Testarea dislexiei

Tema 2
 Aptitudinea lexică (învăţarea cititului)

• Este o aptitudine complexă ce cuprinde capacitatea de orientare şi

structurare spaţială, memoria vizuală, o bună dezvoltare a funcţiei
perceptiv-motorii, un nivel intelectual în limitele normalităţii.
• Învăţarea cititului pune probleme de logică spaţială, de percepere a
mărimii, a proporţiilor literelor.
• Acest proces se realizează treptat şi angajează atât percepţiile vizuale,
auditive, kinestezice, cât şi modificări ale expectanţei.
 În această evoluţie se pot delimita 3 etape
(Schiopu, U, 1995):

1. Etapa de identificare a sunetelor (literelor) ca elemente

componente ale cuvintelor.
2. Etapa de diferenţiere a sunetelor şi a corespondentelor grafice ale
acestora, precum şi de asociere mintală a lor.
3. Etapa de consolidare a capacităţilor de însusire a simbolisticii
implicate în alfabet şi în scrierea şi citirea cifrelor (în a doua parte a
primului an şcolar).
 1. Etapa de identificare a sunetelor (literelor) ca elemente
componente ale cuvintelor.

• Acest proces se realizează prin acţiunea de despărţire a cuvintelor în

silabe.
• Este faza preabecedară.
• Despărţirea în silabe se exercită până devine o capacitate curentă.
• Concomitent se face şi o pregătire a capacităţii de scriere: beţişoare,
cârlige, cerculeţe.
• Se crează astfel o mare flexibilitate şi precizie a mişcărilor.
 2. Etapa de diferenţiere a sunetelor şi a corespondentelor
grafice ale acestora, precum şi de asociere mintală a lor.

• Cu aceasta începe alfabetizarea activă (etapa abecedară).

• Identificarea grafică a sunetelor şi scrierea lor crează copilului condiţia
diferenţierii literelor mari de tipar şi de mână de cele mici.
 3. Etapa de consolidare a capacităţilor de însusire a
simbolisticii implicate în alfabet şi în scrierea şi citirea
cifrelor (în a doua parte a primului an şcolar).

• Acum are loc consolidarea scris-cititului.

• Această etapă se prelungeşte în al doilea şi al treilea an de
şcoală.
 Din punct de vedere al dezvoltării aptitudinii lexice există
patru tipuri de situaţii (Şchiopu, U., 1995):

1. copiii care citesc cu mari dificultăţi şi greşeli şi reţin puţin din ceea ce citesc; ei nu
surprind sensul propoziţiei citite, nici al textului în întregime ca atare;
2. copiii care citesc greoi, dar reţin bine sensul celor citite; percepţia grafemelor este
încă dificilă şi se află în decalaj de dezvoltare cu capacitatea de înţelegere a
sensului, care este mai dezvoltată;
3. copiii care citesc usor, dar nu reţin ceea ce au citit; componenta stereotipă de
recunoaştere (identificare a literelor) devansează şi debordează planul conştiinţei,
nepermiţând înregistrarea concomitentă a sensurilor;
4. copiii care citesc uşor şi reţin integral ceea ce au citit.
 Dislexia
• Tulburarea de dezvoltare a lexiei poartă numele de dislexie (DSM-IV-TR). Ea aduce o
deteriorare în dezvoltarea aptitudinilor de recunoaştere a cuvintelor şi de înţelegere a
lecturii, care nu se explică prin retardare mintală sau prin şcolarizare inadecvată şi care nu
se datoreşte unui defect vizual sau unei tulburări neurologice.
• Dislexicul înţelege primele cuvinte ale frazei, după care celelalte componente îşi pierd
sensul. Lectura orală este caracterizată prin omisiuni, distorsiuni şi substituiri de cuvinte şi
citit încet, cu pauze. Înţelegerea lecturii este de asemenea afectată. Sunt evidente
următoarele probleme: inversiuni de silabe (ex: ra în loc de ar); confuzii de litere simetrice
(ex: d şi b sau p şi q); confuzii de foneme apropiate (ex: v şi f, c şi g); omisiuni de sunete şi
litere.
• Tulburarea devine evidentă la 7 ani (clasa a doua), iar în cazurile severe chiar din clasa
întâi. Poate fi compensată în primele clase elementare dacă este asociată cu un nivel
ridicat al inteligenţei, iar la aceşti copii devine evidentă abia la 9 ani (clasa a cincea).
• Aspectul principal al dislexiei îl constituie faptul că acurateţea, viteza sau
comprehensiunea textului citit coboară substanţial sub ceea ce este expectat, dată fiind
vârsta cronologică a individului, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare vârstei.
Perturbarea lexiei interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii
cotidiene care necesită aptitudini lexice. (DSM-IV-TR, 2000)
Conform DSM-IV-TR, criteriile de diagnostic pentru
dislexie sunt:

