ÎNVĂȚAREA

VIZIBILĂ

Concepte fundamentale:
Rolul cadrului didactic Principii care stau la
metacogniția,
în învățarea vizibilă baza învățării vizibile
interacțiunea, implicarea

Influenta majoră a culturii

organizaţionale/structurilor
mentale/ viziunii şcolii
asupra procesului de
învăţare
Relatia (de sprijin)
Importanţa feed-back-ului
dintre cadrele didactice; Zona proximei
în şcoala care cultivă o
dintre cadrele didactice dezvoltări
învăţare vizibilă
si copii
  Influenta majoră a culturii organizaţionale/structurilor mentale/
viziunii şcolii asupra procesului de învăţare

Învățarea vizibilă apare atuci când există o practică deliberată în

sensul realizării obiectivului, atunci când există un feed-back oferit,
dar și cerut și când persoanele implicate sunt active, pasionate,
interesate, astfel actul de predare necesită intervenții planificate
pentru a asigura producerea unei schimbări, astfel autorul nu cere o
reorganizare din temelii, ci o disciplinare a școlilor pentru
optimizarea și aprecierea impactului pozitiv. Această accedere la
sistemul școlar ”dotat cu învățare vizibilă” are nevoie de timp, nu
poate fi grăbită și necesită o bună fundamentare înainte de furnizarea
de rezultate. Structurile mentale ale conducerii sunt esențiale, pentru
că dacă aceasta tinde doar să caute ”vinovați” și ”responsabili
pentru.....”este foarte probabil să eșueze, conducerea trebuie să fie
compusă din lideri ai învățării. Pentru a putea vorbi de reușita
comună a tuturor elevilor, liderii școlari și personalul didactic trebuie
să împărtășească aceeași concepție focalizată pe dezvoltare asupra
excelențe și a impactului.
• obiectivele învățării au fost atinse;
• profesorii conlucrează cu elevii în atingerea obiectivelor;
• elevii devin proprii lor profesori;
• există efecte pozitive;
• există profesori pasionați și motivați;
• parcurgerea programelor de perfecționare are loc;
 

Feed-back-ul este printre cele mai importanre caracteristici ale procesului

instructiv-educativ, în viziunea lui Hattie feed-back-ul are ca obiectiv reducerea
decalajului dintre stadiul actual al elevului, unde ”se află” în momentul de față și unde
”ar trebui”să fie- adică, între achiziițiile curente și criteriile de reușită. Prin urmare
pentru un feed-back reușit/eficient cadrul didactic trebuie să știe clar la ce stadiu sunt
elevii și unde ar trebui să ajungă.
Hattie expune în lucrarea sa, patru niveluri ale feed-back-ului:
• nivelul sarcinii de lucru și al rezultatelor (acest feed-back este eficient dacă
este centrat mai mult pe informatie -corectă/incorectă- se numește ”feedback
corectiv” sau ”cunoaștere a informațiilor”);
• nivelul procesului de învățare (acest nivel vizează metodele utilizate în
obținera rezultatelor sau finalizarea sarcinilor de lucru);
• nivelul condițional sau al autoreglării (nivelul condițional este focalizat pe
monitorizarea de către elev al propriului proces de învățare, îmbunătățind
competențele în autoevaluare);
• nivelul sinelui (acest feed-back este direcționat spre ”sine” fiind subsumat
noțiunii de ”laudă”, apreciere.
 Arta predării eficiente este de a oferi forma potrivită de
feed-back pentru nivelul la care lucrează elevul cu o excepție: că
lauda nu trebie amestecată în feed-back-ul imediat pentru că reduce
efectul.
Tipuri de feed-back:
• infirmarea/confirmarea;
• erorile;
• feed-back-ul oferit odată cu evaluarea;


”Ca profesie suntem excelenți când e vorba de criticat; haideți să

folosim această facultate critică pentru a evalua dacă avem un
impact eficient” (J.Hattie, p. 346).
Se cere o cultură în care profesorii să petreacă mai mult timp
împreună, planificând și analizând critic această planificare și lucrând
în grupuri de profesori pentru a interpreta informațiile cu privire la
efectele lor asupra elevilor. Profesorii pot susține interacțiuni
personale calde, dar ceea ce contează este încrederea oferita de
profesor în aceasta relație cadru didactic-copil, empatia și atmosfera
echitabilă, în acest mod este esențial pentru liderii școlari să asigure
un climat de încredere.
• Climatul clasei, evaluat din perspectiva elevului, este văzut ca fiind
,,favorabil”, el putând greşi sau cere ajutor tuturor fără a fi pedepsit
sau batjocorit.
• În cancelarie există un nivel ridicat de încredere relaţională atunci
când se iau decizii de politică educaţională.
• În cancelarie şi în sălile de clasă predomină dialogul.
• Clasele sunt dominate mai mult de întrebările elevilor, decât de
interogaţiile profesorului.
• Profesorii şi elevii folosesc în mod pozitiv influenţa colegilor pentru a
progresa în învăţare.
• În fiecare clasă şi în întreaga şcoală, etichetarea elevilor este rară.
• Elevii şi profesorii au aşteptări relativ ridicate faţă de nivelul propriei
învăţări.
 

