METODE NUMERICE DE EVALUARE A VALORILOR ŞI

VECTORILOR PROPRII

Problema fundamentală în dinamica construcţiilor - determinarea

caracteristicilor dinamice proprii – totalitatea pulsaţiilor şi formelor proprii
corespunzătoare.

• Metoda energetică – METODA RAYLEIGH

• Metoda DUNKERLEY-SOUTHWELL
• Metoda aproximaţiilor succesive – VIANELLO – STADOLA
• Metoda HOLZER
• Metoda matriceală iterativă
 METODA RAYLEIGH – Metoda energetică
Metoda are la bază legea conservării energiei şi se bazează pe
aproximarea prealabilă a formelor proprii de vibraţie.
• Principiul lui Rayleigh – pulsaţia proprie a unui sistem conservativ, care
vibrează în jurul poziţiei de echilibru, are o valoare staţionară în
vecinătatea modului propriu corespunzător. Această valoare staţionară
este totdeauna minimă pentru modul fundamental.
• Energia totală a unui sistem conservativ (în care nu există disipare de
energie) este constantă pe tot timpul mişcării

Et  Ec (t )  E p (t )  const. (1)
• Ec(t) energia cinetică
• Ep(t) energia potenţială

La determinarea energiilor cinetice şi potenţiale este necesar ca

deformata dinamică corespunzătoare modului fundamental să fie
compatibilă cu legăturile reale ale sistemului, adică să respecte
condiţiile la limită.
 O aproximare satisfăcătoare a formei fundamentale de vibraţie o
constituie deformata statică produsă de acţiunea încărcărilor gravitaţionale
aplicate după direcţia GLD a sistemului.
Pentru un sistem discret cu n GLD expresiile energiilor cinetice şi
potenţiale sunt:
1 n 1 n
Ec (t )   mi ui2 (t ) E p (t )   Gi ui (t ) (2)
2 i 1 2 i 1

Pentru forma fundamentală, deplasările sistemului sunt cele de mai jos dacă
funcţia de timp are o formă armonică

ui (t )  ui sin( 1 t  1 ) i  1,2...n (3)

ui(t) este amplitudinea deplasării

 n
1 2
Ec (t )  1 cos 2 (1t  1 ) mi ui2  Ecmax cos 2 (1t  1 )
2 i 1
n
1 2 2
E p (t )  1 sin (1t  1 ) Gi ui  E pmax sin 2 (1t  1 )
(4)
2 i 1

• Când sistemul trece prin poziţia de aechilibru energia potenţială este nulă iar
energia cinetică maximă
• Când sistemul trece prin poztiţia extremă (deplasările sunt maxime) energia
potenţială este maximă iar energia cinetică este nulă.
Rezultă
Emax
c E max
p (5)
Se înlocuiesc expresiile din (4) în (5) şi rezultă formula lui Rayleigh
n n

n n G u i i G u i i
12  mi ui2   Gi ui 12  i 1
n
g i 1
n
i 1 i 1
 ii
m u
i 1
2
 i i
G u
i 1
2
(6)
Dacă se ţine cont de notaţia u stG    G expresia pulsaţiei fundamentale

g
1  G
pentru un sistem cu 1GLD este
(7)
ust

Pentru un sistem cu nGLD

 U  K U   U  M U 
max 1 T max 1 T (8)
E p E c
2 2

 
2 U T
K U 
U T M U  (9)
 RELAŢII SIMPLIFICATE PENTRU ESTIMAREA PERIOADEI
FUNDAMENTALE (conform P100-2006)
Pentru proiectarea preliminară a clădirilor cu înălţimi până la 40 m, se
poate utiliza următoarea formulă simplificată pentru estimarea perioadei
fundamentale de translatie

T1  Ct H 34 (B.3)

unde :
• T1 este perioada fundamentală a clădirii, în secunde.
• Ct este un coeficient ale cărui valori sunt funcţie de tipul structurii, după
cum urmează :
– Ct = 0,085 pentru cadre spaţiale din oţel,
– Ct = 0,075 pentru cadre spaţiale din beton armat sau din oţel cu
contravântuiri excentrice,
– Ct = 0,05 pentru celelalte tipuri de structuri.
• H înălţimea clădirii, în metri, măsurată de la nivelul fundaţiei sau de la
extremitatea superioară a infrastructurii rigide.
 Alternativ, valoarea coeficientului Ct corespunzătoare clădirilor cu
pereţi structurali din beton armat sau din zidărie este dată de relaţia
(B.4)
Ct  0,075 / Ac
în care

Ac   A j 0,2  l wj H 
2
 (B.5)
j
unde
• Ac aria totala efectivă (în m2) a pereţilor structurali de la primul nivel al
clădirii,
• Aj aria efectivă a secţiunii transversale (în m2) a peretului structural “j”
situat la primul nivel al cladirii,
• lwj lungimea peretelui structural “j” (în m) de la primul nivel, pe direcţie
paralelă cu fortele aplicate, cu restricţia
• lwj / H < 0,9 (B.6)

Pentru structurile în cadre de beton armat şi otel care nu depaşesc 12

etaje în înălţime şi au o înălţime minimă de etaj de aproximativ 3 metri,
perioada fundamentală de translaţie pe orice direcţie orizontală se
poate estima cu relaţia simplificată:
T1 = 0,1 n (B.7)

unde “n” este numărul de niveluri al structurii.