• A. Performanţa în lexie, măsurată prin teste standardizate de corectitudine

şi înţelegere a lecturii, administrate individual, este substanţial sub cea
expectată dată fiind etatea cronologică a persoanei, inteligenţa măsurată
şi educaţia corespunzătoare etăţii.
• B. Perturbarea de la criteriul A interferează semnificativ cu performanţa
şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită aptitudini lexice.
• C. Dacă este prezent un deficit senzorial, dificultăţile de lexie sunt în exces
faţă de cele asociate de regulă cu acesta.
 Sunt evidente următoarele probleme:

1. inversiuni de silabe ( ex: ra în loc de ar);

2. confuzii de litere simetrice (ex: d şi b sau p şi q);
3. confuzii de foneme apropiate (ex: v şi f, c şi g);
4. omisiuni de sunete şi litere.
 Evoluţie

• În cazul copiilor dislexici, performanţele în ceea ce priveşte cititul rămân mult sub
nivelul corespunzător copiiilor de aceeaşi vârstă, chiar şi în cazul unor copiii cu o
inteligenţă medie sau superioară şi în ciuda eforturilor pe care aceştia le depun
pentru învăţare.
• Copiii dislexici au dificultăţi în ceea ce priveşte citirea unor cuvinte simple cu voce
tare (citesc incorect, lent, fără fluenţă sau ezitant, depunând mult efort comparativ
cu copiii de aceeaşi vârstă) şi înţelegerea textului citit (chiar dacă pot citi corect, au
dificultăţi în ceea ce priveşte înţelegerea succesiunii evenimentelor, a relaţiilor
dintre acestea, în a face deducţii şi a extrage concluzii pe baza textului citit sau în a
înţelege sensul profund al lecturii).
• O dată cu vârsta pot apărea modificări în manifestarea simptomelor.
• Astfel, în rândul preşcolarilor pot fi observate următoarele: manifestă
dezinteres pentru jocurile cu sunete ce presupun repetarea unor cuvinte sau
rime, prezintă un limbaj specific bebeluşilor (cuvinte scurte, pronunţate
greşit), au dificultăţi în a-şi aminti denumirea literelor sau a zilelor
săptămânii, pot avea dificultăţi în a recunoaşte literele folosite pentru
scrierea propriului nume, întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte despărţirea
cuvintelor în silabe, în a face legătura dintre sunet şi litera care îi corespunde,
în a recunoaşte cuvintele care încep cu aceeaşi literă (de exemplu, dintr-un
set de cuvinte – cană, picior, masă - nu identifică cuvântul care începe cu
acelaşi sunet ca şi cuvântul “pisică”.
• Copiii de vârstă şcolară mică, manifestă dificultăti în ceea ce priveşte realizarea
corespondenţei dintre sunete şi litere şi citirea cursivă. De asemenea, depun un efort foarte
mare atunci când citesc cu voce tare şi, în ciuda efortului depus, citesc lent şi incorect, având
probleme chiar şi în cazul unor cuvinte monosilabice (de ex.,“pat” sau “bun”).
• Copiii de vârstă şcolară medie pot omite sunete sau silabe atunci când citesc cuvinte mai
lungi (de ex., “conforbil” în loc de “confortabil”, pot inversa poziţia sunetelor în cadrul
cuvintelor (de ex., “aminal” în loc de “animal”), pot confunda cuvintele (paronimele) şi
sunetele/literele care seamănă între ele (de ex., “preţ”- creţ”, “b”-“d”, “m”-“n”, “f”-“v”), au
dificultăţi în a-şi aminti nume şi în a-şi termina testele sau temele la timp. De asemenea, pot
avea dificultăţi în ceea ce priveşte înţelegerea textelor, chiar şi în absenţa unei citiri greoaie,
lente şi incorecte. De multe ori citesc prima parte a cuvântului şi apoi ghicesc continuarea,
adăugând literele corespunzătoare cuvântului care cred ei că este scris (de ex., “permanentă
în loc de “perseverenţă”, “porumbel” – “portofel”). Citirea pronumelor demonstrative (de
ex., acela, aceea, aceeaşi, celălalt, cealaltă etc.) pot crea dificultăţi, de asemenea. Acestor
copii le poate fi teamă să citească cu voce tare sau pot refuza să facă acest lucru.
• La vârsta adolescenţei nu se mai observă problemele în decodarea
cuvintelor, dar cititul rămâne lent şi greoi. De asemenea, înţelegerea
textelor citite se face în continuare cu dificultate.
• Pe parcursul adolescenţei şi până la vârsta adultă, persoanele cu dislexie
pot continua să întâmpine dificultăţi în ceea ce priveşte citirea fluentă a
unui text (silabisesc cuvintele) şi înţelegerea a ceea ce citesc (au nevoie să
citească de mai multe ori pentru a înţelege, iar problema incapacităţii de a
face deducţii şi a emite concluzii pe baza textelor citite persistă), de aceea
pot evita activităţile ce presupun acest lucru (cititul de plăcere, cititul unor
instrucţiuni, locurile de muncă ce presupun acest lucru).
 Etiologie

