- 110 – 140 μ3 – macrocite, megalocite
- 50 – 70 μ3 – microcite
 Constante eritrocitare
3.Conţinutul eritrocitar mediu în
hemoglobină reprezintă cantitatea de
hemoglobină conţinută într-un eritrocit.

Se calculează astfel:
H.E.M. = cantitatea de hemoglobină
/numărul de hematii x 10-6
Valori normale = 26 – 31 µg
Valori crescute apar la macrocite, iar
valori scăzute apar la microcite.
 Constante eritrocitare
4. Concentraţia eritrocitară medie de
hemoglobină reprezintă procentul din
volumul eritrocitar ocupat de
hemoglobină.
Se calculează după formula:
C.H.E.M. = 15 x 100/45

Valorile normale sunt cuprinse între 32% şi

34%.
 TROMBOCITUL

HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 TROMBOCITE
PLACHETE SANGUINE
 formatiuni
• de 2-3 m
• anucleate
• delimitate de plasmalema
• formate prin ruperea de fragmente din megacariocite
• cu durata medie de viata ~8 zile
 180 000-400 000/mm3 in sange
• 1/3 depozitate in splina
• sub 150 000/mmc = trombocitopenie
• peste 500 000/mmc = trombocitoza
 productie zilnica 20 000-50 000/mmc
• stimulata de trombopoetina
• inhibată de estrogeni si corticosteron
 TROMBOCITE
Plachetele prezinta trei zone:
- periferica (adeziune, pseudopode),
- sol-gel (hialoplasma, contractilitate),
- granulomer (organite, granule, corpi
densi secretori).
Granulele dense contin ADP si 5HT,
factori agreganti.
Proteine importante: contractile (actina,
miozina, trombostenina), coagulante
(fibrinogen, V, VIII, XI, XIII, f2, f3).
 TROMBOCITE

Plachetele sunt strict specializate

pentru hemostaza,
la care participa prin
- formarea dopului plachetar,
- eliberare de factori ai coagularii.
 TROMBOCITE
Cuplarea stimul - activare plachetara

Activarea plachetara este declansata de:

- trombina formata initial la locul leziunii
- colagenul de la nivel subendotelial.

ADP si produsii de oxidare a acidului

arahidonic mentin si amplifica activarea
plachetara.
 TROMBOCITE
Secretia plachetara

Plachetele contin trei tipuri de granule:

- granule  (proteine citosolice / secretorii)

- granule dense (ADP, ATP, calciu, 5-HT)

- granule lizozomale.

Granulele sunt distribuite randomizat in

plachetele nestimulate; se vor misca in
centrul plachetelor dupa activare.
 TROMBOCITE
a.proteine din care albumina si Ig G sunt cele
mai importante; preluate de plachete prin
mecanisme nespecifice

b.proteine sintetizate de plachete sau preluate

din plasma prin maturarea megakariocitelor
(fibrinogen, factor von Willebrand si factor V);
fiecare se leaga de suprafata membranei
plachetare; fenomen care le face disponibile in
concentratii mari pentru a participa la reactiile
hemostatice in timpul formarii cheagului
 TROMBOCITE
 Proteinele granulelor α sunt absente în
plasmă până când sunt secretate în urma
activării plachetare;
 sunt reprezentate de trombospondina, β-
tromboglobulina, factorul plachetar 4
(PF4), factorul de creştere derivat din
plachete (PDGF) şi factorul de creştere β
transformat (TGF-β).
 PF4 are rol de a neutraliza activitatea
anticoagulantă a heparinei.
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Hemostaza reprezintă fenomenul de
oprire a hemoragiei (extravazarea
sangelui prin peretele vascular lezat).

 Hemostaza fiziologică reprezintă oprirea

hemoragiei ca urmare a lezării vaselor
mici şi mijlocii.

