TRAHEOSTOMIA ŞI

CANULELE DE TRAHEOSTOMĂ
 TRAHEOSTOMIA
= orificiu creat în trahee, în general între al 2-lea şi al 3-lea inel
cartilaginos

Indicaţii:
facilitează întreruperea suportului ventilator mecanic (SVM),
prin scăderea spaţiului mort – la pacienţii care necesită SVM >
10-14 zile
profilaxia şi tratamentul secreţiilor traheo-bronşice
masive, la pacienţii fără reflex de tuse sau cu reflex
diminuat
obstrucţii cronice ale căilor respiratorii superioare
(CRS) – tumori, etc.
obtrucţii acute ale CRS (corpi străini, edem glotic, etc.)
 TRAHEOSTOMIA
• temporară = cu canulă
- pentru pacienţii care necesită SVM pe termen lung
- pentru pacienţii care necesită aspirarea secreţiilor
traheobronşice
• permanentă = trahea este adusă la piele şi suturată
- patenţa orificiului este menţinută de rigiditatea cartilajului
traheal
- conexiunea nas-trahee este eliminată pentru tot restul
vieţii pacientului
- indicată în cancere obstructive
= procedură electivă, bolnavul trebui e informat asupra
consecinţelor (nu va mai vorbi)
Canulele de traheostomie
 Canulele de traheostomie
Tipuri:
- din plastic
- din metal
- din silicon, polivinil
 fenestrate/ nefenestrate
 cu manşon (canule duble)/ fără manşon (simple) – canula
internă din sistemele duble poate fi scoasă şi curăţată
 cu balon/ fără balon – balonul împiedică trecerea aerului pe
lângă canulă şi facilitează SVM
 unele sisteme au 2 baloane,
baloane care post fi umflate alternativ
sau simulatan (pt. o mai bună sigilare)
Canulele cu manşon (lumen dublu) se schimbă lunar!
Canulele cu lumen simplu se schimbă la cel mult 14 zile!!
Canulele din polivinil se rigidizează după 3-4 luni!
 Canulele de traheostomie
Particularităţi
Canulele fenestrate prezintă un orificiu care permite trecerea
aerului şi a secreţiilor spre laringe → faringe → gură
•aceste canule sunt întotdeauna duble, cea internă fiind
nefenestrată, fiind utilizată în cazul în care bolnavul necesită
SVM sau aspirarea secreţiilor
•când orificiul extern al canulei este acoperit cu o valvă
unidirecţională sau cu un capac de decanulare, pacientul
poate respira singur (pe nas/gură) şi poate vorbi (aerul trece
printre coardele vocale)

! respiraţia prin sistemul de traheostomă (care opune un grad de

rezistenţă fluxului de aer) este mai dificilă decât respiraţia normală,
iar acest lucru va fi luat în consideraţie la evaluarea bolnavului
 Canulele de traheostomie
Îngrijire postoperatorie (primele 7 zile de la inserţie)
pansamentul iniţial rămâne pe loc cel puţin 24 h
fixarea cu benzi trebuie să fie sigură (nod/ velcro, nu
fundă), dar nu prea strânsă în jurul gâtului
dacă pacientul este mişcat, o persoană trebuie să susţină
canula, pentru a evita deplasarea acesteia
se menţine permeabilitatea prin aspirarea secreţiilor. canula
se susţine la extragerea tubului de aspiraţie!
canula internă se curăţă de cel puţin 3 ori pe zi (şi mai
frecvent dacă prezenţa seceţiilor masive/ aderente o
impune)
sistemul nu va fi inlocuit mai devreme de 72 h (pentru a
permite formarea stomei)
Fixarea cu benzi a canulei traheale
 Canulele traheale şi vorbirea
Pentru ca vorbirea să fie posibilă, aerul trebuie să treacă printre coardele
vocale

