Grupele sanguine

Transfuzia de sânge

Dr. Negoiță Silvius

 Scurt istoric
 1900-1901 Karl Landsteiner descoperă grupele sanguie,
punând în contact diverse eșantioane de seruri umane cu
diverse eșantioane de eritrocite, observă că unele erau
aglutinate, iar altele nu. Pe această bază descrie trei grupe
sanguine pe care le denumește cu litere mari O, A, B.
 1902 - Decastello și Sturli descriu al patrulea grup, pe care îl
denumesc AB.
 1907 - Iansky descrie cele patru grupe sanguine pe care le
notează I, II, III, IV.
 1911 - von Dungern și Hirtyfeld observă că nu toate eritrocitele A
dau reacții de aglutinare de aceeași intensitate cu serul anti A.
Se descoperă astfel subgrupele A1 și A2.
 Antigene eritrocitare

Se recunosc oficial de sisteme 30 de grupe sanguine.

Multe sunt specifice unor grupuri etnice. Antigele
eritrocitare sunt determinate genetic și au
coresponednți anticorpi specifici.
 Anticorpi naturali regulari în sistem AB0

 Anticorpi naturali iregulari, pentru antigenele P1, A1,

H, M, N, S, Ma, Kpa, Lea, Lex, Leb, Tya
 Anticorpi de alloimunizare (sarcina și/sau transfuzii
preexistente) care apar pentru antigenele D, E, Kell,
e, c, S, Jka
 Antigene eritrocitare

 Un individ, de obicei, pastreaza aceasi

grupa sanguina toata viata
 Aceasta se poate modifica daca apare:
1. Supresia antigenica din sepsis, neoplasme,
boli autoimune
2. Transplant de maduva osoasa (ex: daca un
pacient grup A primeste maduva grup O,
acesta se poate converti la grupul
donatorului)
 Sistemul ABO

 Cel mai important sistem in transfuzii Fenotip Genotip

 Mediat de IgM A AA sau
 Sunt caractere permanente, transmise AO
conform legilor mendeliene. B BB sau
 Apar în primele săptămâni de viață BO
embrionară cu apogeu în dezvoltare în
săptămânile 5-14, iar în săptămâna a AB AB
20-a se ajunge la distribuția definitivă a O OO
antigenelor ABO în organism.
Sistemul ABO
 Sitemul ABO

 In Romania 34% din populatie au Grup O,

41% Grup A, 19% Grup B si 6% Grup AB
 În sistemul OAB, plasma umana posedă
anticorpi (aglutinine) antieritrocitari antiA ( α)
și antiB (β).
 În mod natural niciodată nu se găsesc la
aceleși individ antigenul (aglutinogenul) și
anticorpul (aglutinina) omolog
Graficul compatibilitatii in sitemul ABO
 Sistemul Rh

 Al doilea cel mai important sistem de grupe

sanguine transfuzii
 85% din populatie poseda Rh pozitiv
 Se transmite pe cale paterna
 Fenotipul sistemului Rh se diagnostichează prin cele
cinci antiseruri: anti C, anti c, anti D, anti E, anti e.
din punct de vedere practic are importanță Du care
este o alelă a lui D.
 Anticorpii sistemului Rh sunt anticorpi de
alloimunizare, sunt IgG și apar în urma transfuziilor
de sânge și/sau sarcină (se folesc Rh
imunoglobuline).
 Tehnici serologice transfuzionale
1. Beth – Vincent de determinare a antigenelor OAB eritrocitare
pe lamă. Pe o lamă de sticlă, se pun de la stânga la dreapta,
trei picături de ser test: prima picătură este un ser antiA+anti
B, a doua de ser antiB și a treia de ser anti A. Cu o pipetă, se
adaugă o picătură mică din suspensia de eritrocite de cercetat.
După trei minute de așteptare la temperatura camerei se face
citirea macroscopică.
2. Simonin de determinare a grupei sanguine OAB prin
identificarea aglutininelor din serul de cercetat. Se folosesc ca
reactiv eritrocite test de grup 0, A, B. După ce se pun pe o
lamă de sticlă trei picături din serul de cercetat, se adaugă
cu pipete diferite, câte o picătură din cele trei suspensii de
eritrocite test. Se citește aglutinarea după trei minute, la
temperatura camerei și se determină grupa sanguină.
 Tehnici serologice transfuzionale

