2.

Физические основы искусственного

охлаждения
2.1. Fenomenele şi principiile, aplicate pentru
utilizarea temperaturilor joase.
2.2. Răcirea obţinută în urma transformărilor
de fază.
2.3. Strangularea (efectul Djouli-Tompson).
2.4. Expansiunea şi efectuarea lucrului
exterior.
2.5. Efectul turbionar.
2.6. Efectul termoelectric.
2.7. Agenţii frigorifici şi refrigerenţi.
 Noţiunile de bază
Răcire artificială – procesul de transfer termic de la corpul cu o
temperatură mai joasă la altul, cu temperatura mai înaltă, prin
efectuarea lucrului exterior.

Răcirea se efectuează cu
ajutorul agentului de lucru
sau agentului frigorific (1-
2), care percepe căldura Qo
de la mediul de răcire cu
temperatura To mai mică,
decît temperatura mediului
înconjurător T (T >To)

Pentru răcire poate fi folosit orice proces care este însoţit de

absorbţia de căldură
 Noţiunile de bază

Căldura, evacuată în Lucrul efectuat

mediul ambiant

Q = Qo + L
Căldura, evacuată de
la obiectul de răcire

Echivalent căldurii, evacuate de 1 kg

de agent frigorific la prefacerea lui în Qo = qo. G
aburi
Principiile fizice de obţinere a frigului

Bilanţul energetic al
instalaţiei frigorifice

1 – compresor;

2 – condensator;

3 – utilajul de
strangulare;

4 - vaporizator
 Principiile fizice de obţinere a frigului

оС К
Zonele răcirii artificiale

100 373,15

Temperatura de fierbere a
20 293,15 apei la presiunea atmosferică

0 273,15 Temperatura condiţionată

a mediului înconjurător
Zona frigului
moderat
Temperatura de îngheţare a
apei
-120 153,15
Zona frigului
adînc Zero absolut
-273,15 0
 Principiile fizice de obţinere a frigului

Metodele de obţinere a frigului

1) Tranziţiile de fază ale substanţei (topirea,

vaporizarea, sublimarea).
2) Strangularea adiabatică.
3) Expansiunea adiabatică a gazului.
4) Efectul turbionar.
5) Răcirea termoelectrică.
 Principiile fizice de obţinere a frigului
Răcirea prin transformările de fază

Diagrama stării sistemului La ξînc<ξ evacuarea căldurii din

clorură de calciu-gheaţă soluţie este însoţită de scăderea
temperaturii şi creşterea
concentraţiei soluţiei din cauza
formării gheţii

La ξînc>ξ evacuarea căldurii este

Soluţie însoţită de depunerea cristalelor nu
de gheaţă, dar substanţei
amestecului

Amestecul cristalelor
de sare şi soluţie
Amestecul cristalelor
de ghiaţă şi soluţie Cantitatea de căldură Q, necesară
pentru transformarea gheţii cu masa
Э M în apă Q=M∙r, r=335 kDj/kg căldura
latentă de topire
 Principiile fizice de obţinere a frigului
Răcirea prin transformările de fază

Topirea Capacitatea frigorifică (căldura de topire

- qn):
 gheaţă curată - 335 kDj/kg;
 soluţie eutectică (amestecul de gheaţă
şi sare)-192 kDj/kg

Fierberea Căldura latentă de vaporizare:

R=ip-ij

 a apei la 0oC - 2509 kDj/kg

Sublimarea Căldura de sublimare:

q s = qo + r

 a bioxidului de carbon solid („gheaţă

uscată”) - 574 kDj/kg
 Principiile fizice de obţinere a frigului

Răcirea prin transformările de fază

Fierberea substanţei
omogene („curate”) se realizează
la o temperatură constantă,
dependentă de presiune.

Odată cu varaţia presiunii

se va schimbă şi temperatura de
fierbere.

Dependenţa temperaturii de
fierbere de presiunea de fierbere
este reprezentată cu curba, numită
curba presiunii aburului saturat.