Canulele simple cu balon

- în absenţa unei obstrucţii severe a CRS, poate vorbi dacă
balonul este dezumflat (+ orificiul extern acoperit)
- ataşarea unei valve unidirecţionale pentru vorbire
Canulele simple fără balon – sunt de elecţie pentru
favorizarea vorbirii, la pacienţii la care nu e necesară protejarea
CR
- pacientul poate vorbi, datorită fluxului de aer din jurul canulei
- intensitatea vocii este redusă şi vorbirea necesită efort
- ocluzia orificiului ext. şi ataşarea unei valve unidirecţionale
pot facilita vorbirea
 Canulele traheale şi vorbirea
 Canulele fenestrate – nu sunt adecvate pentru ventilator, deci se
utilizează doar la pacienţi capabili să respire eficient
- ocluzia orificiului ext. permite vorbirea
Valvele unidirecţionale de vorbire
avantaje:
 risc de infecţie mai mic decât la ocluzia manuală
 ameliorează funcţia respiratorie
indicaţii:
 pacient cu status cognitiv acceptabil
 CRS patente
 complianţă pulmonară adecvată
 Canulele de traheostomie
De reţinut!
 aparţinătorii/pacienţii trebuie educaţi pentru îngrijirea canulei
 În mod normal, aerul inspirat este umidificat, încălzit şi
(parţial) filtrat la nivelul CRS (nas/ gură, faringe, laringe)
 la pacienţii cu canulă traheală, aerul inspirat nu mai este
astfel prelucrat şi el ajunge ca atare direct în plămâni
 adesea, aceşti pacienţi nu au tuse eficientă
 aerul uscat şi rece provoacă bronhoconstricţie, usucă
secreţiile bronşice (care devin aderente) şi scade
mobilitatea cilillor epiteliului respirator (a căror activitate
„împinge” secreţiile dinspre CRI spre CRS) → bronşită de
stază, care se poate complica cu atelectazie,
bronhopneumonie, insuficienţă respiratorie
 prezenţa secreţiilor masive în trahee → obstrucţia canulei
 Canulele de traheostomie la pacienţi care
respiră spontan (nu necesită SVM)
De reţinut!
 aerul din camera unui bolnav cu canulă traheală trebuie să
aibă o temperatură de confort (22-24°C)
 asigurarea umidifierii secreţiilor respiratorii se poate realiza
prin utilizarea unui nebulizator personal, precum şi cu
ajutorul nebulizatoarelor de cameră – apă sau ser fiziologic
 aerul trebuie să fie cât mai curat (cantitate cât mai redusă
de germeni şi poluanţi)
 nu se vor pulveriza substanţe neterapeutice în
apropierea canulei: deodorante, dezodorizante,
antiseptice, etc., nu se vor aprinde beţigaşe parfumate, etc.
 Mască pentru traheostomie

http://www.imed.com/p/allied-schuco-b-f_adult-
tracheostomy-mask-1-ea/164435.html

http://www.pocketnurse.com
 Canulele de traheostomie
Aspiraţia traheală/ a canulei

