ORIENTĂRI ACTUALE

ÎN ANTROPOLOGIA
CULTURALĂ

ANTROPOLOGIA ISTORICĂ

Marin Constantin
Institutul de
Antropologie „Francisc
Rainer”
 MODELE GRAFICE ALE PERSPECTIVEI
ISTORICO-ANTROPOLOGICĂ (I)
Principalele
divergenţe în
evoluţia
„superfamiliei
” hominoizilor
(parte a
ordinului
primatelor,
subordinului
antropoidelor)
, pe baze
biomoleculare
şi
paleoanatomi
ce, survenite
în urmă cu 9
milioane până
cel mai târziu
2,5-2 milioane
de ani, între
„familiile”
hominienilor şi
gorilienilor (cu
distincţia
dintre
urangutan
cf. Russell Howard TUTTLE, 2013 [Asia], gorilă cf. Russell Howard TUTTLE, 2013
MODELE GRAFICE ALE PERSPECTIVEI
ISTORICO-ANTROPOLOGICĂ
În metafora
(II)
genealogiei umane,
putem spune că
limbile engleză,
germană,
norvegiană, daneză,
suedeză, islandeză
sunt „surori” prin
descendenţa lor din
acelaşi „părinte”
germanic. [...]
Limbile romanice, de
asemenea, sunt
„surori” cu „părinte”
latin. Cum într-o
familie largă există
veri apropiaţi şi
distanţi, limbile
germanice şi cele
romanice sunt Un aspect particular al terminologiei
„verişoare” apropiate, româneşti de rudenie este identificarea fiilor
în vreme ce limbi fiilor şi a fiilor fraţilor şi surorilor prin termenul
precum greaca, clasificator de nepoţi [...] având ca termeni
armena, albaneza de reciprocitate nu doar pe cei de bunic şi
sunt „verişoare” bunică, ci şi pe cei de unchi şi mătuşă.
îndepărtate. La fel (Gheorghiţă Geană, “Some aspects
stau lucrurile cu of Romanian kinship”, Annuaire
Roumain d’Anthropologie, 1978, pp.
limbile irlandeză,
81-84)
celtic-scoţiană,
galeză şi bretonă,
având ca proto-limbă,
celtica. [...] Rusa este
şi ea o „verişoară”
 ANTROPOLOGIA ÎN STUDIUL
SOCIETĂŢILOR ANTICE
Miza jocului zeilor: un erou”: tema celor
Ideologia tripartită a indo-europenilor „trei păcate ale războinicului” (eroul indian
identificată pe un vast areal geografic, din Sisupala, din Mahabharata [născut cu trăsături
India (regimul castelor: brahmana = monstruoase, este readus la forma omenească
preoţii, ksatriya = războinicii, vaisya = în raport cu zeul Krsna-Vishnu; apoi, în calitate
agricultori, păstori, negustori...) până în de general al unui rege cuceritor, arde prin
Elada (triburile ioniene organizate după laşitate capitala unui rege advers dar absent, îşi
rolul lor social, în preoţi sau magistraţi împiedică regele să efectueză un sacrificiu,
religioşi, războinici, şi agricultori plus răpind calul de sacrificiu, răpeşte o femeie
artizani) şi la Roma (atributele funcţionale nobilă, căsătorită; îşi impune propria-i
ale celor trei triburi fondatoare: latinii = decapitare]; Starcatherus: născut cu forme
Ramnes, asociaţi regalităţi romane arhaice montruoase, este „umanizat” de zeul Thor; în
şi preoţiei, etruscii = Luceres, specialişti ai trei vieţi succesive, comite câte o „nelegiure”
artei militare, samniţii = Titienses / sabinii, [ajută pe zeul Odhin să ucidă un rege
bogaţi în turme de oi); o concepţie a lumii norvegian, stăpân şi prieten al său; fuge ruşinos
perpetuatăefebiei
Instituţia mai ales în mitologie
ateniene şi
evidenţiază din lupta dusă de un al doilea stăpân, un rege
viziunea despre
segregare lume
a şi apoi (cele „patru
reintegrarea obiecte
socială suedez, ceea ce duce la nimicirea armatei; este
căzute
(prin din cer”,
căsătorie şi asociate
participare delatradiţie
falanga cu corupt în a-şi ucide şi pe cel de-al treilea
originea sciţilor:
hopliţilor) o cupă,
a tinerilor, o secure,
asociaţi un stadiu
în acest car şi Prin etnonim
stăpân, (daoi,Olo,
regele danez de etimologie
apoi acceptăindo-moartea
unstrăinii
cu jug; vechea
sau cuteologie romană
cei ce „se învârtJupiter
în jurul– europeană),
din partea unuidaciiucigaşauales
putut
de inspira
sine (Saxo
Mars – Quirinus;
cetăţii” zeii celor
(o marginalitate trei funcţiuni
provizorie, însă).în comportamentul celor care
Grammaticus, Gesta Danorum, s. XII)]; „sunt asemeni
Scandinavia:
Efebii Odinn,zona
ocupă efectiv Thordeşi frontieră
Freyr, etc.)a lupilor”, posibil
Heracles: cuprinsînde legătură
nebunie, cuîşi
unomoară
strămoşcopiii,
(Georges Dumézil 1958) mitic subapoi
formă de lup, sau cu muncile
epitetul stabilite
ritual
cetăţii; prestând jurământul prin care devin trebuind să îndeplinească
hopliţi, ei iau ca martori pietrele de hotar; unei
de confrerii
Euristeu; iniţiatice.
