PIAȚA MONETARĂ și INFLAȚIA

Conferențiar univ.dr. VÎRJAN DANIELA

 CUPRINS
• 1. Banii (Moneda)
• 2. Cererea și oferta de monedă
• 3. Reglarea masei monetare
• 4. Dobânda
• 5. Politica monetară
• 6. Inflația
 1. Banii (Moneda)
• Definiție:
Banii desemnează moneda metalică,
bancnotele, moneda scripturală (banii aflati în
conturile de la instituțiile financiar-bancare) și
alte instrumente sau bunuri (metale prețioase
în special) având denumiri și forme specifice,
diferite de la o țară la altă țară, care sunt
general acceptate ca mijloace pentru schimburi
și plăți.
 1.1. Evoluția banilor
• Trocul;
• Mărfuri etalon pentru măsurare (obiecte: bucăți de
metal, piei, blănuri și animale);
• Metale prețioase (aur, argint);
• Din metale prețioase s-a confecționat moneda:
bucăți tipizate de o anumită greutate, puritate și
marcate cu semne distinctive pentru recunoaștere;
• Din sec.al XVI-lea , monedelor li s-au adăugat
bancnotele (biletul de bancă sau moneda-hârtie).
Primele bancnote au fost emise în Olanda;
• Moneda scripturală (banilor de cont).
 1.2. Funcțiile banilor
• de măsurare a activităților economice și valorilor din
economie în care scop se stabilește un etalon, o unitate de
măsura în fiecare țară (iar uneori pentru mai multe țări (leu,
dolar, euro, rubla etc.);
• de mijloc de schimb – prin intermediul lor realizându-se
orice vânzare – cumpărare pe orice fel de piață;
• de mijloc de plata – atunci când servesc la stingerea unei
datorii exprimate în bani;
• forma universală a avuției – fapt care-i face utilizabili
pentru constituirea rezervelor și plăți între agenții din țări
diferite.
 1.3. Masa monetară (bănească)
• Suma de bani aflata in circulatie intr-o
economie, adica suma diferitelor forme sub
care se prezinta banii detinuti de agentii
economici la un moment dat reprezinta masa
baneasca sau masa monetara.(si se noteaza cu
M).
 Agregate monetare
• AM – desemnează o parte cosntitutivă a M și seminometare, parte
autorizată prin funcțiile specifice ei, prin ag.specializați care emit
instrumente de schimb și de plată, prin instituțiile bancar-financiare
care le gestionează și prin fluxurile ec.reale pe care le mijlocește.

Aceasta se prezinta sub urmatoarele forme:

• o M1 - bani in numerar (monede si bancnote);
• o M2 – bani scripturali (aflati in conturi si posibili de utilizat fara
restrictii);
• o M3 – bani in conturi, de genul economiile populatiei la termen si
altfel conditionate, depozite in valuta ale rezidentilor;
• o M4 – alte instrumente – actiuni, obligatiuni, bonuri de trezorerie etc.
• Suma componentelor M constituie lichiditatea (totala) – totalitatea
mijloacelor mobilizabile pentru a asigura derularea activitatilor
economice si mersul normal al afacerilor intr-o tara.
• Una din modalitatile de calcul a marimii M foarte
raspandita este:
• M = P . Y/v
• unde: M - masa monetara;
• Y - cantitatea bunurilor care fac obiectul
tranzactiilor
• v - viteza de rotatie a monedei (numarul de operatii
de vanzare – cumparare si plati realizate cu o
unitate monetara intr-o perioada data).
 2. Cererea și oferta de monedă
• Cererea de moneda (bani) – este cantitatea de moneda pe care
agentii economici doresc (au nevoie) sa o detina in conditiile unei
anumite dobanzi (rate a dobanzii). Dobanda este costul optiunii pentru
a pastra (avea) bani (moneda) in numerar.
Cererea de moneda decurge din:
• - volumul tranzactiilor din activitatile care trebuie finantate de unitatile
economice dintr-o tara (consum, productie, investitii etc.):
• - necesitatea constituirii de rezerve – ca masura de prevedere intrucat
banii reprezinta o valoare care poate fi schimbata oricand pe alte bunuri
si nu numai;
• - mobiluri (scopuri) speculative. Mai ales in tarile cu un mecanism
bursier dezvoltat aceasta cerere variaza in raport invers cu rata dobanzii.
Cand dobanda creste cererea de bani in acest scop scade si invers
 Cererea de moneda
• Purtatorii cererii de moneda sunt: intreprinderile pentru a-si
finanta activitatile, trezoreria statului pentru a finanta activitatile
adminstratiilor publice (si deficitul bugetului de stat), bancile si
alte institutii financiare care au nevoie de credite de la populatie
pentru a finanta proiecte de diferite feluri.
• Banii pastrati, indiferent din ce motiv, in numerar in afara
sistemului bancar, nu aduc nici un venit. Daca insa sunt depusi in
sistemul bancar beneficiaza de dobanda. In acest sens, dobanda
este considerata pretul banilor.
• Cererea de bani creste sau scade odata cu variatia nevoilor
determinate de cele trei cauze. O influenta deosebita asupra
cererii de bani are si cresterea preturilor sau diminuarea acestora.
 Oferta de monedă
• Băncile; Banca centrală;
• Casele de economii și de pensii;
• Societățile de asigurări;
• Trezoreria sau tezaurul
• Alte instituții financiare cu disponibilități
temporare;
• Populația
• Banca Nationala – numita adesea si Banca Centrala sau de Emisiune. Aceasta
ofera resursele banesti necesare statului. Mecanismul acestei operatii: la
cererea de credit a guvernului, banca centrala emite bonuri de tezaur (hartii de
anumite valori purtatoare de dobanzi „interesante”. Bancile comerciale si nu
numai cu banii disponibili pe care-i au cumpara (subscriu) asemenea bonuri
pentru a beneficia de dobanda. In aceasta relatie, bancile respective sunt in
situatia de creditori, iar sumele pe care banca nationala le plateste bancilor
subscriptoare constituie de fapt oferta de bani care prin intermediul lor se
„difuzeaza” in economie. Bonurile de tezaur subscrise bancilor pot fi revandute
in anumite conditii bancii nationale.

