OBIECTIVELE

 Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza

ATP - ului. Enziniele dehidrogenăni.
 Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de
electroni şi protoni, structura lor chimică.
 Potenţialul de oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea
oxidativă. Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
 Reglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O,
controlul respirator.
 Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. Rolul
biologic al produsului de decuplare, respiraţia liberă.
 Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi
compuşi.
 Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui
Mitchell.
 Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
 Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
 Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din
membrane. Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
 Oxidarea biologică
 Oxidarea biologică (OB) reprezintă totalitatea
reacţiilor de oxido-reducere ce decurg în celule şi
ţesuturi.
 Rolul: asigură organismul cu energie
accesibilă în formă de ATP.
 OB are loc prin reacţii de dehidrogenare →
donarea atomilor de H2 sub formă de protoni şi
electroni: H2→2H+ +2 ē.
 Are loc sub acţiunea E → dehidrogenaze, ale
căror Co sunt NAD+ şi FAD
Dehidrogenarea substratelor:
enzimele dehidrogenării
NAD dependente.
1. Izocitrat +NAD→ alfa-cetoglutarat
+NADH+H
E- izocitratDH
2. Alfa-cetoglutarat +NAD → succinil Coa
+NADH+H
E-alfacetoglutaratDH
3.Malat +NAD →OA+NADH+H
E-malatDH
4. DOP
Dehidrogenarea substratelor
NAD dependente
 Lactat +NAD →Piruvat +NADH+H
E-lactatDH
 Gliceraldehidfosfat +NAD +H3PO4→1,3
difosfoglicerat +NADH+H
E- GAP DH
 Hidroxiacil CoA +NAD →cetoacil Co-A +NADH+H
E-hidroxiacil -CoA DH
 Dezaminarea Glu
 Oxidarea 3 hidroxibutiratului
 Catabolismul alcoolului

SUBSTRATELE FAD dependente
 Succinat +FAD →Fumarat +FADH2
E- succinat DH
 Acil CoA + FAD →enoil-CoA+FADH2
E- acil CoA DH
 Glicerol 3 P + FAD → GAP+ FADH2
 NADH+H+ şi FADH2 rezultaţi în reacţiile de
oxidare a acestor substrate transferă p şi ē în
lanţul respirator.
Lanţul respirator (LR).

 LR - un ansamblu (complex) de enzime

şi sisteme de oxido-reducere, ce
participă la transferul H+ şi ē de la Co
reduse (NADH, FADH2) la O2 cu
formarea H2O.
 Este ultima etapă a degradării aerobe.
 Este localizat în membrana internă a
MC
 Funcţia LR:

1.Energetică – transferul electronilor în LR

este însoțit de eliberarea energiei,ce e
folosită la sinteza ATP
2.Prin transferul protonilor şi electronilor →
Co se reoxidează, putînd asigura
dehidrogenări în continuare.
Componentele LR
 1. Substratul donor de hidrogen;
 2. nicotinamid adenin dinucleotidul (NAD+);
 3. Flavin proteinele ce au drept grupări
prostetice flavinmononucleotidul (FMN) sau
 flavin adenin dinucleotidul (FAD);
 4. Fier-sulf (Fe-S) proteinele;
 5. Coenzima Q (CoQ) sau ubichinona;
 6. Citocromii;
 7. Citocromoxidaza - reacţionează direct cu
oxigenul molecular
Componentele LR
1. NADH+H
Componentele LR
2. Flavoproteinele FP: preiau p şi e- de la
NADH+H sau FADH2

FPN (NADH DH) - ca Co FMN - preia H2 de la NADH+H

FPs (succinatDH)- ca Co FAD- preia H2 de la FADH2
 Componentele LR
3. Proteinele Fe-S (nehemice)
a. între FP şi CoQ
b. între cit b şi citc1