omoară prinStindardul
vicleşug un dacilor – lupşi
duşman,
îmbracă o hlamidă neagră (costum de cu un
este corp
lovit dede dragon
o boală – a pătruns
fizică, ceea ce-lîn face
recluziune rituală); practică vânătoarea (în înzestrarea
sclavul legiunilor
Omphalei, romane.
regina Lydiei;Herodot
are o aventură
aceeaşi zonă de „sălbăticie”, a crudului, a aminteşte de transformarea
ce eludează căsătoria cu Deianeira, şi rituală a neurilor
este
nopţii...), înarmaţi cu plasa (fără alte arme), (probabil, sciţi) în lupi, în fiecare an. „Lup
mistuit de foc [Diodor din Sicilia]) (Georges Dumézil şi
războinic se pot explica şi ca expresii variate
 ANTROPOLOGIA ÎN STUDIUL
SOCIETĂŢILOR
Casa şi numele în republica Voievodul Dragoş şi
Montaillou: monografia unui sat
francez din secolul al XIV-lea
- 578 interogatorii (mărturii ale
ţăranilor), în context cathar,
înregistrate de episcopul Jacques
Fournier la Montailou (250 locuitori),
sub acuza ereziei; celule de
sociabilitate: casa (ostal, domus) în
sat, coliba pentru păstori; cârciumile,
„focare ale sociabilităţii” şi „cutii de
rezonanţă” în transmiterea ştirilor
„arhipelag” de case eretice
(prozelitism prin căsătorii), şi alt
„arhipelag” de case creştine;
coeziuni la nivelul familiei sau
rudeniei (legături între cumetri, cu
botezul), vendete;
- o „insulă de timp”: lume „fără ore”,
orientată după răsărit, prânz,
asfinţit... Şi timpul Bisericii (marile
sărbători)
- o insularitate şi a spaţiului: „braţul”,
„săgeata”; o „conştiinţă a ţinutului”;
Transhumanţa unui localnic (Pierre
Maury), cu escale la co-religionarii săi
eretici; munca păstorilor este
salariată (ei nu se află sub
dependenţă seniorială)
- căsătoria (rareori din dragoste)
preferată celibatului; ignorarea
genealogiei duce la incest;
Deşi „demonizate”, femeile pot
MEDIEVALE
Florenţei din epoca
Umanismului şi Renaşterii
(secolele XIV-XV): cărţile de
familie (ricordanze) ale “Caselor”
(= mari familii şi lineaje) florentine;
asemenea cronici de familie
acoperă relaţiile de rudenie ale
familiilor aristocratice de la
Florenţa pe durata a vreo patru-
cinci generaţii (~ 200 ani); rudenia
spirituală (şi ea, predominant
masculină) lasă alegerea
prenumelui copilului la voia taţilor
bancheri sau negustori, ce transmit
acest prenume şi pe trei generaţii,
ca o „solidaritate liniajeră”;
însemnătatea schimburilor
reciproce dintre familii la căsătorie:
„trusoul” soţiei (valori mobile,
podoabe, obiecte de toaletă etc.),
reprezentând zestrea, este
contrabalansat de daruri din partea
soţului; „osatura masculină” a
genealogiilor de la Florenţa:
bărbaţii sunt cei care „fac” şi
reprezintă „caselor” nobiliare
locale; recăsătorirea văduvei poate
duce la abandonarea copiilor din
prima căsătorie, dat fiind că rareori
aceştia îşi urmează mama la rudele
ei, sau la noua ei; părinţii văduvi
preferă unei alfabetizări a fiicelor
vânătoarea rituală:
întemeierea Moldovei –
asociată cu evenimentul
legendar al vânătoarea
zimbrului [bourului] de către
Dragoş, venit din Maramureş şi
devenit primul voievod al
Moldovei; Mitul şi legenda sunt
„adevărate” altfel decât o
realitate istorică este
„adevărată”;
- vânătoarea rituală, având ca
rezultat descoperirea unei ţări
necunoscute şi întemeirea
unui stat; funcţia de călăuză a
unui animal (ex. căprioara ce
ghidează pe regele franc
Clovis, sau pe huni, şerpii ce
îndrumă pe Alexandru cel
Mare, etc.)
