Bianca Pitiruț

Cătălina Țacu
 Emoțiile sunt văzute că niște impedimente în
gândire, dar și ca niște elemente de sprijin care
ne ajută să ne identificăm starea și să ne
menținem la un anumit nivel.
Fie că afirmăm că emoțiile sunt dureroase fie
că afirmăm că sunt de ajutor, avem dreptate
pentru că ambele afirmații exprimă fațete reale
ale emoțiilor.
Cercetătorii au fost interesați cum își reglează
indivizii emoțiile și ce consecințe antrenează
reglarea emoțională, descoperind că există
nenumărate modalități de reglare a emoțiilor.
 Scopul reglării emoționale este de a influența
emoțiile, așadar se poate verifica dacă
această reglare emoțională duce la alterarea
comportamentală, experențială sau
psihologică a răspunsului emoțional. Reglarea
emoțională ar trebui să ducă la buna
funcționare cognitivă mai ales atunci când
emoțiile apar ca urmare a punerii în joc a
unor obiective importante pentru indivizi.
 Pentru a evidenția că procesul cognitiv și cel
emoțional sunt interconectate și pentru a
demonstra că indivizii își reglează emoțiile
pentru o mai bună funcționare cognitivă
trebuie extinse granițele teoretice ale reglării
emoționale.
 Reglarea emoțională îi conduce pe indivizi
să își amintească diferit evenimentele
comparativ cu situația în care nu
experimentează procesul reglării emoționale?
Dacă reglarea emoțională are consecințe în
plan cognitiv, sunt acestea la fel în toate
procesele de reglare emoțională?
 Reglarea emoțională
 Evocarea gândurilor sau comportamentelor care
influențează ce emoții au indivizii în timp ce au
emoții și cum indivizii exprimă aceste emoții.
Procesul generator de emoții

Reglarea Reglarea ca
antecedentă răspuns

Nu permite emoțiilor să treacă Șterge emoțiile, le elimină.

în prim plan.
Re-evaluarea = reappraisal Suprimarea expresivă (a emoțiilor)
Re-evaluarea = reappraisal
 Într-o situație de stres,
reglara antecedentă ar
putea lua forma
construirii unei noi
potențiale situații care să
descrească relevanța
emoțiilor. De exemplu o
sarcină evaluată inițial ca
fiind grea (prezentarea la
cognitivă) poate fi prin
procesul de reappraisal
evaluată ca fiind o
provocare.
Suprimarea expresivă
Reglarea ca răspuns la o
situație de stres se poate
manifesta prin înfrânarea
diverselor manifestări care
apar în urma unor emoții
puternice, de exemplu
mușcatul limbii pentru a
întrerupe izbucnirea în
plâns, sau strânsul din dinți
pentru a nu răbufni în râs.
În acest studiu suprimarea
expresivă se referă strict la
eforturile conștiente pe care
le face un individ pentru a-și
stăpâni emoțiile.
 Diferența dintre re-evaluare și suprimare stă în
faptul că re-evaluarea privește scăderea globală a
emoțiilor, iar suprimarea o anumită manifestare
specifică.
 O posibilitate ar fi ca reglarea să ducă la o stare
de bine fără costuri congnitive, mulți teoreticieni
au afirmat că reglarea este răspândită ca
procedură printre adulți și că rar există adulți ne-
reglați, se pare deci că reglarea emoțională este
atât de automată încât nu ar trebui să îi coste
prea mult din punct de vedere cognitiv.
 Ego-depletion model
 Orice formă de auto-reglare consumă
resurse.
 Baumeister și colab. au făcut un experiment
în care spuneau participanților să încerce să
își stăpânească orice emoție, obținând ca
rezultat o durată mai scurtă a persistenței în
sarcina ulterioară comparativ cu grupul de
control, ceea ce însemna că participanții erau
mai obosiți deci își consumaseră din resurse
pe auto-reglare, aceasta solicită deci efort.
 Studiile nu arată că reglarea emoțională ar duce
la scăderea performanței într-o sarcină ulterioară
ci fac trimitere la procesul atențional ca resursă
finită ce duce la acest rezultat.
 Evaluarea sau modificarea unor gânduri sau
comportamente ale cuiva poate duce așadar la
scăderea resurselor atenționale disponibile
pentru sarcini.
 Mai mult, în studiile unde reglarea emoțională
este variabilă dependentă se arată că reglarea
emoțională consumă resurse cognitive dar
această demonstrație nu implică și certitudinea
că resursele folosite sunt cele ce erau necesare
rezolvării altor sarcini. Memoria poate fi
influențată de procesul de reglare al emoțiilor, s-
a făcut un studiu cu participanți de gen feminin
care a demonstrat că suprimarea reduce memoria
(Richards & Gross , 1999)
 Dacă vom considera auto-reglarea ca
automatism vom crede în consecință că acest
proces nu implică resurse cognitive, dar cât
de rezonabil este să credem asta? Folosind
modelul lui Gross antecedent-răspuns și
făcând referire la conceptele de re-evaluare și
suprimare, mai precis la necesitatea
distincției dintre cele două, apare curiozitate
dacă acestea folosesc resurse cognitive
diferite.
 În cazul suprimării  În cazul re-evaluării
directe când deja
evenimentul stresant
s-a întâmplat și
trebuie să ne
concentrăm asupra
unei manifestări
iminente în încercarea
de a o controla, de a o
suprima, resursele
cognitive vor fi mai
mult sau mai puțin
solicitate?
care apare înaintea
evenimentului stresant,
și nu solicită un proces
de auto-reglare
continuu ci doar inițial,
resursele cognitive vor
fi mai mult sau mai
puțin solicitate?
 În cazul suprimării când procesul de auto-
reglare este continuu, memoria într-o sarcină
ulterioară va fi mai scăzută comparativ cu
situația re-evaluării.
 În general, indivizii memorează
experimentând nu propunându-și să
memoreze, astfel că autorii studiului și-au
propus să demonstreze că suprimarea va
duce la o memorie mai scăzută cu referire la
evenimente emoționale, iar re-evaluarea nu.
Pentru verificarea acestei ipoteze ei au
realizat 3 studii unde au măsurat memoria
incidentală/accidentală.