Fierul nu se găsește suf formă

heminică ci sub formă de
asocieri cu atomul de sulf din
cisteină sau sulf anorganic.
Fe – S
[2Fe-2S] [4Fe-4S]
Componentele LR
4. Coenzima Q
 Componentele LR
5. Citocromii
b560, b562, b 566, c1, c, a şi a3

Citocomii au ca grupare
prostetică hemul.
Diferă între ei prin
structură, proprietăți și
potențialul redox.
Grupa prostetică pentru cit b –
protoporfirina IX
Cit b – hemul nu e legat
covalent de proteină
Cit c1 și c - - legat covalent de
proteină cu legături tioesterice
Cit a și a3 – au grupa formil în
loc de metil și un lanț
hidrocarbonat în loc de vinil
STRUCTURA CHIMICĂ a
citocromului c
CH3

CH3 HC S CH2 protein

N
H3C CH3
N Fe N
 protein
OOC CH2 CH2 CH S CH2
N
CH3

CH2 CH3

CH2

COO Heme c
Schema LR
 Potenţialul
oxidoreducător
1. Fiecare verigă a LR poate exista în 2 forme – redusă
şi oxidată, deci,
Formează o pereche oxidoreducătoare
1. Fiecare sistem redox (O/R) este alcătuit dintr-un
donor şi acceptor
2. Caracteristica lor principală este potenţialul
oxidoreducător (redox), care se măsoară în volţi.

3. El este măsura valorică a capacităţii de oxidare sau

reducere a compusului
Potenţialul redox
 Cu cît potenţialul redox este mai electronegativ
cu atât este mai înaltă capacitatea de a ceda ē,
şi invers,
 cu cît potenţialul este mai electropozitiv, cu atât
este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.
 Sistemele redox sunt aranjate în ordinea creşterii
potenţialului de oxido-reducere.
 Potenţialul oxidoreducător
al verigilor LR
1. NAD+/NADH.H+ ― -0,32V
2. FAD/FADH2 – -0,05 V
3. CoQ/CoQH2 ― +0,04 V
4. cit.b (Fe3+)/cit.b (Fe2+) ― +0,12V
5. cit.c1 (Fe3+)/cit.c1 (Fe2+) ― +0,22V
6. cit.c (Fe3+)/cit.c (Fe2+) ― +0,25V
7. cit.a (Fe3+)/cit.a (Fe2+) ― +0,29V
8. cit.a3 (Fe3+)/cit.a3 (Fe2+) ― +0,55V
9. ½O2/H2O ― +0,82V
 Potenţialul
oxidoreducător
transferul în trepte permite eliberarea energiei în
“pachete” a cărei valoare este în jurul lui –7,3 kcal/mol (cât
necesită sinteza unui mol de ATP din ADP şi H3PO4).

4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Cantitatea energiei eliberate
depinde de potenţialul redox
 Energia liberă standard
 Ştiind potenţialul redox al fiecărei perechi se pot
calcula modificarea energiei libere standard.
 ΔG = -nFΔE
 n-numărul de ē
 F-constanta lui Faraday (23062 cal/V∙mol)
 ΔE0-diferenţa de potenţial
 ΔG = -2∙23062[+0,82-(-0,32)] = -52,6 kcal
 7,3 x 3 = 21,9 cal
 Randamentul utilizării energiei libere – 42%
Energia liberă standard
 Torentul de ē e orientat în direcţia
micşorării energiei libere a sistemului
 Cu cât e mai mare diferenţa potenţialului
dintre 2 redox perechi → cu atât mai mare
e diminuarea energiei libere la transferul ē.
 FOSFORILAREA
OXIDATIVĂ
 reprezintă sinteza ATP din ADP şi
Pi (cuplată cu LR), pe seama
energiei eliberate la transferul
echivalenţilor reducători în LR de la
coenzimele reduse la O2.
FOSFORILAREA
OXIDATIVĂ
 Deoarece transferul de ē are loc treptat,
energia se eliberează „în pachete” – în
trepte .
 Pentru a se forma ATP diferenţa de
potenţial trebuie să fie nu mai mică de
0,22V.
 Funcţionarea cuplată a LR şi FO este
asigurată de 5 complexe
 Complexele LR
Nr.de Grupările
Complex denumirea Proteine prostetice