- „Se ştie că hunii practicau
războiul în stilul vânătorilor
din stepele eurasiatice
adică imitând
comportamentul
carnasierielor în urmărirea
cervideelor”; tema vânătorii
rituale a zimbrului este cu
siguranţă autohtonă:
ansamblu mitico-religios
probabil legat de rolul
taurului şi tauromahiei
 ANTROPOLOGIA ÎN STUDIUL
POPULAŢIILOR ROMÂNEŞTI
Examinarea longitudinală a
grupurilor genealogice (mai
CONTEMPORANE
Imigraţiile, exogamia şi
multe generaţii reconstituite pe
durata a 150 de ani) din
localităţile hunedorene Clopotiva
şi Bătrâna conturează în ambele
situaţii descreşterea populaţiei
locale (prin scăderea natalităţii)
(1100 locuitori la Clopotiva; 519
locuitori la Bătrâna), memoria
„satului devălmaş” şi a „familiei
devălmaşe” din trecut, trecerea
la familia conjugală şi la
gospodăria individuală, şi
instituţia cutumiară a „sufleţeilor”
(perechi de tineri sau rude ce
îngrijesc bătrânii singuri, pentru
pământul acestora);
- la Clopotiva: descreşterea
populaţiei – studiu pe 6 generaţii
(1810 – 1956): 134 familii pe
primele 4 generaţii; 83 familii la
generaţia V, 10 familii la generaţia
VI (astfel, sunt identificate „familii
stagnante”, „familii excedentare”,
„familii deficitare”);
- la Bătrâna: 70 grupuri
genealogice precis determinate;
maximum 8 generaţii (120-150
ani; generaţia I: 71 perechi
matrimoniale, 141 persoane (70 b,
71 f.) din care 130 băştinaşi şi 11
Composesoratele din Ţara
Oltului – zonă etnografică de
patronimiile din zona
Berivoieşti (Argeş)
(Berivoieşti, Pământeni,Vatra
şi Valea Satului, Bratia, Oţelu,
Ungureni, Năpârteni, Măneşti,
Gămâceşti): analiza
căsătoriilor locale, între 1896-
1963 pe trei variabile:
endogamie, exogamie
[microregională, regională,
naţională], şi a căsătoriilor
dintre alogeni (emigranţi
transilvăneni). Exogamie în
raport cu amplitudinea şi
volumul migraţiilor (număr
mare de bărbaţi imigranţi). Cu
integrarea locală a unor
familii de alogeni, se dezvoltă
şi o nouă patronimie;
- dezvoltarea zonală a
industriei miniere şi
forestiere a atras un
însemnat adaos
imigraţionist (458 de
persoane peste sporul
natural local, între anii
1898-1956), fapt verificat
şi prin dinamica numărului
noilor patronimii (la 620 de
familii); satele din regiune
diferă prin endogamie şi
68 sate, cu supravieţuiri a
unor asemenea vechi forme
de organizare comunitară
românească;
- studiul a 81 de
composesorate, cu forme
genealogice şi non-
genealogice (conştiinţa
unei origini comune a
comunităţii, liberă în trecut
apoi înfeudată) de
proprietate asupra
pădurilor.
- printr-o „investigaţie
diacronică”, este stabilită o
„tipologie” a
composesoratelor din Ţara
Oltului, conform cu
anumite „tipuri” de
structurare socială şi
„sisteme consuetudinare”,
după cum urmează:
Perioada I (... 1462) şi
Perioada II (1462 – 1766) –
tipul comunităţii liber-
stăpânitoare şi tipul
boieresc sau familial,
structurate pe proprietatea
comună (felii, fârtare, cote-
părţi egale, cote-părţi fixe
 ÎN LOC DE CONCLUZII: ANTROPOLOGIA
ŞI STUDIUL ISTORIEI CA PROCES
Particularismul istoric: În antropologia americană, studiul transformării
antropologia, ca studiu istorice caută să arate cum interdependenţa
detaliat al obiceiurilor şi evenimentelor istorice cu structurile culturale
ansamblului cultural al conduce la rezulate variabile ale unor procese
unei societăţi, inclusiv al istorice similare. (Richard G. Fox, 2002)
distribuţiei geografice a Alexander
acesteia şi a proceselor Lesser Eric Wolf Clifford
(198): un Geertz Marshall
psihologice asociate [student of Sahlins
obiceiurilor, cu Boas] set originar (1968):
de relaţii studiul (1985):
restrângere” a (1933): cercetarea
comparaţiilor la acele nucleul (precum „istoriei
cele din reversibile” societăţii
fapte “probate ca efecte cultural al hawaiiene de
ale aceloraşi cauze”; unei instituţii sfera puterii (backward
şi history) după sosirea
