Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ŞOCUL
GENERALITĂŢI
CARACTERISTICI GENERALE
hipovolemia
debitului cardiac pot coexista în
maldistribuţia fluxului sanguin orice tip de şoc
TA = DC x RVS
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL CLINIC AL
STĂRILOR DE ŞOC:
Trebuie să răspundem la întrebarea:
Este debitul cardiac crescut sau scăzut?
Debitul cardiac este crescut (şoc hiperdinamic):
– Extremităţi calde
– Creşte amplitudinea undei de puls
– Timp de umplere capilară normal
– Vene periferice pline
– TA diastolică mică
Debitul cardiac este scăzut (şoc hipodinamic):
– Extremităţi reci
– Amplitudinea undei de puls scăzută (puls filiform)
– Timp de umplere capilară prelungit
– Vene periferice colabate
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL CLINIC AL
STĂRILOR DE ŞOC:
• TA
• Frecvenţa cardiacă
• ECG
• Pulsoximetrie
• Presiunea venoasă centrală
• Debitul cardiac şi presiunea în capilarul
pulmonar blocat
• Saturaţia în oxigen a sângelui venos amestecat
• Ecocardiografia transesofagiană şi transtoracică
EVALUAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
• TENSIUNEA ARTERIALĂ
– Noninvaziv neautomat
• metoda palpatorie
• metoda ascultatorie
– Noninvaziv automat
Avantaje:
• metodă noninvazivă (fără riscuri)
• metodă automată (salvează timp, eliberează personalul de o sarcină)
• măsurarea la intervale de timp programate
Dezavantaje:
• nu are acurateţe la valori mici ale TA
• timp lung de măsurare– surprinde greu variaţiile bruşte de TA
• Poate determina edem al membrului superior (prin determinări repetate la intervale scurte)
– Invaziv
• Cateter arterial
Avantaje:
• Măsurare momentană a TA
• Determinare de acurateţe atât la valori mici, cât şi la valori mari ale TA
• Permite recoltarea seriată de sânge arterial pentru analiza gazelor sanguine
• Permite recoltarea de sânge pentru alte analize (fără puncţie venoasă)
Dezavantaje:
• Risc de complicaţii (ischemie, tromboză, hemoragie)
• Necesită experienţă (puncţie arterială)
• Necesită aparatură specială
EVALUAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
FRECVENŢA CARDIACĂ
– Se măsoară:
• Manual, cu frecvenţa pulsului (ATENŢIE la bolnavii cu fibrilaţie
atrială)
• Prin pulsoximetrie
• Prin monitorizare ECG
EVALUAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
ELECTROCARDIOGRAFIA
– Permite:
• Determinarea momentană a frecvenţei cardiace
• Detectarea şi diagnosticul tulburărilor de ritm şi a răspunsului la
tratament
• Detectarea iscemiei miocardice (modificări ale morfologiei ECG) şi
a răspunsului la tratament
EVALUAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
PULSOXIMETRIA
– Permite determinarea saturaţiei în oxigen a sângelui arterial periferic
– Principiul determinării: absorbţia luminii roşii este diferită în funcţie de gradul
încărcării cu oxigen a hemoglobinei
– Dispozitiv cu sursă de lumină roşie şi sensor
– Se plasează pe ţesuturi periferice subţiri, ce permit transiluminare:
• Degetele de la mână, picior
• Lobulul urechii
• Aripa nasului
– Avantaje:
• Permite evaluarea continuă, noninvazivă a oxigenării sângelui arterial
• Permite măsurarea frecvenţei cardiace
• Permite detectarea aritmiilor (fără diagnostic)
• Permite determinarea amplitudinii undei de puls
• Permite evaluarea grosieră a perfuziei periferice
– Dezavantaje:
• Nu permite măsurarea când unghiile sunt date cu lac
• Frecvente artefacte determinate de mişcare
• Evaluarea fără precizie a oxigenării sângelui
• Nu este posibilă când perfuzia tisulară este foarte scăzută
EVALUAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
PRESIUNEA VENOASĂ CENTRALĂ
– Cateter venos central (vârful cateterului în vena cavă sup.)
