Colegiu de Medicina Orhei

Îngrijirea pacientului în
faza terminală

Elaborat:Buzu Cinara
Profesor:Morozan Cristina
Gr 21
Orhei-2020
Starea terminală-perioada de declin, ireversibilă a statusului funcţional înainte de moarte, care poate dura săptămâni sau zile.

DE CE ESTE IMPORTANT?

Ingrijire terminala - scop

mentinere confort si demnitate pacient fara s
a prelungim procesul mortii

pregatirea pacientului si familiei pentru ceea

ce urmeaza, acordand sprijin

sprijinul familiei după decesul pacientului

 Felul in care oamenii mor, ramane in memoria celor
care vor trai mai departe
Îngrijirea terminală este parte a oferită
în ultimele zile de viaţă,

 atunci când devine evident că bolnavul

nu mai are de trăit decât ore sau zile
Îngrijirile paliative si terminale sunt importante pentru ei, deoarece
majoritatea bolnavilor vor sa moara acasa. De aceea majoritatea bolnavilor
ajunsi in acest stadiu refuza internarea sau daca sunt internati in spital
solicita externarea
 Sfârșitul vieții bolnavului spitalizat poate fi brusc sau lent.
 Viața bolnavului se poate termina în câteva secunde,
 precum în caz de embolie pulmonară,
 infarct miocardic, aritmii cardiace.
 De multe ori însă, moartea se instalează după o stare de agonie care durează ore sau zile.
 În cursul agoniei
 circulația se înrăutățește,
 bolnavul este palid,
 cade mandibula,
 pacientul stă pasiv,
 cu gura întredeschisă,
 ochii sunt sticloși și adânciți în orbite.
 Pulsul este slab, moale și neregulat
 . Respirația este zgomotoasă, horcăită.
 Reflexele diminuează progresiv,
 reflexul pupilar dispare.
 Îngrijirea pacienților
muribunzi:
-pacientul va fi izolat într-o rezervă,
-sa fi susținut până în ultimul moment,
- asistenta nu va părăsi pacientul nici după ce acesta
și-a pierdut cunoștința,
- bolnavul trebuie întreținut curat și uscat,
- uneori pacientul aude ce se vorbește în anturajul lui,
- i se vor îndepărta protezele,
- i se vor îndepărta secrețiile,
- se vor lua măsuri de hidratare,
- capul bolnavului va fi așezat într-o parte,
- administrarea medicamentelor se va face până în
ultimul moment.
Când boala maligna atinge stadiul terminal, scopul tratamentului
înceteaza sa mai fie vindecarea sau prelungirea supravietuirii. În
aceasta perioada stresanta si dificila, asistenta trebuie sa-si continue
eforturile pentru a trata suferinta pacientului si a combate
simptomele principale
Cele 6 subiecte de importanta în comunicarea cu
pacientul în stare terminala sunt urmatoarele:

-a vorbi cu sinceritate si onestitate

-a fi capabil sa vorbesti despre moarte
-a da vestile proaste într-o maniera
sensibila
-a asculta pacientii
-a încuraja întrebarile pacientilor
-a fi sensibil la momentul când pacientul
este pregatit sa vorbeasca despre moarte
Pacientul terminal trebuie asistat cu dragoste si devotament.
Decizia terapeutica va tine cont în primul rând de confortul
pacientului, în conditiile în care încercarile de suplimentare
calorica a pacientilor în faza terminala nu au demonstrat un
impact semnificativ asupra supravietuirii si a calitatii vietii.
Se va insista predominant asupra
ameliorarii simptomelor
dominante:
dureri,
dispnee,
somnolenta,
varsaturi, 
hipersecretii,
respiratie zgomotoasa,
insuficienta sfincteriana,
lasând aportul alimentar în plan
secundar.
Explicarea situatiei si
implicarea, pe cât posibil, a
pacientului si familiei în
deciziile terapeutice amelioreaza
stresul psihologic.
Compania psihologică permite
lupta împotriva anxietăţii,
a depresiei, a fricii, a revoltei
sau a regretului legat de
apropierea morţii, sau contra
ruşinii cauzate de sentimentul
de neputinţă sau de gradul de
decădere.
 Unii bolnavi apreciază îngrijirile,sunt
binevoitori şi cooperanţi

în timp ce alţii sunt

deprimaţi, anxioşi, preocupaţi de
problemele afective, familiale, sociale,
neliniştiţi de boală, de perspective;
alţii se simt depersonalizaţi, au
complexe de inferioritate, considerând
că nu reprezintă decât “un caz”.
În general, orice bolnav are un sentiment de reţinere, schimbându-şi modul de viaţă:
este separat de familie,
şi-a întrerupt munca,
trebuie să se adapteze la o nouă viaţă,
la o altă disciplină la care se adaugă, uneori, preocupările de ordin material.
Asistentei medicale îi revine sarcina de a-l ajuta cu tact, înţelegere, delicatete
Cine nu înţelege bolnavul, nu-i cunoaşte psihologia, manifestând intoleranţă faţă de
reproşurile, criticile unoeri nejustificate ale acestuia, dovedeşte că este străin de
profesiunea medicală, inutil sau chiar dăunător Asistenta trebuie să manifeste
solicitudine faţă de toţi bolnavii, încurajăndu-I
–în special pe cei trişti,
descurajaţi,
grav bolnavi.
Trebuie să-şi păstreze însă totdeauna demnitatea,
să nu încurajeze glumele sau atitudinile nepotrivite,
să manifeste fermitate faţă de bolnavi în îndeplinirea prescripţiilor, în respectarea
disciplinei de spital;
nu trebuie să întrerupă îngrijirile acordate bolnavului şi nu trebuie să cunoască decât
un program:
acela al datoriei, interesul bolnavului primând totdeauna;
ea trebuie să asigure cele mai bune consiţii de confort bolnavului, creându-i acestuia
sentimentul de securitate şi atenţie.
Vă multumesc pentru vizionare!