 Hemostaza medicamentoasă /
chirurgicală în cazul lezării vaselor mari.
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 La procesul de hemostază participă vasele
sanguine, plachetele şi factorii plasmatici ai
coagulării; fiind iniţiată de contactul sangelui cu
suprafeţe rugoase.
 Prezintă mai multe faze suprapuse in timp şi
intricate:
• reacţia vasculară
• aderarea şi agregarea plachetară  dop plachetar
• coagularea =formarea +retracţia cheagului de fibrină
• fibrinoliza (disoluţia cheagului) +
 reparaţia conjunctivă a peretelui vascular
 perforarea cheagului voluminos de vase de neoformaţie
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
Reacţia vasculară hemostatică cuprinde:
- constricţia vaselor lezate;
- spasm miogen;
- vasoconstricţie reflexă simpatică.
Mediatorii implicaţi sunt histamina, 5HT, TXA2,
adrenalina, fibrinopeptidul B (FPB), la care se
adaugă şi vasodilataţia in teritoriile invecinate.
Spasmul este mai puternic când aria lezată este
mai întinsă. In cazul acumulării interstiţiale a
sangelui creşterea presiunii tisulare are şi ea
efect hemostatic.
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
Aderarea şi agregarea plachetară.
 Distrugerea endoteliului expune
structurile subendoteliale la contactul cu
plachetele.
 Activarea plachetară este declanşată de
trombină (formată la locul leziunii) şi de
colagen de la nivel subendotelial; acest
proces este menţinut şi amplificat de
către creşterea concentraţiei de trombină
şi de agonişti care determină activarea
plachetară (ADP şi produşi de oxidare ai
acidului arahidonic).
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Trombocitele aderă prin stabilirea de punţi
formate din factorul von Willebrand (proteină
produsă de celulele endoteliale şi
megacariocite) intre complexul glicoproteic
membranar IbIX şi grupările aminice ale
colagenului (laminina).
 Agregarea se produce prin punţi de fibrinogen
legate de complexul glicoproteic IIbIIIa
(integrina α2bβ3). Factori activatori plachetari
principali sunt: ADP (eliberat din celule lezate)
şi trombina (produsă in cadrul coagulării).
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Plachetele activate eliberează numeroase
substanţe bioactive printr-un mecanism
specific numit degranulare şi anume:
ADP, factor 3 plachetar, catecolamine,
5HT, TXA2.
 Formarea trombului plachetar parcurge
trei stadii:
- agregare provizorie (val primar de
trombocite),
- faza de remisiune,
- agregare definitivă (metamorfoză
vâscoasă).
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
Coagularea
constă în formarea unei reţele de fibrină în
care sunt prinse elementele figurate şi o
cantitate redusă de ser. La acest proces
complex participă:
- factorii plachetari ai coagulării (1 =
proaccelerină, 2 = fibrinogen, 3 =
fosfolipide, 4 = antiheparinic, 5 = proteina
S, 6 = antifibrinolitic, 7 = serotonină, 8 =
retractozim, 9 = protrombină);
- factorii plasmatici; activarea factorilor
polipeptidici se realizează prin proteoliza
limitată, în cadrul unei cascade enzimatice
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Monomerii de fibrină se formează prin
înlăturarea de către trombină a peptidelor
asociate din fibrinogen (FI).
 Fibrinogenul este sensibilizat la acţiunea
trombinei de către f2. Formarea
legăturilor covalente între polimeri de
fibrină este catalizată de un factor
stabilizator al fibrinei (XIII), activat de
trombină.
 Trombina rezultă prin activarea
protrombinei (FII).
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Complexul enzimatic activator cuprinde
factorul Stuart (X) activat, proaccelerina
(V), fosfolipidele plachetare (3) şi calciul
(IV);
 Odată declanşată, activarea protrombinei
este catalizată şi de trombina formată.

 Acest mecanism de autoamplificare este

completat de acţiunea activatoare a
trombinei asupra factorilor VII, IX, X.
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
Factorul X poate fi activat pe cale:
- extrinsecă, cu participarea proconvertinei
(VII) şi tromboplastinei tisulare (III);
- intrinsecă, toţi factorii necesari fiind prezenţi

in plasmă, activaţi in următoarea ordine:

=factorul Hageman (XII),
=precursorul plasmatic al tromboplastinei (XI,
AHGC, PTA),
=factorul Christmas (IX, AHGB, PTC), în final
participând şi factorul antihemofilic A (VIII,
AHGA) şi fosfolipidele plachetare (3).
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Factorul X este activat în prezenţa
colagenului (suprafeţe rugoase),
kalicreinei şi kininogenului greu (HMWK);
 La iniţierea activării participă factorul XI.

 Sunt două forme activate:

- , cu greutate moleculară mare, legată

de suprafaţa activantă şi care activează
fXI;
- , cu greutate moleculară mică, mobilă,
diseminează formarea de kinine şi
plasmină.
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Odată declanşată una din cele două căi,
ele coexistă interdependent.
 Retracţia cheagului se produce prin
retracţia pseudopodelor plachetare
ancorate la reţeaua de fibrină; reţeaua se
rigidizează şi serul este expulzat din
structura cheagului.
 Timpul de coagulare total este de 6-8
min, din care formarea fibrinei doar 2-5 s
iar activarea trombinei doar 5-7 s.
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
Controlul coagulării şi fibrinoliza
 Factorul tisular activator al plasminogenului,
eliberat de celulele endoteliale, transformă
plasminogenul în plasmină, care hidrolizează
fibrina, limitand extinderea cheagului.
 Trombina legată de trombomodulina de pe
suprafaţa celulelor endoteliale activează
proteina C, care in prezenţa proteinei S
inactivează factorul Va şi factorul VIIIa.
Proteina C activă mai inhibă coagularea şi prin
blocarea unui inhibitor al activatorului tisular al
plasminogenului (TPA).
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 Antitrombina III este un inhibitor general al
factorilor coagularii; heparina potenţează
activitatea acesteia; factorul f2 o blochează.
 Pe măsura avansarii fibrinolizei are loc
invazia fibroblastică cu secreţie de colagen
şi refacerea peretelui vascular prin ţesut
cicatriceal.
 Neoformaţia vasculară reprezintă formarea
de vase noi care vor perfora ţesutul
conjunctiv ce împiedică irigarea normală.