Displazia de dezvoltare a şoldului

se defineşte ca:
 ansamblul modificărilor arhitecturale
anatomice ale şoldului determinate de
 deficienţe de dezvoltare sau opriri în
evoluţia şoldului
 pe toată perioada creşterii (din viaţa
intrauterină până la încheierea creşterii)
 DDS este un concept mult mai
cuprinzător decât DLS
 Factori de agresiune
ce perturbă dezvoltarea şoldului:
 traumatici
 infecţioşi
 toxici
 vasculari
 metabolici - endocrini
 Factori de risc pentru DDS
 factori genetici - antecedente familiale
 sexul feminin (6:1 raport cu ♂︎)
 poziţie vicioasă intrauterină - prezentaţia
pelvină, oligoamnios
 factori materni – HTA, primiparitate,
gemelaritate, viroze, mediu toxic
 asociaţii cu alte malformaţii – picior strâmb
torticolis, scolioză congenitală, artrogripoză
 dezechilibre neuromusculare – spina bifida,
sindromul Down, IMOC, etc.
 obiceiuri etnice (înfăşatul sugarului în
extensie)
Modificări de conformaţie arhitectonică a
şoldului în DDS
 cotilul – hipoplazic, anteversat,
 cap femural – hipoplazic, anteversat,
valgizat
 capsulă – hiperlaxitate, retracţie
progresivă, stenoză ismică
 musculare – hipertonie / retracţie adductori
iliopsoas
- insuficienţă fesier mijlociu
 caracter progresiv spre agravare
 Forme anatomo-clinice ale DDS
 displazia izolată
 şoldul instabil – subluxabil
- luxabil
 subluxaţia de şold
 luxaţia de şold
Diagnosticul clinic
* De la naştere la 3 luni
 semne de asimetrie
(valoare relativă)
› pliu cutanat
supranumerar
› fantă vulvară înclinată
de partea lezată
› pliu interfesier înclinat
de aceeaşi parte
› şanţ subfesier
ascensionat
Semnul Galeazzi
Semne de laxitate - Testul Ortolani

Clacmentul
de intrare

Clacmentul
de ieşire
 Testul Barlow
adducţia şi împingerea posterioară luxează capul femural

 semne de limitare a mobilităţii (abducţia)

 accentuarea rotaţiei interne, externe şi
adducţiei
* De la 3 la 8 luni
 se adaugă – proeminenţa şoldului displazic
- rotaţia externă a membrului inferior
- scurtarea aparentă a coapsei
- semnul pistonului
- semnul Ortolani dispare (laxitatea
dispare)
* După începerea mersului se adaugă -
 întârzierea ortostaţiunii şi a mersului
 apariţia şchiopătării
 semnul Trendelenburg (insuficienţa muşchiului
fesier mijlociu)

şold dislocat
 Semne de ascensiune trohanteriană

Şold dislocat
linia Schoemaker trece Linia Nelaton
sub ombilic

normal

dislocat
Examinări
paraclinice –
ecografia de
şold
- metodă
neinvazivă
indicată la
sugarii sub 4 - 5
luni
- metoda Graf
METODA GRAF STATICĂ
 Tehnica: NN 7.5MHz, sugar 1-6 luni 5MHz
Decubit lateral, membrul de examinat 35°
flexie, 10° rotaţie internă.
Secţiune coronală: marginea inferioară a
osului iliac, labrumul acetabular, sprânceana
acetabulară
 Unghiul α-unghiul de acoperire osoasă între linia
de bază (tangenta la marginea laterală a osului
iliac) şi linia ce uneşte cartilajul în „Y” cu marginea
laterală a acetabulului. VN la NN peste 60°
 Unghiul β-unghiul de acoperire cartilaginoasă între
linia de bază şi linia ce trece prin unghiul
acetabulului şi labrum. VN la NN sub 55°
 Tip Valorile Valorile Diagnostic
unghiului α unghiului β
I (normal) <600 >550 şold matur

IIa 59-500 55-700 şold imatur/ întârziat în dezvoltare

(< 3 luni) (< 3 luni)

IIb 59-500 55-700 şold imatur/ întârziat în dezvoltare

(> 3 luni) (> 3 luni)

