Principiile comunicării didactice Lauda și critica Stilurile de comunicare în activitatea didactica Comunicarea umana se re-alizeaza prin intermediul unui sistem de simboluri si semnificatii sociale ge-neralizate si urmareste stabilizarea sau modificarea comportamentala la nivel individual sau grupal. rin comunicare intelegem transmiterea unui continut (mesaj) de la emitator la receptor prin intermediul unui canal sau cai de comunicare. Rezulta ca orice act de comunicare implica in mod necesar un emitator (E), cel care detine informatia si transmite mesajul, un receptor (R), cel care primeste infor-matia, mesajul si un canal de transmitere a mesajului. Se realizeaza totdeauna intr-un context (spatiu, timp, ambianta, starea psihica a celor ce participa la comunicare) care influenteaza desfasurarea si calitatea comunicarii. Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare, fiind, în ultimă instanţă, un act de comunicare. Comunicarea, la rândul său, conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe, formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale, autoreglarea activităţii intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe, etc., între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă. Comunicarea didactică este un ansamblu de activităţi, o formă de relaționare între educat și educator, în cadrul căruia comunicarea prin limbaj este doar una dintre componente. Comunicarea are un caracter deosebit de complex prin multitudinea de factori care o influențează, dar și prin multitudinea de acțiuni pe care le incumbă. Scopul final al acestei comunicări este modelarea în sens pozitiv a personalităţii elevului, transformarea lui într-o persoană care a dobândit competențe care o fac să se integreze pe piața muncii și în societate. Mesajul didactic trebuie făcut, în așa fel, încât elevii să transforme situația de învățare în experiență de învățare. Pedagogul, trebuie „să dea dovadă de răbdare, amabilitate, delicatețe și respect față de elevi și părinții lor cu care comunică în procesul activității sale” Comunicarea didactică presupune, aşadar, interacţiune, căci altfel avem de-a face cu discursuri paralele. Pe lângă canalul verbal, lingvistic, se recurge și la comunicarea nonverbală și la cea paraverbală. La fel de importantă în comunicare este și spațiul didactic în care se desfășoară ora. Dirijată de profesor ca manager al clasei de elevi, comunicarea este instrumentată, rareori spontană, lăsată la voia întâmplării, căci doar așa este spre beneficiul tuturor. COMUNICAREA DIDACTICĂ SE CARACTERIZEAZĂ PRIN URMĂTOARELE TRĂSĂTURI:
• este structurată pe anumite principii,
• urmăreşte atingerea anumitor obiective educaționale; • elevul va căpăta abilități și competențe; • se foloseşte de strategii de lucru specifice, • se finalizează cu un anumit demers evaluativ. PRINCIPIILE COMUNICĂRII PEDAGOGICE principiul construcţiei mesajului pedagogic. principiului stimulării continue a motivaţiei pentru comunicare pedagogică. principiul managementului relaţiilor de comunicare transpunerii didactice al comunicării explicite a atitudinilor în raport cu elevii. LAUDA ȘI CRITICA Lauda şi critica – modalități de realizare a feedback-ului Lauda - aprecierea şi încurajarea elevilor, stimularea acestora spre noi performanțe, mai valoroase; atribuie succesul capacităților elevului şi efortului depus de acesta. Critica – evidențierea greşelilor, lipsurilor, arătând cauzele şi indicând mijloacele de remediere, de îndreptare. Pentru a fi eficientă, critica trebuie să respecte câteva condiții: -să fie realizată într-un loc privat, „între patru ochi”; -să fie bazată pe fapte reale, iar elevului să i se spună unde a greşit; -să sugereze posibilități de îmbunătățire a situației; -să lase elevului posibilitatea de a-şi exprima sentimentele, atitudinile; -să evite tonul ridicat, sarcasmul şi etichetările verbale. STILURILE DE COMUNICARE STILUL EMOTIV Este caracteristic persoanelor la care dominanta este puternica si sociabilitatea ridicata. Persoanele cu acest stil sunt expresive, vorbesc repede, gesticuleaza mult, au comportament dinamic, orientat spre actiune si risc, sunt atrase de relatii informale si refractare la cele oficiale STILUL AUTORITAR Este caracteristic persoanelor cu dominanta puternica si sociabilitate scazuta. Aceste persoane sunt parentale, afiseaza o atitudine serioasa, grijulie, exprima opinii clare, intr-o maniera hotarata, deseori rigida, sunt dificil de abordat, comunica cu oarecare efort, au comportament mai dur, ferm, impunator, ridica multe pretentii, au gesturi ferme si glas sonor. STILUL REFLEXIV Este caracteristic persoanelor cu dominanta slaba si sociabilitate scazuta. Aceste persoane sunt perfectioniste, isi impun un puternic control emotional, exprima opiniile intr-o maniera formala, cauta indelung cuvintele si formuleaza cu grija excesiva fraze adesea pretioase, sunt aparent linistite, stau mai la o parte, par vesnic preocu-pate de altceva, prefera ordinea, o refac cu migala, cauta un mediu de munca ordonat, sunt lente, meticuloase, le place sa revada detaliile si nu pot lua decizii rapide, sunt introvertite, prefera singuratatea si nu sunt prea buni parteneri de conversatie. STILUL INDATORITOR Este rezultatul asocierii dintre dominanta slaba si sociabilitatea ridicata. Persoanele cu astfel de stil de comunicare cedeaza usor, se supun, se sacrifica, sunt rabdatoare, sensibile, nu tin sa se afirme, sa joace un rol in luarea deciziilor, asculta cu multa atentie si intelegere, de regula evita sa-si foloseasca puterea si atuurile, manifestacaldura in vorbire, se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei. STILUL FLEXIBIL Este usor de adaptat in orice situatie. Versatilitatea este aptitudinea de a ne adapta stilul de comunicare in functie de situatie si de partener, pentru a ne atinge scopurile, aprobare sociala, acceptare etc. Aceasta este oarecum independenta de stilul de comu- nicare. Stilul de baza ramane relativ stabil. Versatilitatea priveste doar ceea ce este schimbator in comportamentul unei persoane si presupune atat adaptabilitate, flexibilitate, mobilitate, nestatornicie, dar si incon- secventa, oportunism, duplicitate. Comunicarea didactică nu se împacă cu superficialitatea, narcisismul, indiferenţa, rigiditatea, elemente care duc la dispariţia filonului afectiv care conduce la dispariţia interesului elevului. O activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune, este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor, comportamentelor, convingerilor, a comportamentelor, a componentelor motivaţional afective şi volitive.