UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR. T.

POPA” IAŞI
CATEDRA DE MEDICINĂ LEGALĂ

LEZIUNI
TRAUMATICE
Factorii existenți de mediu pot acționa asupra corpului uman sub
diferite forme de energie provocând tulburări grave sau mai puțin
grave ale integrității funcționale și anatomice a acestuia.

Agenții traumatici se pot Consecinţele agenţilor

clasifica în funcție de energia traumatici pot fi:
sub care acționează: temporare (urmate de
mecanici; vindecare);
 fizici; permanente sau definitive
 chimici; (instalarea unor modificări
biologici; ireversibile de natură
psihici. morfologică, funcţională sau
mixtă, morfo-funcţională).
Clasificarea leziunilor produse de agenţi traumatici mecanici:

I. Tegument integru (leziuni II. Tegument lezat (leziuni

traumatice fără soluţie de traumatice cu soluţie de
continuitate a tegumentului): continuitate a tegumentului):

eritem traumatic; excoriaţia;

echimoza; plaga.

hematom.
ERITEM TRAUMATIC:

cea mai superficială leziune traumatică;

consecinţa unei lovituri de intensitate mică cu palma, pumnul sau

prin compresiune de durată mare;

iritare tranzitorie a terminaţiilor nervoase – vasodilataţie;

se prezintă ca o zonă de culoare roşiatică, bine delimitată ,

respectă forma obiectului vulnerant;

dispare spontan în câteva minute, până la 1-2 ore;

eritemul posttraumatic nu necesită îngrijiri medicale.

ECHIMOZĂ:

zonă de ţesut infiltrat cu sânge, rezultată prin scurgerea sub

tensiune din vasele sanguine rupte, cu păstrarea integrităţii pielii;

consecinţa acţiunii corpurilor contondente a căror forţă

traumatică se propagă aproximativ perpendicular cu suprafaţa
traumatizată;

de regulă, echimozele se găsesc la locul traumatismului şi nu

reproduc forma agentului vulnerant;

mai rar difuzează în jur (ex: insuficienţă hepatică, tratamente cu

anticoagulante) sau la distanţă (ex: echimozele feselor difuzează
pe coapse, ale nasului pe pleoape);
echimozele sunt intense la nivelul tegumentelor suprapuse pe
planuri dure, osoase, uneori fără leziuni la interior (ex: pielea
capului);

în alte regiuni pot fi absente pe tegumente chiar atunci când

există leziuni grave la interior (ex: abdomen).
ECHIMOZĂ:

Forma şi mărimea echimozelor posttraumatice depind de:

• intensitatea traumatismului;
• vascularizaţia secţiunii interesate;
• laxitatea ţesuturilor;
• caracterul planurilor subiacente (dure / laxe);
• forma obiectului;
• data producerii.

Diagnostic diferenţial:
• lividităţi cadaverice.

Important !!
• echimoze de culori diferite la aceeaşi persoană – produse la momente
diferite în timp (ex: abuz asupra copilului);
• echimoze ovalare pe feţele laterale ale gâtului (sugrumare);
• de regulă nu se acordă zile de îngrijiri medicale, excepţiile constituie
echimozele, situate în regiuni care duc la impotenţă funcţională, sau cele
dispuse pe suprafeţe mari, de peste 40 cm².
 ECHIMOZĂ:

 culoare roşie-negricioasă la început (2-4 zile), datorită

formării oxihemoglobinei;

 culoare albastră (4-5 zile), hemoglobina pierde oxigenul;

 culoare cafenie, hemoglobina se scindează în globină şi

hematină, care în prezenţa fierului produce hemosiderină;

 culoare verde (7-12 zile), bilirubina se oxidează în

biliverdină;

 culoare galbenă (12-20 zile).

HEMATOM:

acumularea de sânge în urma rupturii unor vase de calibru mai

mare decât capilarele;

se poate acumula în cavităţile naturale ale corpului sau poate să-

şi formeze propria cavitate;

localizându-se în apropierea organelor vitale (plămân, inimă,

creier), prin acţiune compresivă, poate perturba funcţionarea
normală a acestora, ducând uneori spre moarte;

hematomul apare deobicei la locul impactului şi rar la distanţă

(prin difuzarea sângelui prin teci aponevrotice);

numărul de zile de îngrijiri medicale depinde de mai mulţi factori:

localizarea, dimensiunile şi alterarea funcţiilor organului sau
segmentului;
un hematom mic, localizat sub piele, necesită deschidere, se
acordă 5-7 zile îngrijiri medicale, iar în cazul suprainfectării
perioada de îngrijiri medicale poate depăşi 10 zile.
HEMATOM:

Din punct de vedere medico-legal:

• hematoamele craniene au o relevenţă deosebită: hematom extradural,
hematom subdural.