 În primul studiu, s-a manipulat experimental
suprimarea expresivă în laborator controlat
pentru a testa dacă această formă specifică de
reglare a emoției a avut efecte evidente asupra
memoriei pentru un material vizual și unul
auditiv prezentat în timpul perioadei de
suprimare. Odată ce au fost convinși că supresia
expresivă a afectat memoria, s-a efectuat un al
doilea studiu în care s-a manipulat atât
suprimarea expresivă, cât și re-evaluarea și s-au
administrat două tipuri diferite de teste de
memorie pentru a explora rolurile de auto-
focalizare și auto-monitorizare în producerea
resturilor de memorie. În cele din urmă, într-un
al treilea studiu, s-a testat dacă diferențele
individuale apărute în suprimare și re-evaluare
au fost asociate cu memoria din viața de zi cu zi.
 (a) emoția trebuie să
fie provocată într-o
situație controlată,
 (b) comportamentul
expresiv al
participanților trebuie
manipulat și
 (c) trebuie obținute
măsuri de convergență
a memoriei
 a. s-a folosit un pasaj de film scurt despre care se știe că
provoacă emoții negative. Acest lucru le-a permis să
controleze informația prezentată în timpul perioadei de
inducere a emoției.
 b. s-a manipulat comportamentul expresiv emoțional prin
repartizarea aleatorie a participanților la una din cele două
condiții de instruire (jumătate dintre participanți au primit
instrucțiuni pentru a inhiba comportamentul expresiv
emoțional în timpul vizionării de film (condiție de suprimare
expresivă, restul participanților nu au primit instrucțiuni de
reglementare (condiție de supraveghere).
 c. pentru a evalua efectele suprimării asupra memoriei, s-a
folosit un test de recunoaștere verbală cu atenție pentru
detalii auditive și vizuale conținute în clipul filmului. S-a ales
acest tip de test în locul unui test de recunoaștere nonverbală
(care implică răspândirea fotografiilor) deoarece autorii s-au
întrebat dacă un test nonverbal ar reuși să fie sensibil la
diferențele de memorie care rezultă în această situație (scăderea
profunzimii procesării și codificarea verbală care de obicei apare în
procesele de auto-monitorizare asociate suprimării expresive.
Participanți

 53 participanți (45%M,
55%F)
 Vârstă 19,8 ani
(media), 1,7 ani
(abaterea standard)
 4% africano-americani,
8% hispanici, 26%
asiani-americani, 62%
caucazieni.
 Participanții au vizionat filmul în sesiuni
mixte de gen cu un experimentator (număr
mediu de participanți per grup = 4.7). După ce
au semnat un formular de consimțământ,
participanților li s-a măsurat starea emoțională
astfel încât să se poată evalua dacă vizionarea
le-a schimbat starea emoțională. Apoi,
participanților li s-a spus că vor vedea un scurt
clip video. Întregul grup de participanți a fost
repartizat aleatoriu într-una din cele două
condiții experimentale. Participanților la starea
de supraveghere (control) (N = 28) li s-a spus:
"Vă voi arăta clipul filmului într-un moment, vă
rog să îl urmăriți și să îl ascultați cu grijă".
Participanților din condiția de supresie
expresivă (N = 25) li s-a spus:
 Vă voi arăta clipul video într-o clipă. Vă uitați și
ascultați cu atenție. În plus, este extrem de
important, de dragul acestui studiu, dacă aveți
sentimente în timp ce urmăriți clipul filmului,
încercați să nu le lăsați să se manifeste. Cu alte
cuvinte, pe măsură ce urmăriți clipul video,
încercați să vă comportați astfel încât o persoană
care vă urmărește să nu știe cum vă simțiți deloc.
Deci, urmăriți cu atenție clipul filmului, dar
încercați să vă comportați astfel încât cineva care
vă urmărește să nu știe cum vă simțiți deloc.
 Pentru că au fost interesați de memoria incidentală,
nu s-a făcut nici o mențiune participanților despre
testele de memorie viitoare. După ce au vizionat
clipul video, participanții au răspuns la întrebări
despre experiența și expresia lor emoțională în
timpul vizionării. Participanții au lucrat apoi la o
sarcină de distragere (probleme verbale și
matematice) timp de 10 minute, înainte de a da un
test de recunoaștere a creierului cu detaliile vizuale și
auditive conținute în clipul filmului. Participanților li
s-a permis să dea acest test în ritmul propriu; cei
care au terminat mai devreme s-au completat
chestionare suplimentare până când ultimul
participant a terminat. În cele din urmă, participanții
au fost informați și mulțumiți pentru participarea lor.
 Două seturi a cate 9 diapozitive , monitorul pe care se arătau
diapozitivele era plasat la o distanta de 1,75 metri intre fiecare
participant.
 Primul set de diapozitive conţinea imagini cu fotografii colore ale unor
bărbaţi cu aspect fizic mediu care se presupune că au fost răniţi la un
moment dat. Aceste diapozitive aveau scopul de a provoca niveluri
scăzute de emoţii negative.
 Al doilea set de diapozitive era compus din fotografii colore cu bărbaţi
ce erau grav răniţi si care se presupune că au fost răniţi cu puţin timp
înainte de a fi fotografiaţi. Acestea aveau scopul de a provoca niveluri
ridicate de emoţii negative.
 În timpul expunerii acestora , erau prezentate cu ajutorul unui aparat
audio pe fundal , numele , ocupaţia si cauza rănilor , cea din urmă era
prezentată pentru a atrage atenţia participanţilor asupra lucrurilor
terbile ce li s-au intamplat.
 Numele si ocupaţia au fost prezentate pentru a mări emoţionalitatea
participanţilor prin auto-raportarea lor cu cei din fotografie.
 Diapozitivele au fost prezentate individual, timp de 10 secunde cu o
pauză de 4 secunde intre fiecare slide.
 Experienţa emoţională – S-a folosit o scală
Likert in 7 puncte pentru a evalua amploarea
in care participanţi eu simţit cele 4 emoţii
negative ( tristeţea , furia , revulsiunea si
suferinţa ) in timpul prezentări diapozitivelor
cu emoţii negative puternice si scăzute.
*** revulsiune – dezgust , repulsie , respingere.
 Exprimarea emoţiilor – Comportamentul
participanţilor a fost înregistrat fără ca aceştia sa
îşi dea seama cu ajutorul unei camere video
plasată in spatele unui geam dintr-un raft de
cărţi .
 Comportamentul acestora a fost interpretat pe
baza inregistrării de catre 2 femei ce erau in
condiţia experimentator orb .
 Pentru interpretarea comportamentului s-a
folosit :
 a) Sistemul global de interpretare in 5 puncte
derivat din descrierea specifică a emoţiilor
negative discrete ( Eckman & Friesen)
 b) O strategie de interpretare ce ia in considerare
durata si intensitatea expresiilor ( Gross &
Levenson)
 Memoria nonverbală – Li s-a prezentat
participanţilor un alt set de 18 fotografii doar
o fotografie corespunzand cu primul set de
fotografii .Pentru fiecare difuzare a
fotografiilor participanţii au fost rugaţi să
identifice din 4 alternative cea care se
potriveşte cel mai bine cu primul set de
fotografii.