Complexul I NADH – 46 FMN,

Co Q reductaza Fe-S

Complexul Succinat – 5 FAD, cit b560,

II CoQ reductaza Fe-S

Complexul CoQ- 11 cit b562, cit b566,

III cit c reductaza Fe-S, cit c1,

Complexul Citocromoxidaza 13 cit a, cit a3, Cu

IV
Complexul I- NADH → CoQ – reductază
 1mol ATP
 Inhibitorii: rotenona (otravă pentru peşti), Na
amitalul (barbituricelor) - blochează transferul de
hidrogen de la centrii Fe-S la ubichinonă
 piericidină (antibiotic) – cu structură asemănătoare
CoQ, cu care intră în competiţie
Complexul II- succinat - CoQ-
reductaza
 Variaţia de potenţial este de 0,07V;
 ΔG0 = -3,2 kcal/mol – nu se sintetizează ATP
 Inhibat – malonat (inhibiţie competitivă)
Complexul III- CoQ- citocrom c
reductaza
 ΔG0 = -7,75 kcal – se sintetizează 1mol de
ATP.
 Inhibat → antimicina A – inhibă transferul
electronilor de la citocromul b la citocromul c1

Complexul IV-
citocromoxidază
 Catalizează adiţia a 4ē la O2 molecular (a 2ē la ½O).
 O2 + 4ē + 4H+ → 2H2O
 Căderea de potenţial de 0,54V.
 ΔG = -24,8 kcal → se sintetizează 1mol de ATP
 Inhibat: CO, cianuri, hidrogenul sulfurat (H2S),şi azida
de sodiu (NaN3)
 Complexele LR
NADH+H+ FMN CoQ b, c1 aa3 O2
Fe-S Fe-S
c Cu
I III IV

FAD II
Fe-S

succinat
Toate componentele LR sunt dispuse în
membrana internă a mitocondriilor.
CoQ şi cit c funcţionează individual, iar celelalte
componente se grupează în complexe.
 Complexul V – ATP-
sintază
 F0 → canal de protoni - străbate membrana
internă a MC, constă din 4 tipuri de proteină ce
formează un sistem de pori transmembranari prin care
trec protonii
 F1- partea catalitică - se află în intregime în
matrixul MC (formă de sferă).
a. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ααα (α3), βββ
(β3), γ, δ, ε.
b. la acest nivel are loc reacţia de condensare a
ADP + Pi →ATP+H2O
 Inhibată: oligomicină, atractilatul (glicozidă)
 Mitochondrial ATP Synthase E. coli ATP Synthase
These images depicting models of ATP Synthase subunit
structure were provided by John Walker. Some equivalent
subunits from different organisms have different names.
 Puncte de fosforilare
 Locusurile unde are loc sinteza ATP
se numesc puncte de fosforilare.
 În LR (lanţul respirator) deosebim
3 puncte de fosforilare:
1. NADH+H----CoQ
2. Cit b----citc
3. cita--cita3
Bilanţul general în procesele LR-
FO.

 NADH + H+ + ½O2 + 3ADP + 3Pi

→ NAD+ + 3ATP + 4H2O

 FADH2 + ½O2 + 2ADP + 2Pi →

FAD + 2ATP + 3H2O

Ipoteze principale cu privire la
procesele de FO. Ipoteza lui Mitchell
 Prin ce mecanism energia eliberată în LR este
cuplată cu formarea ATP?
 Teoria chimică, numită şi a intermediatorilor
comuni (produşi intermediatori macroergici,
precursori de ATP).
 Teoria conformaţională (energia este preluată de
o proteină într-o conformaţie activă, ce
stimulează ATP).
 Teoria chemiosmotică (Mitchell, 1961).
 Piter D. MItchell
(1920-1992)