Diagnostic diferenţial:
• se face cu hematomul postvital (carbonizări, congelări) care este bilateral,
incoagulabil, neaderent şi fără fibrină.

Important !!
• hematoamele se produc în diferite circumstanţe: lovire, accident de trafic,
cădere, etc.
EXCORIAŢIA (zgârietura):

se produce prin frecarea regiunii sau părţii corpului de obiecte

ascuţite, rugoase sau tăioase;

de obicei, sunt superficiale şi, în funcţie de profunzimea lor, pot

sângera sau nu (sângerarea se produce atunci când sunt lezate
vârfurile papilelor dermice);

forma şi numărul variază în funcţie de natura şi forma obiectului

care le-a produs;

când sunt pe suprafeţe întinse, vorbim de zonă sau placard

excoriat;

excoriaţiile liniare sau zonele excoriate pe suprafeţe mici necesită

1-2 zile de îngrijiri medicale;

excoriaţiile liniare multiple sau zonele excoriate pe suprafeţe

întinse necesită 3-5 zile îngrijiri medicale, iar în cazul
suprainfectării acestora se prelungeşte până la 5-6 zile.
EXCORIAŢIA (zgârietura):

Particularităţi:
• excoriaţii produse de unghii: sugrumare, excoriaţii liniare (viol, abuz asupra
copilului);
• excoriaţii marker: impact vertical – excoriaţii de “strivire”;
• târâre: liniare, paralele între ele, stabilirea direcţiei de târâre – epiderm
detaşat la capătului distal al excoriaţiilor;
• excoriaţii post-mortem: târârea cadavrului, leziuni cauzate de insecte (mai
ales furnici), aspect: galbene, translucide, fără modificări de culoare la
margini.

Diagnostic diferenţial:
• se face cu placa pergamentată (fenomen cadaveric) şi se realizează prin
evidenţierea infiltratului sangvin (reacţie vitală).
EXCORIAŢIA (zgârietura):

 în primele 12 ore aceasta este umedă, rozie sau roşiatică,

sub nivelul pielii din jur;

 după 12-24 ore se formează o crustă brună, fiind la

aproximativ acelaşi nivel cu pielea din jur, după care o
depăşeşte;

 după 3-4 zile începe ridicarea marginilor şi detaşarea

crustei de la periferie spre centru;

 după 7-12 zile dispare complet cu vindecare totală;

 zona netedă depigmentată de culoare rozie dispare între

7 şi 15 zile, pielea recăpătând culoarea obişnuită.
PLAGA:

leziuni ce au la origine un agent traumatic mecanic;

gradul de afectare a corpului uman sau a zonei anatomice se

exprimă prin profunzimea plăgii, ce poate fi superficială sau
profundă;

cele profunde pot fi penetrante sau nepenetrante;

când plaga este penetrantă, ea poate interesa un organ intern, caz

când poartă numele de perforantă, sau poate străbate organul,
numindu-se transfixiantă;
plăgile contuze nu necesită mai mult de 8-9 zile de îngrijiri
medicale, excepţie făcând plăgile multiple infectate, care
necesităă 12-15 zile de îngrijiri medicale;

plăgile tăiate şi despicate nepenetrante multiple infectate

necesită 15-20 zile de îngrijiri medicale.
PLAGA:

Clasificarea plăgilor în funcţie de agentul traumatic mecanic:

1. Plăgi produse prin acţiunea obiectelor contondente:

• contuze;
• plesnite;
• zdrobite;
• sfâşiate;
• delabrante;
• prin muşcare.

2. Plăgile produse prin acţiunea obiectelor cu margini sau

vârfuri ascuţite:
• tăiate;
• înţepate;
• înţepat-tăiate;
• despicate.