 Memoria verbală – După ce au vizionat al
doilea set de fotografii , participanţii au mai
vizionat inca o data primul set original .De
această dată aceştia au fost rugaţi să noteze
detaliile in legătura cu numele, ocupaţia si
cauza răni pe care au auzit-o in timpul
difuzării primului set.
 1. Setul de diapozitive cu emoţii negative scăzute si
crescute au putut obţine 2 niveluri de experienţa a
emoţiilor negative?
 2. Suprimarea expresivă produce descreşteri selective
in comportament si in experienţa emoţiilor ?
 3. Suprimarea expresivă conduce la eforturi active de
a ne retrage atenţia de la emoţia provocată de
stimuli?
 4. Suprimarea expresivă ( nu şi reevaluarea) afectează
memoria?
 5.Efectele suprimării expresive au fost specifice
memoriei verbale?
 6. Efectele suprimării expresive au fost evidente in
ambele contexte de emoţii scăzute si crescute?
 1. Diferitele forme de reglare a emoţiilor au
consecinţe cognitive diferite .
 2. Comparativ cu cei din condiţia control ,
participanţii ce şi-au suprimat
comportamentul emoţional expresiv care era
în desfăşurare au arătat o memorie mai
scăzută pentru informaţia codată prezentată
in timpul diapozitivelor.
 În contrast nu s-au găsit dovezi pentru faptul
ca reevaluarea a diminuat memoria ,in fapt
reevaluarea intărind memoria nonverbală.
 Pentru a examnia impactul reglării emoţionale
asupra funcţionări cognitive in viaţa de zi cu
zi s-a realizat acest studiu , pentru a evalua
diferenţele individuale in tendinţa indivizilor
de a se angaja in suprimarea emoţiilor sau
reevaluare si contextele in care aceste forme
de reglare emoţională se manifestă .
 S-au folosit o serie de chestionare si un
jurnal zilnic pentru auto-raportarea emoţiilor.
 86 participanţi ( 31% bărbaţi , 69% femei )
 19,8 de ani
 6% africani-americani , 45% caucazieni , 14%
hispanici , 3 % alţii
 Recompensă – Credite
 Au completat 2 chestionare care măsurau
suprimarea expresivă, reevaluarea si memoria
pentru conversaţii. O lună mai tarziu
participanţi au tinut un jurnal timp de 2
săptămani in care trebuiau sa noteze situatiile
in care au incercat sa isi regleze emotiile.
 Dupa o lună din ultima zi in care au scris in
jurnal participanti au fost pusi sa dea un test
pentru reamintirea experientelor in care si-au
reglat emoţiile.
 Corelaţia abordată in acest studu a însemnat ca
orice asociere observabilă intre reglarea emoţiilor
si memorie poate fi atribuită unei a treia
variabilă.
 NEVROTISMUL- avand un nivel crescut de emoţii
negative acestea pot declansa incercări de
suprimare a emoţiilor . Astfel acesta poate fi
responsabil pentru orice asocir’ere dintre o
memorie scăzută si suprimarea emoţiilor.
 DEZIRABILITATEA SOCIALA – funcţionare
cognitivă scăzută , poate fi responsabilă pentru
relaţia dintre memorie si suprimare.
 Comparativ cu indivizii care aveau un nivel scăzut
de suprimare expresivă , indivizii care aveau un
nivel crescut in suprimare expresivă au fost mult
mai predispusi :
a) Să raporteze pierderi in memorie in privinţa
conversaţiilor.
b) Au fost mai predispuşi in a nu işi aminti
episoadele de reglare emoţionala cărora le-au
ţinut cont timp de 2 săptămani
c) NEVROTISMUL SI DEZIRABILITATEA SOCIALA –
nu sunt responsabile pentru aceste rezultate si
diferenţele individuale in re-evaluare nu au
arătat asocieri cu memoria.
 Anumite forme de reglementare a emoţiilor au
avut consecinţe cognitive dar nu toate sarcinile
de auto-reglare care implică reglarea emoţiilor
au avut astfel de consecinţe. Nu se pot justifica
efectele cognitive ale reglări emoţionale in
general.
 Nu pot discerne care dintre diferenţele dintre
reevaluare si suprimare au fost responsabile
pentru efectele de memorie observate.
 Este cunoscut prea putin despre efectele
emoţiilor asupra procesului cognitiv pentru a
putea face predicţii valide.
 1.Evaluarea altor forme de reglare emoţională
 2. Studierea altor emoţii
 3. Examinarea unor mai mari contexte
sociale.
 Alte studii viitoare sunt necesare pentru alte
forme de reglare a emoţiilor precum:
 -suprimarea gandurilor
 -reflectare
 -intrarea in graţii
 COVAȘĂ IRIS
ACASANDREI MARINA
 Majoritatea covărșitoare a cercetării privind influeța și
procesarea informației sociale s-a axat pe judecățile și
amintirile oamenilor în stări bune sau rele, mai degrabă decât
examinarea unor tipuri mai specifice de experiență
emoțională în cadrul categoriilor largi de afecte pozitive sau
negative. Toate varietățile de afecte negative sunt similare în
impactul lor asupra percepției sociale? Trei experimente au
fost efectuate pentru a examina posibilitatea ca diferite tipuri
de afecte negative (în cazul acesta furia și tristețea) sa aiba
efecte foarte diferite asupra procesarii informatiilor sociale.
Experimentul 1 a arătat că subiecții furioși au făcut judecăți
mai stereotipice într-o sarcină de percepție socială decât
subiecții triști care nu s-au deosebit de subiecții de stare
neutră. Experimentele 2 și 3 au arătat, de asemenea, o mai
mare dependență de indicii euristici într-o situație de
persuasiune în rândul subiecților furioși. Aceste constatări
sunt discutate în termenii impactului experienței emoționale
asupra strategiilor de prelucrare a informațiilor sociale.
 Cercetarile recente care abordează impactul afectelor asupra percepției sociale și a
memoriei au avut tendința să se concentreze asupra efectelor sau a dispozițiilor globale,
mai degrabă decât asupra mai multor tipuri specifice de experiențe sociale. Ipoteza
acestei abordări este că valența generală a experienței afective este variabila importanței
primordiale în determinarea efectelor afectivității asupra cogniției. Probabil e de așteptat
ca stările proaste să aibă efecte similare, indiferent dacă acestea sunt caracterizate de
tristețe, furie, anxietate, vinovăție sau alte emoții negative. Termenul de stare de spirit
folosit de uni teoreticieni și se referă la stări afective difuze care au adesea antecedente
sau referințe care nu sunt clare pentru persoana care se confruntă cu acea stare de spirit.