acest lucru reclamă nu o poate să europenilor,
presupoziţie teoretică, ci persiste în inegalităţilo asupra
r sociale) transformăril sub expresia
investigarea “procesului timp – unei lifeline a
[istoric] de dezvoltare a career in poate fi or Islamului
difuzat – din Indonesia timpurilor
stadiilor culturale”. Unul time - deşi moderne, a
din exemplele date aici alte trăsături printr-o (cu rolul unor
lifeline of a lideri religioşi dus la
de Boas este cel al ale acelei constatarea
purtării măştilor, instituţii pot civilization – charismatici)
către alte şi Maroc (în faptului că,
explicată, de la o cultură fi pe măsură ce
la alta, fie prin transformate contexte contextul
culturale autorităţii hawaiienii
“protejarea de spirite ; de pildă, încearcă să
ostile”, fie prin jocurile cu (de rutiniere a
exemplu, unui sultan) menţină
“comemorarea mâna ale relaţiile şi
defuncţilor”, fie prin amerindienil răspândirea demonstreaz
capitalismul ă atât sensurile
“reprezentarea teatrală a or Pawnee – culturale
faptelor mitologice”. odinioară ui european instituţionaliz
 REFERINŢE
Franz BOAS (1940 [1894]), “The Growth of the
Secret Societies of the Kwakiutl”, Race And Culture,
New York: The MacMillan Company, pp. 379-383.
Franz BOAS (1982 [1896]), “The Limitations of the
Comparative Method of Anthropology”, in Race,
Language and Culture, New York: The MacMillan
Company, pp. 270-280.
V.V. CARAMELEA (1971), „Researches of social,
economical and juridical anthropology bearing on
some ancient Romanian community customs.
Structural analyses devoted to elaborating a
typology of the Ţara Oltului Commons
(Composesorate)”, Annuaire Roumain
d’Anthropologie, 8, pp. 141-153.
V.V. CARAMELEA, V. Apostolescu, Gh. Părnuţă, I.I.
Şucu (1965), „Imigraţiile, exogamia şi patronimiile în
ansamblul de sate şi ‚oraşul minier’ Berivoieşti –
Argeş”, Studii şi cercetări de antropologie, 2 (2), pp.
279-291.
Vasile V. CARAMELEA, V. Apostolescu, I. Trancu, L.
Tomescu, Ion Şucu, Gh. Geană (1972), „La
démographie dans l’étude complexe de la
personnalité (I). Méthods et résultats des recherches
interdisciplinaires coordonées par l’anthropologie
sociale et psycho-culturelle dans les laboratoires
pilot de Berivoieşti et Câmpulung”, Annuaire
Roumain d’Anthropologie, 9, 1972, pp. 123-137.
Georges DUMÉZIL (1958), L’idéologie tripartite des
Indo-Européens, Berchem, Bruxelles.
Georges DUMÉZIL (1994 [1986]): „Tipuri epice indo-
europene: un erou, un vrăjitor, un rege”, in Mit şi
Victoria FROMKIN, Robert RODMAN, Nina HYAMS
(2003), An Introduction to Language, Seventh
edition, Wasworth-Thomson, Massashusetts.
Richard G. FOX (2002), “The study of historical
transformation in American anthropology, in Andre
Gingrich, Richard G. Fox (eds.), Anthropology, by
comparion, Routledge, London and New York, pp.
167-184.
Gheorghiţă, GEANĂ, O. Cârlănaru, V. Apostolescu, I.
Trancu, L. Tomescu, V.V. Caramelea (1970), “La
famille et la personnalité. Recherches
d’anthropologie sociale, culturelle et psychologique,
effectuées dans la station-pilote de Berevoieşti,
Argeş”, Annuaire Roumaine d’Anthropologie, 7, 123-
129.
Traian HERSENI (1958), „Studiul genealogic al
populaţiei”, in Şt. M. Milcu, H. Dumitrescu (eds.),
Cercetări Antropologice în Ţara Haţegului. Clopotiva,
Monografie, Editura Academiei, pp. 47-65.
Traian HERSENI (1961), „Familia şi grupurile
genealogice”, in Şt. M. Milcu, H. Dumitrescu (coord.),
Cercetări Antropologice în Ţinutul Pădurenilor. Satul
Bătrâna, Monografie, Editura Academiei Române, pp.
57-71.
Emmanuel LE ROY LADURIE (1992 [1975]):
Montaillou, sat occitan de la 1294 până la 1324,
Bucureşti, Editura Meridiane, (Vol. I-II).
Christiane KLAPISCH-ZUBER (1990), La maison et le
nom. Stratégies et rituels dans l’Italie de la
Renaissance, Paris, Editions de L’École des Hautes
Études en Sciences Sociales.