• Cauze genetice
• Cauze neurochimice
• Cauze neurofiziologice
 Cauze genetice

• Există mai multe cazuri de dislexie în familie, care adesea coexistă cu

lateralitatea stângă (mâna stângă dominantă)
• Există și alte cazuri de tulburări de învăţare în familie (disgrafie, discalculie)
 Cauze neurochimice

• Deficit de aport al glucozei

• Prezenţa unei alimentaţii bogate în alergogene – zahăr, cupru etc.
 Cauze
neurofiziologice

1. Teoria magnocelulară
• Calea magnocelulară are ca scop detectarea direcţiei și semnificaţiei obiectelor aflate în
mișcare, contribuind totodată și la controlul mișcărilor globilor oculari.
• Persoanele dislexice prezintă o modificare funcţională a lobului temporar, la nivelul ariei ce
procesează mișcarea vizuală rapidă.
2. Teoria integrării senzoriale
• Dislexia are la bază o modificare patologică a procesării rapide la nivelul lobilor parietal și
temporal – procesarea informaţiei este defectuoasă, fapt ce determină transmiterea unor
informaţii neclare.
 Important!

• Înainte de evaluarea neuropsihologică pentru dislexie este necesar un

examen oftalmologic, pentru a elimina posibilitatea existenţei unei
deficienţe de vedere.
• Dacă examenul oftalmologic nu a identificat nicio problemă medicală –
copilul are o abilitate redusă de a înţelege informaţia scrisă percepută vizual.
• Același copil poate avea o memorie foarte bună a imaginilor – dacă legăm
imaginile de cuvinte copilul poate fi ajutat să-și amintească cuvântul scris.
 Abilităţile testate

• Conștientizarea fonologică
• Decodarea cuvintelor
• Fluenţa cititului și înţelegerea
• Numirea rapidă
 Conștientizarea fonologică

• Dificultăţile de conștientizare fonologică reprezintă un semn cheie al

dislexiei
• Evaluatorul îi cere copilului să amestece sunete și să segmenteze cuvinte.
Teste care măsoară conștientizarea fonologică

Subtestul ”Procesare fonologică” din NEPSY

• Prima sarcină din cadrul acestui subtest evaluează capacitatea de a identifica
cuvinte din segmente de cuvinte și să formeze un gestalt auditiv. Copilul trebuie să
identifice o imagine având ca indiciu un segment de cuvânt prezentat sub formă
orală.
• A doua sarcină evaluează segmentarea fonologică la nivelul fragmentelor de
cuvinte (silabe) și la nivelul sunetelor corespunzătoare literelor (foneme). Copilul
trebuie să creeze un nou cuvânt prin omiterea unei silabe sau a unui fonem sau prin
substituirea unui fonem dintr-un cuvânt cu un altul.
 Decodarea cuvintelor

• Abilitatea copilului de a decoda cuvintele rapid și corect.

• Evaluatorul îi cere copilului să citească cu voce tare cuvinte reale și cuvinte false.
Cuvintele false arată ca cele reale, dar nu au înţeles.
• Decodarea cuvintelor false testează capacitatea copilului de a aplica reguli pentru a
potrivi unităţi de sunete cu simbolurile lor scrise, cu scopul de a citi cuvinte.
• Copiii mai mici se pot manifesta ca și cum citesc la nivelul unui copil școlar, dar nu
este așa – ei memrează cuvinte în loc să aplice regulile fonematice.
 Teste care măsoară decodarea cuvintelor

• Word Identification and Word Attack subtests of WJ III;

• Word Reading and Pseudoword Decoding subtests of the Wechsler
Individual Achievement Test–Third Edition (WIAT-III)
• Test of Word Reading Efficiency-2 (TOWRE-2)
 Fluenţa cititului și înţelegerea

• Cât de curat și de fluent poate citi copilul un paragraf și cât de bine înţelege
ce a citit.
• Copilului i se cere să citească cuvinte reale în context.
• Copilul citește paragrafe cu voce tare, iar apoi raspunde la întrebări legate
de semnificaţia textului citit.
 Teste care măsoară fluenţa cititului și
înţelegerea

• Gray Oral Reading Test (GORT-5)