Pentru a obtine o ințelegere mai bună a impactului afectivității asupra cogniției este
necesar ca cercetătorii să privească dicolo de dispoziția globală și să examineze efectele
unor tipuri mai discrete de experientă emoțională. Cercetarea care a fost raportată a
examinat această posibilitate în domeniul afectivitătii negative prin compararea efectelor
furiei și tristeții asupra percepției sociale.
 Există mai multe motive pentru a suspecta că furia și tristețea au diferite tipuri de efecte
asupra prceselor cognitive. Cele două tipuri de afecte negative prezintă diferențe
semnificative în manifestările lor fiziologice și par a fi mediate de diferite elemente ale
sistemului limbic. Furia, care implica in principal activitate in amigdala, este asociata cu o
crestere a pulsului, a tensiunii arteriale si a secretiei de epinefrina; tristețea, care implică
în primul rând activarea în hipocampus, nu produce efecte fiziologice comparabile. În
măsura în care investițiile emoționale joacă un rol direct sau indirect în producerea
efectelor afectivității asupra cogniției, mânia și tristețea pot avea un impact foarte diferit.
 Starea de congruență a dispozițiilor
 Efectul de congruență al dispoziției se referă la tendința oamenilor de a face judecăți care sunt
părtinitoare în direcția unei stări de de spirit predominante. Datele teoretice subliniază rolul
încărcării cognitive în structura memoriei asociative. Conform acestor modele, se afectează primar
sau activează concepte în memorie care sunt asociate (semantic sau episodic) cu starea afectivă. Aceste
concepte pot atrage recuperarea din memorie a informațiilor specifice relevante pentru a lua o
hotarâre sau pot fi folosite în interpretarea dovezilor ambigue relevante pentru a face o judecată.
Impactul net al acestor procese este generarea unei judecăți care este părtinitoare în direcția valenței
stării de spirit predominante. Dacă se presupune că conceptele negative sunt interassociate în
memoria semantică, devine dificil să se genereze o rațiune teoretică convingătoare pentru diferențele
sistematice dintre efectele furiei și tristeții în cadrul acestor modele de congruență al dispoziției. Atât
mânia, cât și tristețea ar trebui să activeze concepte negative și, prin urmare, ambele ar trebui să
producă o tendință spre judecăți mai negative, în raport cu judecățile celor care se confruntă cu stări
emoționale neutre sau pozitive. O explicație diferită pentru efectul de congruență al dispoziției a fost
oferită de Schwarz și Clore. Ei propun ca astfel de efecte pot avea prea putin de-a face cu procesele de
memorie, dar în schimb pot apărea mai direct din folosirea stării de spirit ca informație introdusă în
procesul de judecată. Când li se cere să facă o judecată evaluativă, oamenii se întreabă: "Cum mă
simt în legătură cu asta?" Și folosesc starea lor de spirit ca pe un lucru evident, cu condiția ca ei să
interpreteze sentimentele lor momentane ca fiind cel puțin parțial o reacție la obiectul de a fi evaluat.
Astfel, în conformitate cu acest punct de vedere, apare un proces de neglijare în care oamenii își
înșală starea actuală (indiferent de originea lor reală) pentru o reacție la un stimul care trebuie
judecat. Când li sa amintit subtil faptul că starea lor actuală se bazează, de fapt, pe altceva decât o
reacție la obiectul judecății, oamenii nu mai arată un efect de congruență al dispoziției
 Afecte și strategii cognitive
 O altă abordare teoretică a interfeței dintre afectivitate și cogniție a subliniat rolul starii
de spirit sau emoție în generarea de strategii cognitive pentru prelucrarea probelor
relevante pentru o judecată socială. Deși există, fără îndoială, numeroase moduri
diferite de clasificare sau identificare a strategiilor de procesare a informației
perceptorului social, cea mai mare atenție s-a concentrat asupra distincției între
procesarea aprofundată, sistematică, orientată spre detalii, pe de o parte, și prelucrarea
cursivă, euristică și globală, pe de altă parte. În cadrul acestei abordări teoretice, s-a
presupus că diferite stări emoționale pot predispune perceptorii sociali să fie mai mult
sau mai puțin sistematici în strategiile lor de prelucrare a informațiilor. O mare parte
din cercetarea în acest sens s-a concentrat asupra fericirii, care a fost asociată cu mai
multe stiluri euristice de gândire. Oamenii fericiți par să se bazeze mai mult pe indicii
sursă și mai puțin pe evaluarea sistematică a calității mesajelor în situații de
persuasiune, să se bazeze mai mult pe stereotipuri pentru a determina validitatea
afirmațiilor de vinovăție și pentru a aborda sarcinile de rezolvare a problemelor într-un
mod mai euristic. Aceste constatări au fost interpretate demonstrând că oamenii
fericiți au mai puțină motivație pentru gândirea sistematică (în absența consecințelor
personale) sau că au o capacitate mai mică de a-și cunoaște gândirea. Dar ce afectează
negativ? Un număr tot mai mare de cercetări a abordat problema modului în care
tristețea este legată de prelucrarea informației. Spre deosebire de oamenii fericiți,
oamenii triști sau ușor depresivi folosesc strategii mai sistematice, orientate spre
detalii, în percepția socială.
 Afecte și strategii cognitive
 Schwarz (1990) a oferit o interpretare intrigantă a acestui fenomen. El a susținut că
această tristețe, deoarece este asociată cu circumstanțe problematice de viață, este
probabil să declanșeze strategii cognitive care, cel mai probabil, vor permite
rezolvarea eficientă a problemelor. Gândindu-ne mai sistematic și mai atent la mediul
social, oamenii triști au cea mai bună șansă de a găsi soluții pentru problemele lor de
viață. Ar putea fi, de asemenea, că oamenii triști preferă să devină cognitiv absorbiți
în sarcinile de procesare a informațiilor ca un mijloc de a distrage atenția de la
gândurile despre sursa nefericirii lor. În timp ce literatura empirică existentă
sugerează clar diferențe semnificative în strategiile de procesare a oamenilor triști și
fericiți, este în mare măsură tăcută în ceea ce privește problema furiei și a
strategiilor de procesare a informațiilor. Intuitiv, pare puțin probabil că dacă ești
foarte supărat va fi asociat cu o prelucrare a informațiilor sistematice. Dimpotrivă,
oamenii furioși par a fi predispuși la o judecată impulsivă, nepotrivită și orientată
către acțiune.
