Disciplina: Instituționalism și dezvoltare economică
Realizat de: Sălăgean Raul
2019 Thorstein Veblen (1857-1929) • economist și critic social american de origine norvegiană
• În istoria gândirii economice, Veblen
este considerat liderul mișcării economiei instituționale
• Veblen este renumit pentru ideea
"consumului vizibil". Consumul conștient, împreună cu "petrecerea timpului liber", este realizat pentru a demonstra bunăstarea sau a marca statutul social. Idei principale • Hrana, arta, partenerul de viață sunt semne ale bunăstării și ele trebuie să fie bătătoare la ochi. Însemnele bogăției sunt obținute pentru a demonstra că nu au nevoie să muncească pentru a se întreține.
• Clasele superioare sunt scutite de munca
productivă, ele ocupându-și timpul cu acele îndeletniciri numite nobile. • Munca are, astfel, un caracter dezagreabil pentru că nu este onorantă. Principalele îndeletniciri ale celor din clasa superioară sunt guvernarea, războiul, sporturile și ceremoniile religioase.
• Posesia averii conferă onoare. Acei membri ai comunității
care nu se ridică la nivelul de bogăție considerat normal nu se bucură de stima semenilor și, în consecință, stima lor de sine are și ea de suferit. În societatea modernă, fiecare etapă a procesului de acumulare este construită din dorința de a trăi mai confortabil și la adapost de nevoi. Munca este un act dezonorant, pentru că îți trădează săracia. În societatea prădătoare, bărbații în putere se feresc de orice efort productiv, ca fiind nedemn de ei și această cutumă este întărită prin trecerea la un mod de viață pașnic. • Cei din clasa de lux își consumă neproductiv timpul pentru că munca este dezonorantă și pentru că își permit o viață de huzur. Prin procesul de snobism, familiile au realizat o evoluție rapidă a condiției de "lume bună". Cheltuielile inutile confera o stare de bine spiritual și sunt mai necesare decât cheltuielile care satisfac nevoile "inferioare", ale stării de bine fizic. • Regula risipei ostentative nu poate fi demonstrată cu un exemplu mai bun decat imbracamintea. Oamenii renunță la confort și la necesități ale traiului pentru a-și permite un nivel decent de consum inutil. Femeile pot apărea cu haine nepotrivite vremii de afară, doar pentru a fi bine imbrăcate.
• Omul bine îmbracat își permite să cheltuie fară
economie și arata că nu poartă grija câștigării vieții de zi cu zi prin muncă. "Cand o haina nu face mult, omul care o poartă nici atât". Noul și vechiul instituționalism
• Veblen argumentează că economia neoclasică
are o concepție greșită despre natura umană pentru că supune caracterizării individul în termeni hedonistici și anume sub forma unei naturi pasive, inerte și prestabilite.
• Veblen definea instituțiile ¨ca obiceiuri de
gandire existente, comune majorității oamenilor.¨ • Schmoller definea instituțiile ¨ca o ordine parțială pentru viața comunitară care servește pentru pentru scopuri specifice și care are capacitatea de a-și dezvolta o evoluție viitoare independentă.¨
• Hamilton îngustează definițea la ¨un mod de
gândire sau acțiune cu o anumită prevalență și permanență, care se regăsește în obiceiurile unor grupuri de oameni¨ • În cadrul noului instituționalism au apărut trei școli de gândire și anume: – Alegerea rațională – Instituționalismul istoric – Instituționalismul sociologic Alegerea rațională
• A apărut la finele anului 1970
• Definește instituțiile ca fiind orice formă de constrângere pe care o crează ființele umane pentru a modela interacțiunea umană (legi federale, convenții coduri de comportament) • Entități legale formale și seturi de reguli decizionale care impun obligații actorilor politici interesați ex : Consiliul de Miniștri al UE. Instituționalismul istoric
• Definește instituțiile ca fiind reguli formale,
proceduri de conformitate și moduri de operare standard care structurează relația dintre indivizi pe plan politic și economic. • Instituționalismul istoric se află ca abordare teoretică între abordarea rațională și instituționalismul sociologic • Instituționalismul istoric se referă la distribuțiile de putere produse de aranjamentele instituționale (dependența dintre ele) Instituționalismul sociologic
• Realitatea este construită pe baze sociale
• Instituțiile au un rol de ghidare • Au încercat să explice modul în care instituțiile și normele aferente au modificat și modelat preferințele și comportamentul actorilor naționali și internaționali. • Noul instituționalism se bazează pe prezumția existenței unor structuri și tehnologii exogene în timp ce vechiul instituționalism considera acești parametrii ca fiind endogeni.