” Învățarea poate să se transforme în dezvoltare, procesele

dezvoltării nu coincid cu cele ale învățării, dar le urmează pe acestea
dând naștere la ”zona proximei dezvoltări”
L. S. VÎGOTSKI
Zona proximei dezvoltări sprijină cunoașterea/descoperirea
viitorilor pași ce trebuie urmați, astfel în acest caz profesorul
reprezintă un agent al dezvoltării în măsura în care el conduce relația
copilului cu lumea cunoașterii, gândind, planificând, reglând și
perfecționând acțiuni. Întotdeauna va exista ”un spațiu potențial de
progres” în care capacitățile individuale vor putea fi depășite dacă
sunt îndeplinite anumite condiții. Acest potențial de progres
reprezintă aria dintre nivelul actual de dezvoltare a copilului și
nivelul de dezvoltare potențial care poate fi atins (achiziționat) în
cazul nostru cu sprijinul cadrului didactic în obținerea unei învățări
vizibile astfel „ceea ce copilul este capabil să facă astăzi cu ajutorul
adulților, va putea mâine să realizeze singur”.


Din punctul autorului de vedere angajamentul și convingerile

profesorilor au influențele cele mai mari asupra achizițiilor școlare ale
copiilor, influențe asupra cărora cadrul didactic poate avea un anumit
control, ideea cărții fiind aceea că există profesori care fac anumite lucruri
care au cu adevărat un impact decisiv.
Hattie face o paralelă între profesorul de calitate și profesorul
mediocru diferența fiind în principal legată de atitudinile și așteptările pe
care le au atunci când planifică teme-cheie care urmează a fi predate-adică
ce au de predat și la ce nivel de dificultate, respectiv cum evaluează
progresul și efectele predării lor. Roluri deosebit de importante în învățarea
vizibilă au motivația și pasiunea cadrului didactic în procesul instructiv-
educativ, existând astfel diferențe în ceea ce privește impactul asupra
învățării dar și asupra performanțelor școlare.
 
Metacogniţia
• monitorizarea, conştientizarea privind procesul de învăţare;
• aplicarea strategiilor specifice de învăţare, astfel încat dificultăţile
întâlnite să fie rezolvate;
Interacţiunea
• relaţia de sprijin profesor-elev;
• predarea-învăţarea eficientă: “ucenicia cognitivă”
• zona proximei dezvoltări;
Implicarea
• implicarea profesorului este crucială pentru învăţarea elevului;
• explorarea implicării/antrenării elevului;
• implicarea elevilor este crucială în învățarea de succes și în rezultatele
bune;
 

Aspectul “vizibil”, se referă la a face predarea vizibilă copiilor,

astfel încât ei să devină proprii lor dascăli, acesta fiind de fapt scopul
esenţial al învăţarii vizibile. John Hattie a descoperit că cele mai de efect 10
influenţe legate de realizările unui elev ce pot fi considerate principii de
bază:
• autoevaluarea;
• evaluarea formativă,
• claritatea explicaţiilor profesorilor (coerenţă);
• învăţare reciprocă;
• feed-back-ul;
• relaţia elev-profesor;
• strategii meta-cognitive ;
• auto-verbalizare/a pune şi a-şi pune întrebări;
• dezvoltarea profesională continuă a profesorului;
• învăţarea prin problematizare (învăţarea/rezolvarea problemelor).
•Principiul acestui curent este predarea şi învăţarea vizibilă.
•Când predarea e vizibilă, elevii ştiu ce să facă şi cum să facă.
•Când învăţarea e vizibilă, profesorul ştie dacă elevul a învăţat.
•Predarea şi învăţarea sunt vizibile atunci când obiectivul învăţării a fost
atins.
•Şi profesorul şi elevul conlucrează pentru atingerea acestui obiectiv, dau
feedback şi constată dacă obiectivul a fost atins.
•Elevii devin propriii lor profesori (prin automonitorizare şi autoevaluare).
 Cu paşi mici, siguri, schimbarea se produce. În
fiecare zi se introduce câte un element nou, astfel
copilul are mereu trează atenţia, dorinţa de
asimilare, dorinţa de cunoaştere, de ,,nou”, iar
după evaluarea rezultatelor se renunţă la
anumite aspecte şi se aplică altele.
Succes!!!