 Intrebările cercetătorilor au fost
 (1) judecățile oamenilor atât furioși cât și triști tind să fie mai mult negative decât
cele ale subiecților neutri? și
 (2) judecățile subiecților furioși vor reflecta o utilizare mai mare a heuristicii simple
 Experimentul 1

 În primul experiment, subiecților le a fost indus să se simtă fie supărat,

trist, fie o dispoziție neutră. Apoi, în cadrul unui experiment aparent
neînrudit, li sa cerut să citească despre un caz de presupusă abatere din
partea unui coleg dintre studenți și să facă unele judecăți în legătură
cu acest caz. Pentru aproximativ jumătate din cazuri, elevul acuzat a fost
identificat ca membru al unui grup social care este asociat stereotipul de
infracțiune. În caz contrar, probele de caz au fost identice. Se așteptau
ca subiecții furioși (dar nu triști) să demonstreze o utilizare mai mare a
stereotipului în luarea de decizii cu privire la acest caz.
 135 subiecți au fost repartizați aleatoriu în grupuri de câte 8.
 Studeți la introducere în psihologie au raspuns la cerința propusă la curs. Repartizare aleatorie în una ditre
cele 6 condiți furios trist neutru cu stereotip sau fara

 Subiecții au fost recrutați pentru un studiu aparent preocupat de starea de spirit și de memorie. La sosirea
la laborator, au fost întâmpinați de un experimentator care a explicat că, deoarece studiul care se referea
la starea de spirit a fost atât de scurt, ei ar face și un experiment fără legătură "dacă experimentatorul se
va arăta". Primul experimentator a explicat apoi natura fundamentală a studiului starea de spirit, care a
implicat reminiscența și scrierea despre evenimentele de viață.
 În condiția furios, subiecții au fost rugați să reamintească în mod viu un episod care i-a făcut să se simtă
foarte supărați și să descrie în detaliu modul în care a avut loc evenimentul. În condiția trist s-au folosit
aceleași instrucțiuni, cu excepția faptului că evenimentul care a fost invocat a fost mai trist decât furios. În
condiția de stare neutră, subiecții au fost pur și simplu rugați să reamintească și să descrie în detaliu
evenimentele din ziua precedentă .
 Misiunea de percepție socială
 Cel de-al doilea experimentator (care a distribuit un al doilea formular de consimțământ) a descris studiul
său ca fiind preocupat de problema socializării juridice, în special problema modului în care studenții
colegiului reacționează la comportamentul necorespunzător al colegilor lor. În această sarcină, subiecții
sunt rugați să-și asume rolul de membru al unei comisii de evaluare judiciară, să citească un caz de
presupus[ abatere și să facă judecăți în legătură cu cazul. Fiecare caz a constat din aproximativ cinci până
la șase propoziții de dovezi specifice, amestecate în implicațiile sale globale. Au fost construite două
cazuri, unul care a implicat un atac și unul care implica un tri;area la un examen. Pentru jumătate din
cazurile de asalt, inculpatului i s-a dat în mod evident un nume hispanic ("Juan Garcia"), iar pentru restul
acestuia i sa dat un nume non-hispanic ("John Gamer"). Pentru jumătate din cazurile de inselat, numele
inculpatului a fost urmat de expresia "un sportiv bine cunoscut în campus", în timp ce în rest, această
frază a fost omisă. Cercetările anterioare în cadrul aceleiași populații, subiecți au demonstrat că hispanicii
de sex masculin erau stereotipizați considerați agresivi, în timp ce sportivii studenți erau văzuți ca fiind
predispuși la înșelăciune în munca lor academică.
 Imediat înainte de citirea cazului, subiecții au fost rugați să
completeze un profil demografic / psihologic scurt aparent
utilizat pentru a documenta caracteristicile probelor. În plus față
de elementele demografice standard, chestionarul conținea o
serie de auto-evaluări în care respondenților li sa cerut să
evalueze cât de bine fiecare dintre mai multe adjective i-a
descris în prezent. Fiecare evaluare a fost făcută prin alegerea
unui număr pe o scară de la 0 (deloc) la 7 (extrem). Incorporați în
numeroase materiale de umplutură au fost termeni de afectare
("trist" și "iritat") destinate să evalueze eficacitatea inducției de
stare. Termenul "iritat" a fost ales în loc de "furios", deoarece în
timpul muncii pilot, "furios" sa dovedit a fi un termen prea
reactiv, producând efecte în auto-evaluări. mediat după citirea
cazului, subiecții au fost rugați să completeze un scurt
chestionar care să prezinte reacțiile lor la caz. Interesul principal
a fost evaluarea probabilității vinovăției inculpatului. Această
evaluare a fost făcută pe o scară de 1punct variind de la 0 (deloc
probabil) până la 10 (extrem de probabil). După terminarea unei
sonde de suspiciune, subiecții au fost interogți și respinși.
Controlul manipulării
 Eficacitatea manipulării stării de spirit a fost evaluată printr-o serie de comparații planificate
în care s-au comparat auto-evaluările tristeții și iritației în condițiile furioase, triste și
neutre. Subiecții aflați în starea furioasă s-au evaluat ca fiind mai iritați decât subiecții aflați
în starea de control neutru, dar subiecții triști nu diferă de condițiile de cotrol. În schimb,
subiecții în condiția tristă s-au evaluat ca semnificativ mai mult triști decât subiecții aflați în
starea de control neutru, iar subiecții furioși nu au fost diferiți de condiția neutră a acestei
evaluări. Astfel, manipulările au avut succes în inducerea stărilor emoționale intenționate,
diferențiat negative.
Vina percepută
 Deoarece rezultatele pentru cele două cazuri (adică asalt și înșelăciune) au fost comparabile
(cazul nu a interacționat cu nici una dintre variabilele independente), datele s-au prăbușit
peste acest factor de replicare. Ratingurile medii ale vinovăției inculpatului sunt prezentate
în Figura 1 ca o funcție a stării afective a subiecților și dacă a fost sau nu activat un
stereotip. Este evident din inspecția figurii faptul că activarea stereotipului nu au avut nici
un impact discernabil asupra judecatilor de vinovatie ale subiectilor atunci cand aveau o
stare trista sau neutra (Fs <l), dar a existat o crestere accentuata a vinei din partea
subiectilor furiosi, F (1, 38) = 9,21, ~ <0,005. Acest tip de judecăți de vinovăție este demn
de remarcat în mai multe privințe. În primul rând, aceasta oferă o consolidare empirică
pentru ideea că furia este asociată cu procesarea mai euristică a informațiilor. Subiecții
supuși furiei au folosit în mod clar mai mult convingerile lor stereotipe decât subiecții triști.