• Banca Nationala ofera moneda si contribuie la cresterea masei monetare si prin

cumpararea de devize straine (bani si alte valori) necesare agentilor economici
nationali in relatiile lor cu exteriorul sau ca rezerva;

• Tot banca centrala, in anumite conditii, la cererea bancilor comerciale pune la

dispozitia acestora sub forma de credit sume, pe care bancile respective le pot
da la randul lor sub forma de credit altor agenti economici;
• trezoreria statului (bancă a statului având ca principală
funcție centralizarea fondurilor publice și gestionarea
acestora în conformitate cu prevederile legale)– prin:
• a) cheltuirea sumelor primite de la banca nationala, sume
care s-au constituit prin emisiunea de bonuri de tezaur
( titluri de stat, instrumente financiare emise de autoritatea
fiscală, pentru finanțarea temporară a deficitului bugetar:
certificat de trezorerie și certificat de depozit) ce au fost
vandute bancilor comerciale sau, altfel spus au fost
subscrise de bancile comerciale;
• b) utilizarea propriei monede intrucat are acest drept;
• bancile comerciale care ofera sau creeaza moneda scripturala
acordand credite celorlalte categorii de agenti economici. Mecanismul
specific acestui gen de oferta este denumit multiplicatorul creditului –
multiplicatorul ofertei de bani sau multiplicatorul monetar.
• Capacitatea bancilor comerciale de a oferi moneda prin creditarea
celor ce au nevoie de bani este limitata de banca centrala prin
constituirea unor rezerve obligatorii. Din disponibilitatile pe care le au
si pe care le-ar putea oferi pe piata sub forma de credite, bancile
trebuie sa depuna la banca centrala o cota procentuala ca rezerva
obligatorie pe care n-o pot folosi ca oferta. Prin cresterea acestei
rezerve se restrange capacitatea de a se crea moneda si deci se
diminueaza oferta si invers.
• In acest gen de operatii sunt implicati in primul rand deponentii /
unitatile economice (agentii) de orice fel si in primul rand populatia
sau menajele care au surplus de bani sau economii pe care ii
pastreaza (depun) in bancile comerciale si-i pot folosi cand au nevoie.
In al doilea rand, sunt implicati cei ce au nevoie de bani (oricine ar fi
acestia) si pentru aceasta solicita credite bancilor comerciale.
 Reglarea masei monetare
• Operațiuni – care au loc pe PM este reglată
cantitatea de monedă solicitată de
desfășurarea activităților ec. și social-culturale
din cadrul unei țări.
• Împrejurări și operațiuni care duc la creșterea
masei monetare
• Împrejurări și operațiuni care duc la scăderea
masei monetare
 Tipuri de operații
• A. Operații cu garanții și fără garanții
• B. Operațiuni de finanțare și refinanțare
• C. În funcție de durata pe care se acordă
creditul: perioade f.scurte; credite pe perioade
scurte (2-90 zile) și credite pe termen mediu
(90-2 ani)
 Politica monetară
• PM – un ansamblu de acțiuni exercitate de
autoritățile monetare (BNR, trezoreria) asupra
masei monetare și asupra activelor financiare, în
vederea orientării pe termen scurt sau mediu.
• Pe plan intern: PM se realizează prin reglarea Cm
de schimb și de plată. Se urmărește stabilitatea
prețurilor, deplina ocupare a forței de muncă și
expansiunea economică.
• Pe plan extern: PM poate să încurajeze intrările
sau ieșirile de capitaluri pentru echilibrarea
balanței de plăți
 Obiectivele politicii monetare
• Conform art.2 din Legea privind Statutul BNR
Asigurarea stabilității monedei naționale,
pentru a contribui la stabilitatea prețurilor;
Controlul masei monetare și al nivelului ratei
dobânzii;
BNR elaborează, aplică și răspunde de PM ,
valutară, de credit, de plăți, urmărind
funcționarea normală a sistemului bancar.
 Instrumentele politicii monetare
• A. Cumpărări și vânzări de titluri pe piața deschisă
(open market). Reglarea lichidității monetare în
funcție de nevoile sistemului economic, ca și
evitarea variațiilor de ritmuri foarte mari și
dezordonate în dinamica M poartă numele de
OM. BNR vinde și cumpără titluri de credit, prin
OM se deschide piața și se creează condițiile
pentru ca mecanismelor C și O de active
financiare să funcționeze normal, liber.
• B. variațiile cotelor rezervelor obligatori
• C. refinanțarea acordată băncilor comerciale.
 Caracteristicile esentiale ale pietei monetare:
are rolul de a regla cantitatea de moneda din economie si a compensa excedentul de moneda
cu deficitul diferitelor categorii de agenti economici;
are un pret specific – dobanda;
este extrem de fluida;
are o mare capacitate de a influenta mersul economiei prin mixuri de politici care pot fi
grupate in doua mari categorii:
a)politica banilor ieftini care are obiectul de a mari oferta de moneda in
scopul dezvoltarii economiei si in acest sens se diminueaza rata rezervei
obligatorii si se acorda diferite alte facilitati;
b)politica banilor scumpi prin care se restrictioneaza oferta de moneda sau
chiar se diminueaza pentru a evita inflatia in special prin masuri opuse
celor prevazute de politica banilor ieftini;
 echilibrul pe aceasta piata consta in mentinerea unui raport dinamic intre cerere
si oferta relativ apropiat astfel incat economia sa functioneze in conditii normale;
 dezechilibrele pe aceasta piata au urmari complexe si caracter contagios
(determina dificultati in lant);
 echilibrul este foarte greu de controlat data fiind interactiunea deosebit de activa
a acestei piete cu cea financiara si valutara.
 Inflația
• Inflația este un dezechilibru pe piața monetară atunci când oferta de