 Tehnica de compatibilitate directă Jeanbreau se

execută pentru a detecta anticorpii incompatibili în
serul bolnavului față de eritrocitele donatorului. Se
folosec două metode, una pentru anticorpii de tip
natural și una pentru anticorpii de tip imun. Prezența
aglutinării pe lama 1 (anticorpi naturali) sau lama 2
(anticorpi de tip imun) înseamnă incompatibilitate.
 Cauze de eroare în determinarea grupui sanguin
OAB: există două categorii de erori. False reacții
pozitive de aglutinare și false reacții negative.
 Transfuzia
 Indicatia principala - menținerea capacității de transport a
oxigenului către țesuturi.
 Indivizii sănătoși sau cei cu anemie cronică tolerează un
hematocrit de 20 – 25% în condiții de normovolemie.
 Pacienții în vârstă, cei cu anumite boli cronice sau acute
(sindrom coronarian) tolerază mai greu anemia.
 La pacientul anemic etiologia trebuie întotdeauna precizată
(scăderea producției – supresie medulară, pierderi – hemoragie,
distrucție - hemoliză).
 Estimarea volumului de transfuzat poate fi calculat cu formula
următoare : volum de trasfuzat = (Hctdorit-Hctprezent)xVS/Hct
sânge transfuzat
 VS (volum sanguin) de obicei se situează în jurul valorii de
70ml/kgc (65ml/kgc la femei, iar Hct sânge transfuzat este de
70%.
 Derivati sanguini
 O unitate de masă eritrocitară (hematocrit de 70% și volum de
250 ml) va crește hematocritul cu 2-3% la pacientul euvolemic.
 Masa eritrocitară trebuie să fie compatibilă AB0 și Rh.
 În caz de urgență se poate administra sânge 0, Rh negativ care
va fi înlociut cît mai curînd posibil cu sânge izo grup și Rh.
 O unitate de trombocite va crește numărul acestora cu 5 la 10
mii/mm cub. Dacă trombocitopenia este datorată distrucției
transfuzia va fi mai putin eficientă.
 Trombocitele nu trebuie să fie compatibile AB0.
 Plasma proaspătă congelată (PPC) în doză de 10-15 ml/kg va
crește factorii de coagulare cu 30%. Factorii V și VIII sunt cei mai
labili. Nivelul fibrinogenului crește cu 1 mg/ml de PPC.
 Derivati sanguini
 Plasma proaspătă congelată (PPC) în doză de 10-15 ml/kg va
crește factorii de coagulare cu 30%. Factorii V și VIII sunt cei mai
labili. Nivelul fibrinogenului crește cu 1 mg/ml de PPC.
 Reversia acțiunii antinvitaminelor K, necesită 5-8 ml/kg de
plasmă. Plasma trebuie să corespundă AB0 dar pacienții Rh –
pot primi plasmă Rh +.
 Nu se foloște pentru repleție volemică.
 Crioprecipitatul (1 UI) conține factor VIII, XIII și fibrinogen.
Indicațiile includ hipofibrinogenemia, boala von Willebrand,
hemofilia. Doza este de 1 UI la 7-10 kgc. Nu necesită
compatibilitate AB0, dar este preferabil de efectuat din cauza
prezenței urmelor de plasma în el.
 Incidente transfuzionale
 Accidente hemolitice.
 Acute se produc prin distrugerea eritrocitelor donatorului de catre anticorpii primitorului:
naturali sau dobanditi. Cresc accidentele hemolitice prin allo-anticorpi imuni castigati prin
tmsfuzii anterioare sau prin sarcina (sistemul Rh, Kell, Kidd). Testul Coombs direct pozitiv
inseamna prezenta acestor anticorpi pe membrana hematiilor.
 Tardive - apar la 3-21 zile dupa transfuzie printr-un raspuns secundar. Clinic se manifesta
prin anemie hemolitica autoimuna cu reticulocitoza, cresterea bilirubinei indirecte si testul
Coombs direct pozitiv.
 Purpura posttransfuzionala - caracterizata prin trombocitopenie severa, aparuta prin
dezvoltarea anticorpilor antiplachetari.
 Reactii anafilactoide - apar la primitorii care n-au IgA (incidenta 1:900 in populatia
generala) sau care au un titru IgA foarte scazut.
 Reactii febrile - frison - sunt datorate prezentei de allo-anticorpi antileucocitari si mai rar
anticorpi antiHLA, fata de antigenele de suprafata ale limfo-citelor donatorului
 Incidente infectioase Hepatita - cea mai frecventa complicatie posttransfuzionala, sub
forma de hepatita B sau C (dupa 1990 a scazut considerabil prin profilaxie cu
imunoglobuline anti HBS.
Alte infectii virale - Infectia cu rus citomegalic (CMV), infectia cu rus Epstein-Barr,
HIV/SIDA - are frecventa de 1/1 250 000-l 250 000. Testele de depistare fiabile in 96% din
cazuri, precum si perioada de pozitivare de 3 luni a testelor face ca riscul SIDA la transfuzii
sa nu poata fi inlaturat complet.
Sifilisul - stocarea sangelui la 4°C omoara spirocheta.
 Abordare terapeutica

 Oprirea administrarii produsului la primele simptome

 Recoltarea de probe de sange de la pacient
 Abord venos, administrare de cristaloizi/coloizi,
monitorizare, evaluare hemostaza (CID), evaluare
functie renala (IRA→Dializa)
 Se verifica identitatea pacientului
 Se trimite la lab de imunohematologie:
1. Foaia de observatie clinica asupra accidentului
2. Proba de sange pretransfuzional si din momentul
accidentului
3. Unitatea de sange transfuzata