Astfel, este evident că diferite tipuri de afecte negative pot avea într-adevăr efecte diferite
asupra procesării informațiilor sociale. Interesant, subiecții furioși din primul experiment au
prezentat exact același model de judecăți ca și acei subiecți fericiți care au considerat cazuri
identice într-un set anterior de experimente.Fericirea și furia pot avea efecte similare asupra
judecății sociale, în timp ce tristețea și furia au efecte destul de diferite, subliniază
importanța de a privi dincolo de valența afectată în sine, efectele particulare care pot să
însoțească anumite tipuri de experiențe emoționale.
Vina percepută
 Datele din Experimentul 1 arată că furia este asociată cu o
utilizare mai mare a indicațiilor euristice în judecată, în timp
ce Baron, Inman, Kao și Logan (1992) au arătat că oamenii
anxioși folosesc strategii mai euristice pentru prelucrarea
informației sociale. Se pare că oamenii triști par să prefere
strategii mai sistematice de judecată socială. Nu s-a găsit
nici o dovadă a utilizării sporite a stereotipurilor în judecata
socială din partea oamenilor triști. Esses, Haddock și Zanna
au raportat un studiu în care oamenii au fost triști (prin
procedura Velton sau prin muzica tristă) și apoi au cerut să
prezinte caracteristicile pe care le consideră descriptive
membrilor tipici ai diferitelor grupuri sociale. Aceste
caracteristici au fost apoi evaluate în funcție de valența lor
(pozitivă sau negativă) și proporția persoanelor din grupul
care posedă caracteristicile. Acest model a fost interpretat
ca reflectând o utilizare sporită a categoriilor negative în
interpretarea sensului evaluativ al caracteristicilor specifice.
Un astfel de proces ar fi în linie directă cu cercetările asupra
efectului de congruență al dispoziției descris mai devreme.
 Totuși subiecții se angajează într-o sarcină de asociere
gratuită în care au enumerat și interpretat atributele
grupurilor sociale. În aceste condiții, ne așteptăm ca tipul
de "pregătire a dispoziției" descris de cercetătorii de
congruență în starea de spirit să fie cel mai evident,
deoarece sarcina implică o căutare destul de nelimitată a
memoriei asociative. În studiul de față, cu toate acestea,
nu am găsit nici o dovadă că oamenii triști arată un efect
de congruență de dispoziție în judecățile anumitor membri
ai grupurilor externe. În sarcina noastră, efectul negativ
poate avea în primul rând efectele prin impactul său
asupra strategiilor de procesare, în timp ce în sarcina
utilizată de Esses efectele sale pot fi mediate de
amortizarea bazată pe dispoziție a conceptelor negative în
memorie.
 Experimentul 2
Experimentele 2 și 3 au fost făcute pentru a determina dacă
constatările primului experiment ar putea fi generalizate și pentru situațiile
de persuasiune. Reacțiile la mesajele convingătoare reprezintă în mod
deosebit un domeniu apt pentru investigațiile privind impactul efectelor
asupra prelucrării informațiilor sociale , deoarece perspectivele teoretice
dominante în convingerea actuală subliniază puternic distincția dintre
răspunsurile bazate pe repere simple, relativ superficiale și răspunsurile
bazate pe o analiză atentă a conținutului unui recurs persuasiv.

Conform acestor abordări teoretice, încrederea bazată pe indicii

superficiale va fi mai mare atunci când motivația sau capacitatea de a se
angaja într-o prelucrare mai intensă a mesajului este constrânsă sau
constrângătoare.
În măsura în care stările afective influențează motivația sau
capacitatea de procesare așa cum rezultă din teoriile recente ale
afectivității și ale cogniției, tendința de a folosi indicii euristice într-o
situație persuasivă ar trebui să fie legată de starea afectivă a cuiva.
 Studiile anterioare au evidențiat o tendință a
oamenilor fericiți să fie mai puțin afectați de variațiile
calității argumentelor și mai afectați de indicii simple care
indică probabilitatea valabilității comunicării și că oamenii
triști au fost mai mult în acord cu calitatea argumentelor
prezentate. Cu toate acestea este încă neclar în ce fel
utilizează oamenii triști indiciile euristice, precum și
efectele furiei asupra reacțiilor la recursurile persuasive au
fost în mare parte lăsate neexplorate. Această cercetare
este destinată pentru a oferi o comparație directă a
efectelor indicilor euristici pe oameni furioși versus oameni
triști la mesaje persuasive. Hovland si Weiss au descoperit
faptul că în mai multe circumstanțe, oamenii sunt mai în
accord cu o sursă care are o credibilitate mare, în
comparație cu o sursă mai puțin credibilă, dar care are
aceleași argumente. Elementele principale ale credibilității
sunt expertiza și încrederea. În Experimentul 2, am
examinat impactul variațiilor în expertiza unui comunicator
asupra reacțiilor subiecților: trist, furios și neutru a stării
de spirit la un apel persuasiv, în timp ce în Experimentul 3
am examinat impactul variațiilor în fiabilitatea
comunicatorului.
 Subiecți și design
Optzeci și trei de subiecți au participat la grupuri de
aproximativ opt. Toți subiecții au fost studenți de
psihologie introductivă care au participat la îndeplinirea
unei cerințe de curs. Fiecare subiect a fost repartizat
aleatoriu într-una din cele șase condiții definite de un
design factorial de tip 3 (afectează: furios, trist sau neutru)
x 2 (expertiză sursă: mare față de scăzută).

 Procedura și materialele
Afectează inducția: Aceeași procedură de bază
utilizată cu succes pentru a induce stările afective în
Experimentul 1 a fost din nou utilizată pentru
Experimentul 2. Sub forma a două studii scurte, fără
legătură, subiecții au realizat pentru prima dată o sarcină
de reminiscență ( de aducere aminte aunor întâmplări
aproape dispărută din memorie) de 12 minute menite să
creeze sentimente de furie, tristețe sau, lipsa de dispoziție,
după care a pornit sarcina de persuasiune.
• Misiune de persuasiune
Cel de-al doilea experiment a fost descris
participanților ca un studiu de opinii ale studenților cu
privire la o serie de aspecte importante pentru aceștia
(reacția lor la diverse eseuri care descriu posibile noi
politici sociale). În realitate, toți participanții au primit
același eseu pe același subiect (creșterea vârstei legale
de conducere de la 16 la 18 ani). Mesajul a constat din
6 argumente pentru poziția susținută, prezentată pe
aceeași pagină sub forma unui eseu coerent.