IIc 49-430 70-770 şold critic stabil/instabil după manevra

Barlow
IId 49-430 > 770 şold descentrat

III < 430 > 770 şold excentrat (labrul stă ca o pălărie pe
capul femural)
IIIa / IIIb iatrogen ecogenitate crescută a
tavanului fibrocartilaginos prin imobilizare
prelungită defectuoasă într-un aparat de
abducţie
IV < 430 > 770 şoldul luxat – cartilajul cobrât între capul
femural şi ileon
Explorare
radiologiă
indicată la
sugarii
peste 5 luni
Şolduri normale radiologic
 Luxaţie
de şold
bilaterală
 Unghiul Hilgenreiner – 450 stânga, şold subluxat

acetabular index (AI)

•the angle formed by a line drawn from a point on the lateral triradiate cartilage to point on lateral margin of acetabulum and
• Hilgenreiners line
•should be less than 25° in patients older than 6 months
 Diagnosticul diferenţial
 luxaţiile patologice : poliomielită,
osteomielită
 luxaţiile din artrogripoză
 luxaţiile din IMOC şi alte boli neurologice
 luxaţii din mucopolizaharidoze
 luxaţia traumatică de şold
 coxa vara congenitală
 sechelele fracturii de col femural
 sechelele epifiziolizei capului femural
 Principii de tratament
 obiective – reducerea luxaţiei, centrajul capului
femural în cotil şi asigurarea
condiţiilor pentru o remodelare
arhitectonică a şoldului cât mai
aproape de normal
- prezenţa capului femural în cotil
reprezintă
stimulul pentru dezvoltarea acestuia
 individualizarea tratamentului în funcţie de:
- tipul dislocării
- vârsta pacientului
- gradul de deplasare a capului femural
 DDS reductibilă
ce permite un centraj bun al capului
femural în poziţia de abducţie (grupă de
vârstă sub 6 – 8 luni)
 tratament ortopedic - aparate de
abducţie tip Tübingen, hamul Pavlik
(abducţie 600, flexie 1000)
 tratament recuperator
 perioada tratamentului 8 – 12 săptămâni
 prognostic - rezultate foarte bune
 DDS parţial reductibilă
cu un centraj relativ al capului femural în cotil
(vârstă 8 – 18 luni)
 retracţii musculare adductori şi psoasiliac
 metoda Summerville – extensie la pat cu
reducere progresivă în abducţie
 extensia cu benzi adezive
 tenotomia adductorilor şi psoasiliac
 imobilizare gipsată în abducţie urmată de
utilizarea aparatelor de abducţie
 tratament recuperator
 durata tratamentului peste 3 luni
 prognostic şi rezultate bune
 DDS ireductibilă (vârstă peste 18 luni)
 extensie cu benzi adezive (pentru relaxarea
musculaturii şoldului)
 tratament chirurgical
- tenotomii adductori, psoasiliac
- reducerea sângerândă – capsuloplastie
- osteotomii de femur – varizare, derotare,
scurtare
- osteotomii de bazin – Salter, Pemberton,
etc
 tratament recuperator intensiv
 prognostic şi rezultate favorabile cu condiţia unei
tehnici chirurgicale ireproşabile şi a unui tratament
recuperator pe măsură
 Complicaţiile tratamentului ortopedic şi
chirurgical
 epifizita postreducţională
 redori articulare
 coxa vara
 complicaţii septice.
Reducerea sângerândă
Reducerea sângerândă
Repunere sângerândă
Repunerea sângerândă
secţionarea tendonului psoas
Repunerea
sângerândă
secţionarea
în “T” a
capsulei
Repunerea sângerândă
capsulorafie cu capsuloplastie
Osteotomia Salter
Osteotomia Salter
rotaţia cotilului
Osteotomia Salter
introducerea
grefonului şi
fixarea lui
Osteotomia
pericapsulară
Pemberton
Osteotomia pericapsulară Dega
Tripla osteotomie de bazin
Osteotomia
Chiari
Luxaţie congenitală şold drept – reducere
sângerândă – osteotomie de bazin Salter
Artrogripoză – luxaţie şold bilateral
Reducere sângerândă – osteotomie de varizare de rotare
 Concluzii
 DDS reprezintă una din problemele cele
mai delicate din patologia ortopedică
pediatrică, din punct de vedere a abordării
strategiei ortopedico – chirurgicale şi de
recuperare
 Diagnosticul şi tratamentul precoce în
primele luni de viaţă conduc la rezultate
foarte bune
 Tratamentul trebuie individualizat funcţie de
vârstă, etiologie şi tipul DDS
 O bună strategie, acurateţea tehnicii
chirurgicale însoţite de un tratament
recuperator adecvat asigură rezultate
bune în cazuri de luxaţie neglijate
prezentate tardiv