Chimia metalelor

Titular curs :
prof. dr. chim. Alexandra Raluca IORDAN
2018 – 2019
 BIBLIOGRAFIE

• C. Housecroft, A.G. Sharpe, "Inorganic Chemistry" (3rd edition), Pearson Education,

2007
• M. Bernard, "Cours de chimie minérale" Dunod, 2005
• N.N. Greenwood,; A. Earnshaw, "Chemistry of the Elements" (2nd Edition), Elsevier,
2003
• K.A. House, J.E. House, "Descriptive Inorganic Chemistry", Thomson Brooks, 2001
• W.B. Duncan, D. O’Hare (editor), "Inorganic Materials", (2nd edition), Wiley & Sons,
New York,1997
• F.A. Cotton, G. Wilkinson, P.L. Gaus, "Basic Inorganic Chemistry", John-Wiley & Sons,
New York, 1995
• J. J. Rousseau, Cristallographie géométrique et radiocristallographie, Masson, Paris,
1995
• D. Thompson (editor), "Insights into Speciality Inorganic Chemicals", The Royal Society
of Chemistry, Cambridge, 1995
• D.F. Shriver, P.W. Atkins, C.H. Langford, "Inorganic Chemistry", Oxford University
Press, Oxford, 1994
• Gh. Marcu, "Chimia Modernă a Elementelor Metalice", Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993
• J.E. Huheey, "Inorganic Chemistry. Principles of structure and reactivity", Harper &
Row, Publishers, New York,
1990
• M. Brezeanu, El. Cristoranu, A. Antoniu, D.Marinescu, M.Andruh, „Chimia metalelor”,
Ed. Academiei Române, 1990
• Butler I. S., Harrod, J. F.,
"Inorganic Chemistry. Principles and applications",
The Benjamin / Cummings Publishing Company, 1989
• Bünzli J. C. G., "Chimie generale", Institut de chimie minérale et analytique, Lausanne,
1989
• F.A. Cotton, G. Wilkinson, "Advanced Inorganic Chemistry" (5th ed), John Wiley & Sons,
New York, 1988
• N. Calu, I. Berdan, I.Sandu, „Chimie anorganică. Metale”, vol. I si II, Lit. I.P.Iaşi,
1987
• G.C. Constantinescu, I. Rosca, M. Negoiu, "Chimie anorganică", vol. 1, 2, Ed. Tehnică,
Bucuresti, 1986
• W.L. Jolly, "Modern Inorganic chemistry", McGraw-Hellbook Company, New York, 1985
• M. Ursache, D. Chirca, „Proprietăţile metalelor”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982
• Gh. Marcu, M. Breazeanu, C. Bejan, A. Bâtcă, R. Cătuneanu, , "Chimie anorganică",
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
• Gh. Marcu, "Chimia metalelor", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
• P. Spacu, M. Stan, C. Gheorghiu, M. Brezeanu, „Tratat de chimie anorganică”, vol. III,
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1979
•C. Macarovici, "Chimie anorganică. Metale", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
• C. D. Neniţescu, "Chimie generală" Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
•*** "Nomenclatura Chimiei Anorganice după regulile elaborate de IUPAC", Ed. Academiei
Române, Bucureşti, 1977
 C1/2018-2019

Proprietăţi
fizice
Metode
de
obţinere METALE Coroziune
/
Protecţie
Compuşi Proprietăţi
reprezentativi chimice
Reacţii
chimice
 Introducere

•Independent Dimitri Mendeleev şi Lothar Meyer au ajuns la aceeaşi concluzie

despre cum se pot sistematiza şi aranja elemente.
•Dimitri Mendeleev a prezis descoperirea germaniului - pe care l-a denumit
eka-siliciu : - masa atomică între zinc (Zn) şi arsen (As),
- proprietăţi chinice asemănătoare siliciului (Si)
 Proprietăţi prezise Proprietăţi observate
Proprietate (în 1871) pentru Germaniu
de Mendeleev (descoperit în 1886)
pentru Eka-siliciu
Masă atomică 72 72,99
Densitate (g/cm3) 5,5 5,35
Căldură specifică (J/g.grad K) 0,305 0,309
Temperatură de topire (oC) Ridicată 947
Culoare Gri închis Alb gri închis
Formula oxidului XO2 GeO2
Densitatea oxidului (g/cm3) 4,7 4,70
Formula clorurii XCl4 GeCl4
Temperatură de fierbere a clorurii (oC) Puţin sub 100 84
28 noiembrie 2016
Elementul S Z Originea denumirii
Ernest Rutherford, fizician şi chimist din Noua
Rutherfordiu Rf 104 Zeelandă, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie
în anul 1908 (1960)
Dubniu Db 105 Dubna Institutul nuclear din Dubna, Rusia (1968)

Seaborgiu Sg 106 Glenn T. Seaborg, chimist american (1974)

Niels Bohr, fizician danez laureat al Premiului Nobel
Bohriu Bh 107
pentru Fizică în 1922 (1971)
Hassiu Hs 108 din latinescul Hassias, Stat german (1978)

Meitneriu Mt 109 Lise Meitner, fiziciană austro-suedeză (1982)

Institute for Heavy Ion Research, Darmstadt,
Darmstadtiu Ds 110
Germania (1994)
Institute for Heavy Ion Research, Darmstadt,
Germania (1994) / Wilhem Conrad Röentgen,
Roentgeniu Rg 111
fizician german, descoperitor al razelor X, laureat
al Premiului Nobel pentru Fizică în 1901
Institute for Heavy Ion Research, Darmstadt,
Coperniciu Cn 112 Germania (1996) / Nicolaus Copernicius (1473-1543)
astronomul care a dezvoltat teoria heliocentrică
Elementul S Z Originea denumirii
Institutul de cercetare RIKEN din Japonia, ; Nihon,
Nihoniu Nh 113 unul dintre cele două modurile de a spune "Japonia"
în japoneză (2003)
Flerov Laboratory of Nuclear Reactions, Dubna,
Fleroviu Fl 114
Rusia (1999)
Moscovium Mc 115 Moscova Oblast (2016)
Lawrence Livermore National Laboratory (LLNL),
Livermoriu Lv 116
Livermore, California (2000)
Joint Institute for Nuclear Research (JINR), Dubna,
Tenesin Ts 117
Rusia (2010) / Tennessee, SUA
Joint Institute for Nuclear Research (JINR), Dubna,
Oganeson Og 118 Rusia (2002) / Yuri Tsolakovich Oganessian, fizician
rus de origine armeană