Eseul a fost atribuit uneia dintre cele două
posibile surse. În condiții de înaltă expertiză, se spune
că mesajul a fost produs de "un grup de experți în
politica de transport la Universitatea Princeton" și în
condiții de expertiză redusă, eseul a fost atribuit"unui
grup de studenți la Sinclair Community College din
New Jersey".
 Aceste două surse au fost pretestate și s-au
constatat că diferă substanțial în ceea ce privește
expertiza lor percepută în acest domeniu. După
examinarea eseului, subiecții au fost rugați să
raporteze întinderea acordului lor cu poziția
susținută anterior pe o scală de tip Likert 1-10 (10
total de acord)
Apoi li s-a cerut să raporteze toate gândurile
care le-au apărut în timp ce citeau eseul
convingător.
După ce și-au enumerate gândurile,
participanții le-au codificat apoi în termeni
FAVORABIL, NEFAVORABIL sau NEUTRU în ceea ce
privește poziția susținută. În cele din urmă, subiecții
au fost examinați pentru a vedea dacă au suspiciuni
și au fost desensibilizați.
  Rezultate si discutii
Pe baza rezultatelor studiului nostru de stereotipuri, ne-am
așteptat ca reacțiile subiecților furioși la un argument/mesaj convingător
să fie puternic influențate de prezența unei simple surse, în timp ce
reacțiile oamenilor triști nu ar fi afectate în mod deosebit.
Efectele simple ale expertizei în fiecare condiție de afectare
sunt: În timp ce subiecții de stare neutră au manifestat tendința de a fi
de acord mai mult cu sursa expertului, această diferență nu s-a dovedit
semnificativă din punct de vedere statistic. Subiecții furioși, au arătat o
tendință puternică și semnificativă de a fi de accord cu sursa de înaltă
experiență. Interesant, subiecții tristi au arătat de tendința de a ajunge la
un acord mai mult cu sursa de expertiză scăzută, deși această inversare
nu s-a dovedit semnificativă din punct de vedere statistic.
Furia pare să aibă efecte foarte diferite față de tristețe,
promovând în acest caz o mai mare utilizare a unui tactici euristice
simple. Desigur, nu există nici un model de congruență generală a
dispoziției în rândul judecăților subiecților furioși sau triști.
Un aspect intrigant al datelor a fost tendința aparentă pentru
subiecții tristă de a folosi expertiza într-un mod invers. Asta este, ei par
că sunt de acord mai mult cu sursa de expertiză scăzută. Cu toate
acestea, această constatare nu a atins un nivel de semnificație statistică.
Pentru a determina dacă acesta este un fenomen pe care merită să îl
speculeze, a fost efectuat un al treilea studiu pentru a examina
constatările raportate în Experimentul 2.
 Experimentul 3
În experimentul final, am examinat din nou utilizarea indicațiilor
sursei într-o situație de persuasiune în rândul subiecților furioși, triști și
neutri. Cu toate acestea, de data aceasta am manipulat încrederea sursei.
Atunci când comunicatorii susțin o politică care servește propriile
interese și agende, ele sunt percepute ca fiind mai puțin demne de
încredere și au adesea un impact mai puțin persuasiv decât atunci când
susțin o poziție neașteptată sau în contradicție cu propriile interese.
În cel de-al treilea experiment am provocat încă o dată starea de
furie, tristă sau neutră în rândul destinatarilor de recursuri persuasive și
am manipulat în mod sistematic aparenta încredere a comunicatorului
prin modificarea măsurii în care poziția susținută a servit intereselor
acestuia.
• Subiecți și design
Nouazeci si unu de subiecti au participat în grupuri de
aproximativ opt. Toți subiecții sunt studenți de psihologie introductivă care
au participat la îndeplinirea unei cerințe de curs. Fiecare subiect a fost
repartizat aleatoriu într-una din cele șase condiții definite printr-un design
factorial de 3 (afectează: furios, trist sau neutru) x 2 (credibilitate sursă:
mare față de scăzută) între subiecți.
 Procedura și materialele
Afectează inducția: aceeași metodă utilizată pentru a
induce stări afective în experimentele anterioare a fost folosită
din nou.
Activitatea de persuasiune: Experimentul al doilea a fost
din nou descris participanților ca un studiu al opiniilor
studenților colegi pe o serie de aspecte importante pentru ei.
În acest studiu, tuturor i sa oferit un eseu privind
interzicerea carnii în sălile de reședință ale universității, la micul
dejun și masa de prânz. Mesajul a constat din cinci argumente
pentru poziția susținută, prezentată pe aceeași pagină sub forma
unui eseu. Eseul a fost atribuit uneia dintre cele două surse
posibile. În condiții de înaltă încredere, sa spus că mesajul a fost
produs de "Liga Guvernului Studenților, care promovează în mod
activ interesele și bunăstarea întregului colegiu.
În condiții de încredere redusă, eseul a fost atribuit "Ligii
Vegetariene Studențești, care promovează în mod activ
vegetarianismul și drepturile animalelor". În pretestarea acestor
două surse s-a constatat că diferă substanțial în ceea ce privește
încrederea lor percepută pentru acest subiect. După citirea
eseurilor, subiecții au fost rugați să raporteze întinderea
acordului lor cu poziția recomandată pe o scală de 0 la 10 (0 =
nu sunt de acord, 10 = sunt total de acord).
 Apoi au fost rugați să enumere toate gândurile care i-au apărut în timp
ce citeau recursul convingător. După ce își enumeră gândurile, participanții le-au
codificat apoi dacă au fost favorabili, nefavorabili sau neutri în ceea ce privește
poziția susținută. În cele din urmă, subiecții au fost cercetați pentru bănuieli și au
fost instruiți cu un briefing educational.
Ca și în Experimentul 2, subiecții de stare neutră au prezentat o tendință
nesemnificativă către un acord mai mare cu sursa de credibilitate ridicată. Cu toate
acestea, subiecții furioși au arătat din punct de vedere statistic că sunt mai
degrabă de acord cu sursa de încredere mai mere, decât cu sursa scăzută de
încredere. Și încă o dată, subiecții tristi au arătat o tendință spre modelul invers.
Deși diferența dintre nivelurile de înțelegere a subiecților tristi cu sursele
de încredere ridicate și scăzute nu a fost semnificativă, este clar că cei care trăiesc
într-o dispoziție tristă nu au fost de acord în mod semnificativ mai mult cu sursa
de încredere în comparație cu cei cu starea de spirit furioasă sau neutră. În
ansamblu, interacțiunea condițiilor de afectare și a credibilității surselor a fost
aproape semnificativ.