 poate fi sterilă (cateter + mănuşi sterile)/ curată

 nu se foloseşte acelaşi tub pentru aspiraţia orofaringiană şi
pentru cea traheală! (risc de colonizare a traheei cu germeni
din cavitatea bucală)
 aspiraţia poate induce hipoxie (dacă tubul de aspiraţie este
prea mare)
 nu se va aspira în timpul introducerii cateterului
 nu se va aspira mai mult de 15 secunde la o introducere a
cateterului. Pot fi necesare mai multe aspirări pentru a elimina
secreţiile
 aspiraţia traheală determină leziuni ale mucoasei traheale!!
 Complicaţiile traheostomiei
pe termen lung
 Dificultăţi la vorbire, disfonie „voce răguşită”
 Dureri în gât
 Edem glotic sau subglotic
 atelectazie, bronhopneumonie - se previn prin:
 - umidifierea aerului
 - fizioterapie respiratorie
 - aspiraţia periodică a secreţiilor
 - igiena corectă a canulei interne (dacă există)
 infecţie locală – se previne prin pansarea corectă a plăgii
 granuloame – se excizează
 Complicaţiile traheostomiei
pe termen lung
 leziune traheală (→ ulceraţii, stenoză, traheomalacie) – se
poate datora presiunii exercitate de un balon hiperinflat
(determină în timp necroză tisulară) sau de traumatizarea la
inserţia tuburilor de aspiraţie (atenţie la canulele fenestrate şi la
dimensiunea cateterului de aspiraţie!)
 ulceraţii, granuloame ale coardelor vocale
 paralizia coardelor vocale
 dificultăţi la deglutiţie
 - fibroză → fixarea traheei la ţesuturile supraiacente → restricţionarea
mişcărilor laringelui
 - balonul umflat diminuă expansiunea esofagului
 eroziunea trunchiului brahiocefalic – rar, la canule plasate
mai jos, anomalii anatomice la nivel cervical. Complicaţie
potenţial fatală
 Profilaxia obstrucţiei căilor
respiratorii
 Hidratare adecvată a pacientului
 Nebulizări
 Aspirare canulă
 Tuse asistată
- C.I.: intervenţii chirurgicale recente la nivel abdominal,
fracturi costale recente, diateze hemoragice
 Posturări de drenaj bronşic
 Tapotament toracic
- C.I.: fracturi costale recente, diateze hemoragice
- se evită percuţia zonei anterioare (matitatea cardiacă) şi a
coloanei
http://calder.med.miami.edu/pointis/sciman.html
http://calder.med.miami.edu/pointis/asscough.html
 Canulele de traheostomie
Supraveghere
 volumul, consistenţa, culoarea secreţiilor traheale – dacă
secreţiile sunt uscate, se va creşte volumul nebulizărilor
saline (cu SF)
 eficienţa tusei pacientului. Va fi încurajat să respire adânc,
să tuşească şi să expectoreze. Dacă este posibil, va fi
posturat în şezând; dacă nu, se va ridica la cel puţin 30°
 frecvenţa respiratorie: FR sub 8 sau peste 36/minut
reprezintă urgenţe medicale!
 saturaţia cu oxigen a sângelui arterial. SaO2 sub 85%
reprezintă o urgenţă medicală!
 aspectul pacientului (cianoză, efort respirator, stare de
conştienţă modificată)
 Canulele de traheostomie
Criterii de îndepărtare a canulei
• bolnavul nu necesită SVM
• bolnavul are tuse productivă (puternică, poate expectora)
• nu există o stenoză semnificativă a CRS
• respiraţia spontană are o frecvenţă ≤ 20/minut
• SaO2 adecvată
• este preferabil ca pacientul să fie conştient, cooperant

Înainte de decanulare, se va plasa un capac de

decanulare, menţinând balonul dezumflat timp de 24
ore,
ore pentru a reîncepe utilizarea CRS
 Bibliografie selectivă
1. Longo DL, Kasper DL, Jameson JL, Fauci AS, Hauser SL, Loscalzo J (eds.).
Harrison’s principles of internal medicine, 18th edition, Ch. 269. Mc Graw Hill,
2012
2. Carpen H. Tracheostomy Care Guidelines – final draft. Sydney West Area
Health Service. 2005
3. North West Regional Tracheostomy Group. Tracheostomy training resources. A
guide to tracheostomy management in Critical Care and beyond. 2010
4. www.tracheostomy.org.uk
5. St George’s Healthcare NHS Trust. Guidelines for the Care of Patients with
Tracheostomy Tubes. London: St. George’s NHS Trust, 2000
6. Nance-Floyd B. Tracheostomy care: An evidence-based guide to suctioning
and dressing changes. American Nurse Today. 6(7): 14-16, 2011
7. RN.com. Update on Tracheostomy Care. 2004 (http://www.rn.com)
8. http://calder.med.miami.edu/