monedă este mai mare decât oferta de forță de muncă și se manifestă
prin creșterea generalizată a prețurilor și scăderea puterii de cumpărare:
• Acestea survin in economie, indiferent din ce cauze, in raport cu un
moment sau o perioada din trecut:
a) se mareste diferenta dintre volumul masei monetare si cantitatea bunurilor supuse
vanzarii astfel incat preturile cresc simtitor, iar
b) valoarea banilor se dimineaza.
• Efectul poate fi rezultatul unor imprejurari variate:
• - creste masa monetara, iar cea de bunuri este constanta;
• - scade cantitatea de bunuri, iar masa monetara ramane constanta;
• - cresc cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai mult;
• - scade volumul marfurilor, iar cel al masei monetare creste;
• - scad cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai putin.
 Creșterea generalizată a prețurilor
 cresterea sensibila, generalizata si de durata a preturilor
relevată prin indicele general mediu al preturilor din economie
(IGP).
•Pentru un bun economic, indicele prețului (Ip) se calculează ca raport
procentual între prețul sau în prezent (p1) si cel existent la o data sau într-o
perioada anterioaăa (p0)
•Ip = p1 / p0 x 100 ; 10 lei/8 lei x 100 = 125 %
•Interpretarea: prețul acesta a crescut cu 25%; a crescut la 125%; a
crescut de 1,25 ori.
•Pentru categorii mari de bunuri, indicele preturilor se poate calcula in
mai multe feluri. In ceea ce privește bunurile de consum cel mai des se
recurge la indicele preturilor de consum (IPC) de tipul
•IPC =  (Q0 x P1) /  (Q0 x P0) – Indice de tip Lanspeyres
•IPC =  (Q1 x P1) /  (Q1 x P0)
•Indicele prețurilor de consum exprimă modificarea medie
ponderată a cheltuielilor pe care o familie de talie mijlocie din mediul
urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistență, în
concordanță cu nivelul și structura nevoii sociale .
Scăderea puterii de cumpărare a banilor
 scaderea preturilor de cumparare a banilor sau a
unei unități monetare care consta, în scăderea cantității
de bunuri ce se pot cumpăra cu o unitate monetară. In
acest sens exista indicele puterii de cumpărare a banilor
(IPCB).
 PCB = 1/IGP sau M/IGP
•IPCB = M t1 / IGP t1/ t0 in care:
•M t1 –masa monetară în t1
•IGP – indicele general al preturilor
•t1/ t0 – intervalul de referintă
Forme ale inflației după intensitatea ei
• Amploarea sau intensitatea inflatiei este atent urmarita intrucat are efecte deosebite.
In ceea ce priveste intensitatea distingem:
• - inflatie taratoare – cresterea medie anuala a preturilor de 3 – 5%;
• - inflatie moderata – cresterea medie anuala a preturilor de 6 – 7 %;
• - inflatie rapida – cresterea amedie anuala a preturilor de 8 – 10%;
• - inflatie galopanta – cresterea anuala a preturilor de peste 10%.
• In stiinta economica interactiunea dintre inflatie și mersul economiei este sintetizata
prin conceptele:
• - crestere economica neinflationista caracterizata prin inflatie taratoare –
moderata si crestere economica superioara indicelui inflatiei;
• - crestere economica inflationista in care inflatia depaseste indicele de crestere a
productiei;
• - stagflatie – in care exista inflatie rapida iar productia evolueaza lent in scadere;
• - slumpflatie – cand productia este in scadere in timp ce inflatia devine
galopanta.
 Cauzele inflatiei
• Inflația prin cerere este acea inflație care rezultă din creșterea cererii
agregate. Creșterea cererii agregate este explicată de unii specialiști
prin creșterea veniturilor bănești ale populației (vezi reprezentarea
grafica din manual)
• Inflație prin costuri, prin ofertă, apare în situația în care costurile de
producție cresc independent de cererea agregată. Dacă firmele sunt
confruntate cu o sporire a costului, ele vor răspunde parțial prin
creșterea prețului de vânzare și parțial prin reducerea volumului
activității( vezi reprezentarea grafica din manual)
• Inflație prin credit, creșterea substanțială a creditului duce relativ
repede la dezechilibrul inflaționist, la excesul de cerere nominală
pentru bunurile de consum
• Inflație importată – cu cât elasticitatea cererii în raport cu prețurile
bunurilor de import sau ale celor fabricate cu bunuri de import este
mai mare, cu atât incidența inflației importate va fi mai mică.
 Efectele (costurile) inflației
• 1. deprecierea inflaționistă a banilor existenți la populație
• 2. necesitatea deselor calculări și recalculări de prețuri, de
operațiunile de afișare a acestora
• 3. inflația viciază corelațiile istorice dintre prețurile
relative ale diferitelor bunuri materiale și servicii
• 4.creșterea incertitudinii și a riscului în economie
• 5. redistribuiri arbitrare ale avuției și ale veniturilor între
gospodării, firme și stat
• 6. costurile psihologice și costurile politice
• (pentru mai multe detalii consultați manualul)
Pe cine avantajează și pe cine dezavantajează
inflația?
• Avantajează pe debitori (cei care iau credit) și
pe cei care își convertesc moneda depreciată
cu o monedă liber convertibilă.
• Dezavantajează pe creditori și pe cei care au
venituri mici și fixe.
 Politici de combatere a inflației
a) masuri de aparare sau protectie a agentilor economici precum indexarea –
cresterea veniturilor unor categorii de persoane (in special a celor cu venituri mici si
fixe) pentru a acoperi total sau partial cresterea preturilor, cresterea dobanzilor
pentru economiile realizate; acordarea de compensatii, subventionarea
preturilor pentru anumite categorii de bunuri etc. Ingeneral asemenea masuri
sunt considerate pasive;