3. Plăgile prin arme de foc

PLAGA:

Particularităţi:

• Plăgile intravitale se deosebesc de cele postmortem prin existenţa unor

semne de hemoragie abundentă, precum şi printr-o serie de alte aspecte
care pot fi puse în evidenţă prin examinări de laborator;
• După vindecarea completă a plăgilor rămân cicatrici, care, la rândul lor, se
modifică pe parcursul timpului.
PLAGA CONTUZĂ:

apare în urma acţiunii unui corp dur pe tegumentele aflate, de

cele mai multe ori, deasupra unor structuri anatomice dure,
cartilagii sau oase;

are un fund anfractuos, puţin adânc, margini zdrenţuite şi

infiltrate hemoragice;

plăgile contuze (zdrobite) sunt produse de obiecte contondente,

mecanisme de producere: apăsare, călcare, lovire sau
contralovire;

plăgile contuze sunt: active (acceleraţie) sau pasive

(deceleraţie);;

plăgile muşcate (produse de om sau animale) au caracteristici ce

depind de forma danturii, realizând adevărate amprente pe
tegumente.
PLAGA CONTUZĂ:

Morfologic, se prezintă cu:

• margini neregulate, inegale ca mărime (uneori decalate);
• frecvent cu lezarea planurilor profunde;
• marginile pot fi decolate, echinotice sau pergamentate la cadavru;

Diagnosticul diferenţial dintre plaga contuză “plesnit㔺i

plaga tăiată. Plaga contuză “plesnită” are:
• margini anfracturoase, zdrenţuite, contuze;
• unghiurile nu sunt ascuţite, ci mai obtuze;
• fundul plăgii nu este tranşant (are trenee de ţesut conjunctiv);

Diferenţierea plăgii tăiate

de plaga “plesnită”
PLAGA ÎNŢEPATĂ:

Mecanism de producere:
• obiecte cu vârf ascuţit: ac, andrea, şurubelniţă;
• comprimare laterală a ţesuturilor.

Orificiu de intrare:
• pe piele;
• un punct roşietic (diametru redus - ac) / o mică plagă cu margini regulate
(diametru mai mare).

Canal:
• în grosimea ţesuturilor;
• Indică direcţia de lovire.

Orificiu de ieşire:
• se întâlneşte rar;
• regiunea lezată are grosimea redusă – obiect înţepător lung.
PLAGA TĂIATĂ:

Mecanism de producere:
• obiecte numite tăietoare pure: lama de bărbierit, briciul, ciobul de sticlă,
etc.;
• presiune şi de plasare pe suprafaţa pielii.

Clasificare:
• plaga tăiată – lungime mai mare decât profunzimea, liniare de obicei,
impact vertical;
• plagă cu lambou – impact oblic – ajută la stabilirea direcţiei de tăiere;
• secţionare completă a unui segment corporal.

Secţionare a falangelor
unui deget
PLAGA TĂIATĂ:

Caracteristici:
• margini regulate;
• ţesuturile din jur intacte;
• nu există punţi de ţesut între margini;
• părul este tăiat;
• “codiţa de şoricel”;
• forma, dehiscenta;
• conţinut – sânge (lichid / cheaguri);
• principala complicaţie – hemoragia.

Leziuni de apărare:
• pasivă – pe faţa dorsală a mâinilor;
• activă – pe faţa anterioară a mâinilor.
PLAGA ÎNŢEPATĂ-TĂIATĂ:

Mecanism de producere:
• înţepare asociată cu tăiere;
• obiectul vulnerant are vârf ascuţit şi una sau mai multe margini ascuţite:
briceag, şiş, cuţit, etc.

Orificiul de intrare:
• pe piele;
• plagă tăiată;
• formă de “butonieră” – o margine tăioasă;
• formă de “triunghi” – două margini tăioase.

Canal:
• în profunzimea ţesuturilor;
• direcţia de lovire.

Orificiul de ieşire:
• plagă tăiată (estimarea dimensiunilor cuţitului – cavităţi cu schelet osos);
• lungimea plăgii tăiate de pe piele – lăţimea maximă a lamei;
• lungimea canalului – lungimea minimă a lamei.
PLAGA DESPICATĂ:

Mecanism de producere:
• obiect vulnerant cu greutate mare şi una sau mai multe margini ascuţite –
sapă, sabie, topor, ghilotină, bardă, secure, etc.;
• mecanixm mixt de producere: secţionare (la suprafață) și contuzionare (în
profunzime).

Frecvent :
• determină fracturi osoase;
• determină leziuni ale organelor interne;
• sunt periculoase pentru viață.

Leziuni de apărare:
• pe fața dorsală a mâinii victimei evocă apărare pasivă a acesteia față de
agresiune;
• pe fața palmară (aspect în lambou) evocă o apărare activă (prindere și
imobilizare a obiectului vulnerant).