• Passage Comprehension subtest of WJ III and Reading Comprehension
WIAT-III (for comprehension);
• Reading Fluency subtest of WJ III and TOWRE-2 (for accuracy)
 Numirea rapidă

• Măsoară cât de rapid și de ușor poate copilul să denumească litere, numere,

obiecte și culori pe o pagină. Această abilitate este legată de fluenţa citirii.
• Capacitatea de a vedea un obiect, simbol sau cuvânt pe hârtie și de a-l denumi
rapid semnifică faptul că copilul poate să găsească informaţia fonologică rapid și
automat.
• Evaluatorul îi dă copilului cartonașe ce conţin itemi variaţi – litere, culori, numere,
imagini de obiecte, așezate pe linii, precum un text. Copilul trebuie să le
denumească rapid de la stânga la dreapta și coborând în jos pe randuri, exact ca și
cum ar citi un text. Se înregistrează timpul și acurateţea. Copliilor mai mici li se
arată doar obiecte și culori.
 Teste care măsoară numirea rapidă

Subtestul ”Numire rapidă” din NEPSY

• Acest test evaluează abilitatea de a denumi rapid cuvinte familiare. Copilul
trebuie să numească rapid figurile geometrice numind forma, mărimea și
culoarea acestora.
Rapid Automatized Naming Test
Rapid Picture Naming subtest of WJ III
NEPSY – Evaluarea dislexiei
 Tipuri de dislexie

• Fonologică
• De suprafaţă
• Mixtă
• Profundă
 Dislexia fonologică
• Cunoscută și ca dislexia auditivă
• Persoana are dificultăţi în a decoda textul scris sau în a asocia literele scrise cu sunete. Are
dificultăţi în procesarea auditivă, în timp ce procesarea vizuală poate fi normală.
• Dificultate ridicată în utilizarea circuitului fonologic în citire:
• Pasul 1 – informaţia vizuală proiectată în cortexul extrastriat din lobul occipital drept
• Pasul 2 – informaţia traversează corpul calos spre lobul temporar stâng pentru codare
fonematică (analiza grafeme/foneme)
• Pasul 3 – semnalele sonore sunt utilizate pentru descifrarea cuvântului – girusul angular
• Pasul 4 – cortexul insular automatizează procesul și permite recunoașterea rapidă și automată a
cuvântului. Informaţia este apoi trimisă lobului frontal
• Pasul 5 – Informaţia ajunge in aria Broca și cuvântul este citit cu voce tare
• Persoana nu se bazează pe conversia fiecărei litere în sunet, ci pe indicatorii vizuali
pentru a recunoaște cuvântul ca întreg.
• Reprezintă aproximativ 2/3 din formele de dislexie.
 Testarea dislexiei fonologice

• Întârzieri ale limbajului

• Numire rapidă
• Dificultăţi în detectarea cuvintelor ritmice
• Istoricul dificultăţilor de citire în familie
• Citirea orală dificilă/cu greșeli
• Dificultăţi în decodarea cuvintelor fără sens
• Greșeli de ortografie
 Dislexia de suprafaţă
• Cunoscută și sub denumirea de forma vizuală de dislexie
• Caracterizată prin incapacitatea de a vizualiza cuvintele astfel încât procesul de citire să
devină automat. Persoana are de regulă abilităţi bune de procesare auditivă, dar are
dificultăţi de procesare vizuală, memorie de scurtă durată și secvenţierea cuvintelor.
• Copilul se bazează prea mult pe relaţia sunet-simbol și procesul citirii nu se
automatizează. Cuvintele sunt împărţite în foneme individuale și cititul devine anevoios.
• Copilul face erori la cuvintele întâlnite frecvent, este forţat să citească pe sunete și are
dificultăţi majore în cititulfonemelor ale căror grafeme nu corespund în relaţie de 1 la 1.
Ex: ghe, ghi
• Neurologic – leziuni occipitale sau parietale ale girusului angular sau ale corpului calos
• Aproximativ 14% din cazuri
 Testarea dislexiei de suprafaţă

• Testul Bender Gestalt

• Visual Motor Integration T est
• Subteste IQ de performanţă (Cuburile Kohs)
• Jordan Left Right Reversal Test
• Citirea ceasului sau a hărţii
 Dislexia mixtă

• Persoana este afectată sever

• Cuprinde caracteristici atât ale dislexiei fonologice cât și ale dislexiei de
suprafaţă.
• Leziuni la nivelul corpului calos
 Dislexia profundă

• Formă rară de tulburare de înţelegere a cititului caracterizată prin

incapacitatea de a citi cuvinte cu sens abstract. Pacientul poate citi fără
probleme cuvinte cu sens concret.
• Neurologic – dificultăţi în activarea emisferei stângi, leziuni ale girusului
supramarginal sau angular, leziuni subcorticale