Premiul Nobel
în chimie, 1978

pentru teoria chemi-

osmotică a cuplării
oxidării cu fosforilarea
în lanţul respirator
Teoria chemiosmotică
postulează:

energia care determină sinteza ATP din

ADP şi Pi îşi are originea în gradientul de
protoni ce se stabileşte între suprafaţa
internă şi externă a membranei interne
mitocondriale în timpul transportului de
electroni.
 Ipoteza lui Mitchell
  la transferul electronilor în LR se pompează
protonii din matrixul MC în spaţiu
intermembranar.
 Protonii nu pot reveni înapoi deoarece
membrana internă a MC nu este permiabilă
 apare gradient de protoni
 partea externă a membranei interne a MC→
pozitiv, dar cea internă – negativ
Gradientul de protoni
Gradientul protonilor din matrice în
spaţiul intermembranar are 2
componente :
1. Electrică (apărînd potenţial de
membrană - ∆ψ (0,14V)
2 de pH (∆ pH)
Împreună potențialul electric și
gradientul protonic alcătuiesc
potențialul electrochimic - ∆µН+
 Gradientul de protoni
determină FORŢA PROTON-MOTRICE (Δp)

Δp = Δψ – 2,303(RT/F)· ΔpH,

unde: ψ – potenţialul membranar;

R – constanta gazelor;
T – temperatura
F – constanta Faraday
Ipoteza lui Mitchell
 Protonii revin din spaţiu
intermembranar în mitocondrii prin
partea F0 (deoarece restul
membranei este impermiabilă).
 Acest flux de protoni este forţa
morice care determină la nivelul
subunităţii F1 sinteza de ATP din
ADP+Pi
 Membrana Membrana
externă a MC internă a MC

2е Matrixul MC
+ -
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+ АDP
+ -
+ - Н3РО4

АТP
АТP-sintaza
 Lanţul respirator
Mal OAA Suc Fum 3H+ ATP
2H+ MDH
2H+ H+
2H+
matrix NAD
+ NADH
2H+ O2 H2O
FAD
FADH2
CI C II C III C IV
SDH
membrana NADHDH Cyt bc1 Cyt c ox ATPase
internă
2e- QH2

cyt cox cyt cred H+ ATP

2H+ 2H+
2H+ 3H+
spaţiul
intermembranar 2H+ 2H+
10H+ims/4H+m = 2.5H+ per ATP
 Datele experimentale ce
confirmă:
 S-a confirmat generarea gradientului de
protoni în cele 3 puncte ale LR. Anume –
gradientul de protoni se utilizează la sinteza
ATP.
 S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial
creşte, iar cel al mediului extern al membranei
MC – scade (acid).
 S-a argumentat că transferul H+ din MC în
timpul transportului de ē şi revenirii lor prin
ATP-sintetaza sunt comparabile cu viteza lor
din cadrul FO în MC intacte.
 CÂT de fosforilare
 Raportul între numărul de moli de ATP produşi şi
O2 consumat este numit „cît de fosforilare”
P/O.
 De la NADH+H pînă la O2 - P/O = 3/1 – ramura
lungă,
 De la FADH2 pînă la O2 - P/O = 2/1 – ramura
medie.
 P/O reflectă cuplarea transportului H+ şi ē
(respiraţia) şi fosforilarea (sinteza ATP).
Coeficient indică ce cantitate de P anorganic
(H3PO4) se transformă în P organic (ATP) la
transportul unei perechi de H+ şi ē în LR.
Inhibitorii ai fosforilării
 acţionează asupra ATP-sintetazei.
 Oligomicina blochează pătrunderea
H+ prin FO (închide canalul)  cu
încetul slăbeşte respiraţia →
întrerupere.
 Inhibitorii
Fosorilării de
ADP X
Oligomycin