Curba presiunii aburului saturat a amoniacului.

 Principiile fizice de obţinere a frigului

Răcirea în procesul de strangulare

(efectul Djouli-Tompson)

Unul din procesele de bază la maşinile frigorifice cu compresiune la

aburi, care constă în căderea presiunii şi micşorarea temperaturii
agentului frigorific la scurgerea lui prin secţiunea comprimată sub
influenţa varietăţii presiunilor, fără efectuarea lucrului la exterior şi
schimbul de căldură cu mediul ambiant.

Efectul de laminare integral DTi/Dp >0

 Principiile fizice de obţinere a frigului

Procesul de expansiune cu executarea lucrului din

exterior în turbodetentor

Procesul dat este aplicat la maşinile frigorifice cu

gaze.
Dacă în calea fluxului, care se mişcă sub acţiunea
diferenţei presiunilor, de montat detentorul (maşina de
expansiune, în care fluxul pune în funcţiune roata sau
împinge pistonul), atunci energia fluxului va executa un
lucru de folos din exterior.
Totodată după detentor concomitent cu
micşorarea presiunii se va micşora şi temperatura
agentului frigorific.

Schimbarea temperaturii dT/ dp = v/cP

 Principiile fizice de obţinere a frigului

Efectul turbionar de răcire (efectul Rank-Hilş)

Ţeavă turbionară:

a) – principiul
alimentării cu aer;

b) – instalaţia ţevii
turbionare:

1 – ajutaj;
2 - diafragmă;
3 – strangulator;
4 – capătul
fierbinte al ţevii;
5 – capătul rece
al ţevii
Principiile fizice de obţinere a frigului

Răcire termoelectrică (efectul Pelte)

Instalaţia
termoelectrică:

a–
element
semiconductor;

b–
bloc semiconductor:

1,2 – semiconductoare;
3- placă de cupru
 Principiile fizice de obţinere a frigului

Răcire termoelectrică (efectul Pelte)

Cantitatea de căldură Pelte

Qp = P. I

unde P – coeficientul Pelte; I - puterea

curentului electric.

Valoarea э.д.с. (эффект Зеебека)

Е = a(Tg - Th)

unde α – coeficientul э.д.с al elementului termic; Tg şi Th –

temperatura joncţiunilor fierbinte şi rece
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi

În maşina frigorifică cu aburi agentul frigorific,

circulînd în circuitul închis al sistemului de răcire, îşi
schimbă continuu parametrii săi, preluînd căldura din
mediul înconjurător sau de la obiectul de răcire, şi
transferînd-o sursei calde.

Totodată agentul frigorific îşi schimbă starea sa de

agregare, ceea ce urmăreşte în primul caz aportul de
căldură de la obiectul de răcire, iar în cazul al doilea -
aportul unei mari cantităţi de căldură în mediul ambiant.
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi
Cerinţele faţă de agenţii frigorifici:

- Termodinamice (temperatura de fierbere joasă la

presiunea nu mai mică de cea atmosferică; temperatura
de condensare admisibilă – pînă la 2 Mpa; capacitatea
frigorifică volumetrică specific înaltă, căldura latentă de
vaporizare trebuie să fie cît se poate de înaltă, iar
volumul admisibil – mai mic. ş. a.);

- Fizico-chimice (o densitate şi viscozitate nu prea mare,

coeficienţii înalţi de conductibilitate termică şi de
transfer de căldură, capacitatea dizolvării reciproce cu
uleiurile, absenţa sau prezenţa umidităţii);
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi
Cerinţele faţă de agenţii frigorifici:

- fiziologice şi ecologice (netoxice, antiexplozive şi

siguranţa contra incendiului, neostilitatea pentru
ecologia planetei, atmosferei ei şi spaţiului
circumterestru);

- economice (preţul nu prea mare).