Ca și în experimentul 2, măsurile de inventariere a gândurilor nu au fost
afectate în mod semnificativ de manipulările experimentale și au relevat o mare
proporție de gânduri negative în toate condițiile (M = 0,75). În mod clar, subiecții
nu au găsit argumentele prezentate pentru interzicerea carnii din sala de mese din
sala de reședință deosebit de convingătoare. Dar când aceste argumente au fost
prezentate de o sursă aparent de încredere, numai subiecții tristi nu au prezentat
creșteri ale nivelurilor de înțelegere. În schimb, au arătat cele mai scăzute nivele
de acord în această condiție.
 Discuții generale
Mergând dincolo de valență în cercetarea asupra
afectivității și cogniției
Deși a fost natural și, într-adevăr, fundamental, ca
cercetătorii să facă comparații între efectele stărilor de
bine și cele rele, cercetarea prezentă subliniază importanța
căutării dincolo de valența stării afective a perceptorului și
începutul explorării efectelor unor tipuri discrete de
experiență emoțională privind prelucrarea informațiilor.
În toate cele trei studii, subiecții furioși și tristi au
arătat clar diferențele în folosirea indicilor euristici în
procesul de generare a evaluărilor informațiilor sociale.
Mânia, tristețea, anxietatea, vinovăția și multe alte stări
emoționale negative pot produce fiecare propria lor
tendință de comportament și judecată și același lucru
poate fi valabil și pentru diferite stări pozitive, cum ar fi
JOY, speranță și mândrie. În consecință, va fi necesar ca
evoluțiile teoretice care apar la interfața de influență și
cunoaștere să înceapă să reflecte în mod explicit efectele
specifice ale emotiilor discrete.
 Având în vedere acest lucru, devine clar că un
model de congruență a afecțiunii și a cunoașterii de
dispoziție simplă nu va fi adecvat pentru a surprinde în
totalitate impactul afectului asupra gândirii și judecății
sociale. Deoarece perspectivele de congruență a
dispoziției, cel puțin așa cum sunt articulate în prezent, nu
pot răspunde cu ușurință variațiilor modelelor de judecată
pe diferitele varietăți de afectare negativă, ele nu pot
explica modelul general evident în aceste trei studii.
Evoluțiile teoretice recente au început într-adevăr să
încorporeze multiple procese prin care afectează
influențele asupra cunoașterii sociale (de ex. Forgas,
1992b) și va deveni o problemă importantă pentru
explorarea ulterioară pentru a descoperi condițiile în care
efectele de congruență simplă ale dispoziției fac și nu
obțin, versus condițiile în care pot apărea mai multe efecte
specifice emoției.
Datele actuale se potrivesc bine într-un cadru de
adaptare argumentând că emoțiile sunt asociate cu modele
de gândire și de acțiune care servesc nevoilor tipurilor de
situații în care apar emotiile.
 Furia și prelucrarea informației sociale
Cu secole în urmă, Virgil a scris că "furia își
îndepărtează mintea", totuși a existat o documentație
empirică relativ mică a proceselor de gândire a
minților furioase. Este cu siguranță o chestiune de o
importanță practică considerabilă pentru a înțelege
efectele de a fi furios pe răspunsul cuiva la recursurile
persuasive sau la membrii grupurilor sociale
stigmatizate. Cercetarea de față indică faptul că
oamenii furioși sunt mult mai probabil să se bazeze
pe repere simple în a reacționa la stimulii sociali.
Judecățile lor cu privire la acuzații înșelătoare sunt
mai mult afectate de stereotipurile sociale, iar nivelul
lor de acord cu pozițiile nepopulare a fost determinat
mai mult de credibilitatea aparentă a persoanei care
susținea poziția.
De ce ar trebui sa fie asa? S-a argumentat că
apare furia în situații care implică vătămări fizice și /
sau psihice și, ca atare, poate fi cel mai adaptabil să
se reacționeze repede.
Dacă un indiciu aparent de diagnosticare oferă o bază pentru
un răspuns rapid, oamenii furioși par să opteze pentru
această strategie într-o măsură mai mare decât cei cu o
dispoziție neutră. Acest lucru poate fi adevărat indiferent
dacă sarcina care necesită un răspuns este legată de sursa
furiei (numită afectare integrală de Bodenhausen, 1993) sau
irelevantă pentru aceasta (numită afectare incidentală).
Studiile de față au investigat cazul afectării incidentale,
deoarece sarcinile de percepție socială folosite în
experimente nu au legătură cu sursele de furie ale
subiecților.

Nu este clar dacă dependența mai mare a subiecților furioși

de simbolurile simple euristice se datorează unei motivații
reduse pentru o analiză atentă a informațiilor relevante
pentru judecată, capacitate redusă pentru o astfel de analiză
sau altceva și se poate dovedi dificilă distingerea diferitelor
posibilități (cJ Schwarz el al., 1991). Cu toate acestea, va fi
util ca cercetările viitoare privind efectele furiei asupra
judecății sociale să înceapă să documenteze mecanismele
specifice care dau dovadă de dependență mai mare de indicii
euristici printre perceptorii sociali furioși.
 Tristețea și folosirea euristicii
Dovezile recente au sugerat că, spre deosebire
depersoanele furioase, oamenii tristi sunt mai predispuși la o
analiză a informațiilor sociale orientată spre detaliu (de exemplu,
Bless et al., 1990, Weary, 1990). Cu toate acestea, nu a existat
prea mult în ceea ce privește dovezile cu privire la modul în care
persoanele triste folosesc euristica în judecata socială. Ne-am
așteptat inițial, în conformitate cu cercetările anterioare, că
oamenii tristi pot folosi foarte puțin astfel de indicii globale,
preferând în schimb să își bazeze reacțiile pe luarea în
considerare a implicațiilor detaliilor specifice conținute în
informațiile relevante.
Datele noastre, în special cea din Experimentul 3,
sugerează că ceva mai complex poate să se întâmple. Se pare că
oamenii tristi nu pot ignora indicațiile sursă în întregime în
situații persuasive. Cel puțin în cazurile pe care le-am examinat,
le-au folosit într-o manieră opusă modului în care sunt folosite
de subiecții furioși. Cel puțin, putem spune cu încredere că
subiecții tristi nu au fost de acord mai mult cu o sursă foarte
credibilă, așa cum au făcut subiecții de starea de furie sau
neutră.