Atractyloside

X
Transportul mitocondrial al ATP
şi ADP
 ATP/ADP-
translocazei- asigură
ADP + Pi ATP
transferul ADP din matrix
lower [H+]
citozol în MC în ATP4
__
schimbul ATP din
MC- citozol. ++
3 H+ ATP4 ADP3 H2PO4 H+
 Fosfattranslocaza – energy
transferă Pi în MC, requiring
reactions
higher [H+]
ADP + Pi
însoţit de deplasarea
cytosol

ionilor de H2.
 Controlul respirator

 Organismele vii sintetizează ATP în

raport cu necesitatea lui – de aceea FO
cuplată cu LR este riguros controlată.
 Deoarece LR şi FO – etapa finală a
degradării G, L, P controlul respirator se
poate efectua atât prin compuşi direct
implicaţi în LR şi FO, cât şi prin
intermediatorii degradării celor 3 clase.

 Controlul respirator

 Rolul primordial îi revine ADP.

1.în lipsă de ADP rămâne blocat F1 din ATP
- sintază
2. nivelul ADP determină şi intensitatea
transferului de protoni prin F0
3.ADP – reglator alosteric (+) pentru mai
multe E ce sunt implicate în degradarea G,
L şi P.
 Controlul respirator
 Lipsa de ADP - inhibă respiraţia şi
stopează fosforilarea.
 La adăugarea de ADP creşte brusc
consumul de 02 ---- se activeaza
lantul respirator şi ADP se fosforilează
la ATP.
 La FO contribue:

1. Integritatea membranei interne a MC
→ orice leziune duce la pierderea
capacităţii de FO (în timp ce transferul de
ē poate continua).
2. Impermeabilitatea membranei interne
pentru ionii H+ OH- K+ Cl-.
 Decuplarea produselor de oxidare şi
fosforilare. Agenţi decuplanţi.
 FO poate fi decuplată cu ajutorul
unor substanţe chimice, ce inhibă
sinteza ATP dar neafectînd LR –
agenţi decuplanţi. La acţiunea lor
respiraţia creşte, iar FO este
inhibată.
protonofori
AD
ionoforele
Agenţi decuplanţi
 Decuplanţii fosforilării oxidative nu influenţează
semnificativ reacţiile lanţului respirator,fluxul de
electroni, dar opresc sinteza de ATP
 Determină creşterea permeabilităţii membranei
interne mitocondriale la protoni.
 Transportul de electroni are loc cu o viteză mărită fără
a stabili şi un gradient normal de protoni

 Protonoforii → măresc
permeabilitatea membranei pentru
protoni(H+), lichidând potenţialul
transmembranar.
1. a.g. liberi
2. 2,4 dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
Decuplanţii
H+
2,4-
Dinitrophenol
OH

NO2 NO2 H+

H+
X
-
+ H+
O

NO2 NO2
 Ionoforele – ei leagă şi transferă
ionii prin membrană:
- valinomicina (↑ K+) ,
- nigericina (↑ K+),
- gramicidina A → Na+, K+; H+.
Agenții decuplanți
măresc termogeneza
Thermogenina (UCP-1)
 Thermogenina este o proteină decuplantă
prezentă în mitocondriile din ţesutul adipos brun.
Ea are rolul de a împiedica revenirea protonilor
în matrix prin canalul protonic (FO), ei fiind
utilizaţi pentru a produce căldură în loc de ATP.
Acest proces are loc în mod fiziologic pentru
menţinerea temperaturii corporale la animalele
care hibernează.

