• Acțiunea reprezintă o înlănțuire de fapte

ce se caracterizează prin unitate

compoziţională.
• Aceasta constituie un fir narativ la nivelul
textului.
 Reperele de timp și spațiu:
a.Timpul indică momentul în care se
petrece acțiunea;

b.Spaţiul arată locul în care se petrece

acțiunea; poate fi structurat pe mai multe
planuri: real, imaginar, terestru, cosmic
etc.
• Textul narativ prezintă succesiunea unor
întâmplări, ordonate cronologic.
Elementele care caracterizează textul
narativ sunt:
acțiunea,
 timpul și spațiul,
personajul.
• Personajelesunt ființe, animale sau plante cu trăsături
omenești, care participă la întâmplări într-un text narativ. Deși
se inspiră din realitate, personajele sunt rezultatul imaginației
autorului și pot fi întâlnite doar în lumea operei. • Acestea
constituie o individualitate, cu trăsături fizice și morale
distincte, ce sunt puse în evidență, de povestitor, de alte
personaje și chiar de personaj sau pot fi deduse din vorbe,
gânduri, fapte, comportament și relația cu celelalte
personaje.• Trăsăturilefizicefac referire la aspectul feței și al
corpului, vestimentație, statură, vârstă.•
Trăsăturilemoralereprezintă calitățile și defectele
personajului.• În funcție de gradul de implicare în acțiune,
personajele sunt: Principale– apar cel mai mult în acțiune;
Secundare– se raportează la cele principale; Episodice– apar
doar în anumite momente ale acțiunii.
• Textul narativ
• Un text narativ se construieşte întotdeauna în jurul unei ficţiuni: povestirea aventurilor unuia sau ale mai multor personaje.
• Succesiunea aventurilor constituie acţiunea.
• Acţiunea este determinată de schimbarea unei situaţii iniţiale.
• Naraţiunea organizează acţiunea într-o manieră proprie fiecărui text.
• Textele narative pot fi divizate în părţi şi capitole (numerotate sau nu, având sau nu câte un titlu).
• Timpul
• Timpul ficţiunii
• Timpul ficţiunii este cel al desfăşurării acţiunii. Poate fi foarte scurt (câteva ore) sau foarte lung (câteva generaţii).
• Cronologia poate fi indicată:
– în mod direct, printr-un ceas, o dată, un eveniment istoric, sau prin cuvinte din câmpul lexical al timpului
– în mod indirect, prin notaţii asupra fenomenelor meteorologice, a anotimpului, a vârstei personajului, asupra vestimentaţiei ş.a.
• Timpul povestirii
• Timpul povestirii este timpul necesar narării unui eveniment: o întâmplare de câteva minute poate ocupa câteva pagini, în timp ce
câţiva ani pot fi rezumaţi în câteva rânduri.
• * Timpul ficţiunii şi cel al povestirii nu coincid perfect decât în dialog.
• Spaţiul
• Spaţiul este reprezentat de totalitatea locurilor în care se desfăşoară acţiunea. Acestea se pot grupa în perechi antonimice:
interior/exterior; privat/public; urban/rural; spaţiu orizontal/ spaţiu vertical; loc real/loc imaginar etc.
• Reprezentarea spaţiului presupune folosirea descrierii (făcute de narator sau de un personaj).
• Rolul spaţiului: Contribuie la crearea iluziei realităţii. Poate avea şi o funcţie simbolică.