Caracteristicile de bază ale refrigerenţilor conform

protocolului lui Monrealiskii le constituie:
- potenţialul de distrugere a stratului de ozon (ODP);
- potenţialul de încălzire globală (GWP).
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi

Cei mai răspândiţi agenţi frigorifici în secolul XIX şi la

începutul secolului XX au fost următorii agenţi de lucru:

amoniacul (R717);

bioxidul de carbon (R744);

bioxidul de sulf (R764);

servind ca temelie pentru majoritatea absolută de

instalaţii frigorifice în diverse domenii ale tehnicii şi
producerii.
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi

Agenţii frigorifici tradiţionali aproximativ 80 de ani în

urmă – după anul 1930 au fost înlocuiţi cu alţi
refrigerenţi de provenienţă artificială – freonul sau
refrigerentul, produse în baza clorfluorcarbon
(abrevierea CFC).

Cei mai răspândiţi dintre ei şi utilizaţi în toate ţările

lumii în instalaţiile frigorifice de temperaturi joase şi
medii, şi în instalaţiile de condiţionare a aerului iî
constituie agenţii frigorifici – R11, R12, R13, R502.
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi
Însă în anul 1980 de către savanţi a fost descoperită
acţiunea dăunătoare a combinaţiei CFC asupra
atmosferei Pământului.

Din această cauză aceşti agenţi frigorifici sunt

înlocuiţi cu alţii mai puţin dăunători pentru atmosferă –
hidroclorfluorcarbon (abrevierea HCFC) – cei mai
răspândiţi dintre ei sunt R22, R134a, R142, R404a şi
practic agenţii frigorifici inofensivi – hidrofluorcarbon
(abrevierea HFC), care la momentul actual sunt la etapa
de cercetare.
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi
Totodată, în ultimii zece ani, în legătură cu schimbările
progresive ale climei planetei noastre, aşa – numita
„încălzire globală”, provocată de un şir de gaze „de seră”
sau de alţi agenţi frigorifici, a fost adoptată decizia de a
reduce utilizarea freonilor HCFC.

În timpul prezent în utilajul frigorific larg se folosesc

aşa-numiţii agenţi frigorifici ”naturali”, ca: amoniacul
(R717), propanul (R290), izobutanul (R600a) şi bioxidul de
carbon (R744).
 Agenţii de lucru
ai maşinelor frigorifice cu aburi
Parametrii de bază a unor agenţi frigorifici
Numărul Formula t0, oC tK, oC PK, МPа ODP GWP
agentului chimică
R11 CCl3F 23,8 198,0 4,47 1 4000

R12 CCl2F2 -29,9 111,8 4,12 0,9 8500

R22 CHClF2 -40,8 96,2 4,99 0,05 1700

R134a CH2FCF3 -26,1 101,1 4,06 0 1300

R717 NH3 -33,3 133,0 11,42 0 <1

R744 CO2 -78,4 31,1 7,38 0 1

R290 CH3CH2CH3 -42,8 96,8 4,25 0 3

(propan)
 Agenţii refrigerenţi

Agenţii refrigerenţi sunt agenţii de lucru ai maşinilor

frigorifice, care servesc pentru transmiterea frigului de
la agentul frigorific mediului de răcire şi nu participă în
procesul lui de producere.

Utilizarea agenţilor refrigerenţi nu este economic

defavorabil din punct de vedere a obţinerii frigului
termodinamic, dar tehnologic este util pentru
consumatorii de frig înlăturaţi (micşorează cantitatea
de agent frigorific în sistem, simplifică reglarea
regimului tehnologic).
 Agenţii refrigerenţi

În calitate de agenţi refrigerenţi în tehnica frigorifică

şi de climatizare a aerului larg se foloseşte apa (în
diapazonul 2....12 oC), şi soluţia de apă a diverselor
substanţe:

săruri NaCl, MgCl2, CaCl2, amestecurile alcoolice –

pentru utilizarea la temperaturi negative pînă - 40oC;

amestecurile etilenglicol şi propilenă la temperaturi

negative – pînă - 70 oC;

hladon R11 la temperaturile negative pînă la - 100 oC.