 Respiraţia liberă
 – are loc decuplarea FO de LR şi toată
energia este convertită în căldură, care nu
se utilizează la executarea funcţiilor
celulare.
 Astfel MC devin o sobă, ce produc căldură.
E necesar când necesitatea căldurii este
mai mare decât ATP.
 În ţesutul adipos brun – MC sunt
specializate la producerea căldurii (nou-
născuţi, animale în hibernare) –
termogenina.
 Respiraţia liberă
 – are loc decuplarea FO de LR şi toată
energia este convertită în căldură, care nu
se utilizează la executarea funcţiilor
celulare.
 Astfel MC devin o sobă, ce produc căldură.
E necesar când necesitatea căldurii este
mai mare decât ATP.
 În ţesutul adipos brun – MC sunt
specializate la producerea căldurii (nou-
născuţi, animale în hibernare) –
termogenina.
 Oxidarea microsomală
 Un alt tip de reacţii de OB este cel
oxigenazic. Acestea sunt catalizate de
monooxigenaze.
 Lanţurile monooxigenazice de oxidare
sunt lanţuri scurte de transport al H+ şi ē a
căror sursă sunt NADPH+H
 SH + O2 +NADPH + H  S-OH + H2O +
NADP+
  reducerea O2 şi incorporarea lui în
anumiţi compuşi chimici (include un atom
de O, celălalt este redus la H2O).

 un asemenea lanţ este microsomial - localizat în
RE al celulelor hepatice şi suprarenale.
 Rol esenţial îl are cit P450 (activatorul O2). El
cuprinde o FP (FAD) la nivelul căreia H2 este
disproporţionat în H+ şi ē.
 Rolul OM
 Rolul: plastic şi dezintoxicare.
 În ficat – hidroxilarea medicamentelor,
neutralizarea toxinelor, hormonilor (sunt
eliminaţi).
 În medulosuprarenale – sinteza
noradrenalinei şi adrenalinei.
 În corticosuprarenale – sinteza
colesterolului, hormonilor gluco- şi
mineralocorticoizi.
Noţiune de radicali liberi

 La reducerea incompletă a O2 se formează

forme reactogene şi agresive ale
substanţei cum ar fi: superoxidanionul,
peroxidul; radicalul hidroxil sau peroxidul
de hidrogen.
Specii incomplet reduse ale
oxigenului
1. O2 + ē → O2― (anionul superoxid)

2. O2― + 2H+ + ē → H2O2 (apa oxigenată)

sau
O2― + O2― + 2H+ → H2O2 + O2

3. H2O2 + O2― → HO• + HO― + O2

sau
H2O2 + H+ + ē → HO• + H2O
(radicalul hidroxil)
 Rolul biologic
 Sinteza eicosanoizilor
 Reînnoirea membranelor biologice
 Apoptoza
 Transmiterea semnalelor intra- şi
intercelular
EFECTELE NOCIVE
 Denaturarea proteinelor
 Modificări în structura nucleotidelor din AN
 Peroxidarea lipidelor membranare
 Modificarea permeabilității membranare
 Creșterea influxului intracelular pentru sodiu, apă și
calciu
 Lezarea ADN mitocondrial și afectarea integrității
proteinelor din LR mitocondrial
Speciile reactive ale oxigenului
implicate în patogeneza:

1. Cancerogeneză
2. Infarct miocardic
3. Ateroscleroză
4. Hipertensiune arterială
5. Diabet zaharat
6. Artrită reumatismală
7. et.c.
 Sistemul de protecţie
antioxidantă
Enzimatic Neenzimatic
1. Catalază 1. α-tocoferolul (vit.E)
2. SOD – superoxid dis-
2. GSH (glutationul)
mutaza
3. Glutation peroxidaza 3. Ac. Ascorbic (vit.
4. Glutation-S-transfe-
C)
raza 4. Polifenolii
5. Glutation reductaza 5. Carnozina
6. Etc. 6. Etc.
 AO enzimatici
 SOD  transformarea О2- în Н2О2
 О2- + О2- + 2Н+ → Н2О2 + О2
 Catalaza
2Н2О2 → 2Н2О + О2

 Glutation reductaza
 Glutation peroxidaza
AO enzimatici
Glutation peroxidaza
H2O2 2H2O

2G-SH G-S-S-G

NADP+ NADPH+H+

Glutation reductaza