b) masuri active care privesc refacerea echilibrului economic deteriorat prin

inflatie actionand asupra masei monetare pentru a frana cresterea sa si a o aduce
la nivelul solicitat de mersul normal al economiei cat si asupra volumului de bunuri
si servicii pentru a-l ridica mai aproape de nivelul masei monetare existente si a
reface raportul cerere-oferta. Asemenea masuri sunt: cresterea dobanzilor la
credite; „inghetarea” salariilor si a unor preturi; echilibrarea bugetului de stat
si balantei de plati externe; dezvoltarea activitatilor productive pentru
cresterea ofertei agregate; adaptarea structurii ofertei agregate la cea a cererii
agregate; acordarea de facilitati la export si import etc.
• De regula, masurile antiinflationiste se promoveaza „la pachet” pentru a fi mai
eficiente.
•  
 Relația dintre inflație, șomaj și oferta
agregată
• A.W.Phillips a descoperit o relație inversă între ritmul
salariului nominal și rata șomajului. Șomajul a fost
mai mare când ritmul de creștere a salariului
nominal a fost mai lent, și invers
• Curba Phillips este un instrument de fundamentare
a politicilor economiei ofertei și este o alternativă de
reprezentare a ofertei globale
• la pagina 303 din manual aveți efectele șocurilor
inflaționiste (șocul cererii și șocul ofertei) de învățat
• Intrebari?
• Multumesc pentru atentie.