– Cateter introdus prin vena jugulară internă, externă,
subclaviculară, axilară, brahială
– Metode de măsurare:
• Metoda coloanei de apă
• Metoda automată (cu transductor)
– Avantaje:
• Permite monitorizarea PVC (întoarcerii venoase); apreciază umplerea
cordului (ventriculului drept)
• Permite monitorizarea răspunsului la tratament
– Dezavantaje:
• Riscuri ale cateterizării venoase centrale (pneumotorax, hematom
cervical sau mediastinal, infecţie, embolie gazoasă)
• Necesită aparatură specială (pentru metoda automată)
• la valori crescute ale PVC, evaluarea umplerii cordului drept – inexactă
MONITORIZAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
Şocul ↑ ↑ ↑
hipovolemic
Şocul ↑ ↑ ↑ ↑ ↑
cardiogen
Şocul septic ↑ ↑N N N ↑
PARAMETRII HEMODINAMICI
ÎN DIVERSE FORME DE ŞOC
LEGENDĂ:
• FC – frecvenţa cardiacă
• TA – tensiunea arterială
• DC – debitul cardiac
• PVC – presiunea venoasă centrală
• PCPB – presiunea în capilarul pulmonar blocat
• RVP – rezistenţa vasculară periferică
• Da-v O2 – diferenţa arterio-venoasă a oxigenului
• SvO2 – saturaţia în oxigen a sângelui venos
amestecat
MONITORIZAREA PACIENTULUI CU
STARE DE ŞOC
• Monitorizare respiratorie
• Număr de respiraţii pe minut
• Tip de respiraţie
• Pulsoximetrie
• Monitorizare cardio-vasculară
• Monitorizare neurologică
• Starea de conştienţă
• Monitorizarea temperaturii
• Măsurarea periferică /centrală a temperaturii
• Monitorizarea diurezei
• Măsurarea orară a diurezei
• Monitorizarea gazelor sanguine
• Analiza gazelor sanguine
MONITORIZAREA HEMODINAMICĂ
A PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
• TA
• Frecvenţa cardiacă
• ECG
• Pulsoximetrie
• Presiunea venoasă centrală
• Debitul cardiac şi presiunea în capilarul
pulmonar blocat
• Saturaţia în oxigen a sângelui venos amestecat
• Ecocardiografia transesofagiană şi transtoracică
EXPLORĂRI PARACLINICE INIŢIALE
ALE PACIENTULUI CU STARE DE ŞOC
Şocul → boală sistemică → evaluare multisistemică
detectarea hipoxemiei
– oxigenoterapia se instituie imediat, la primul contact cu pacientul
– indicaţiile intubaţiei oro-traheale şi ale suportului ventilator:
• hipoxemia ( PaO2)
• insuficienţa ventilatorie ( PaO2 + ↑ PaCO2)
• semne de oboseală respiratorie: tahipnee >30 respiraţii/minut
balans abdomino-toracic
folosirea musc. resp. accesorii
• tulburări de conştienţă ( protecţiei căilor aeriene)
• pentru scăderea consumului de O2 a musculaturii respiratorii
OBIECTIVE:
• normalizarea volemiei
terapie de repleţie volemică
• normalizarea debitului cardiac
terapie inotropă
• normalizarea perfuziei tisulare
terapie vasomotorie (vasoconstrictoare/vasodilatatoare)
TRATAMENTUL INIŢIAL
AL STĂRILOR DE ŞOC
PRACTIC:
– oxigenoterapie / intubaţie oro-traheală şi suport ventilator
– acces venos periferic (în hipovolemie – acces multiplu)
– recoltare de sânge pentru probe
– monitorizare ECG
– monitorizare TA non-invaziv
– cateter arterial
– sondă urinară
– sondă nazo-gastrică
– cateter venos central
– monitorizare temperatură centrală / periferică
– cateter Swan-Ganz / ecocardiografie (dacă e cazul)