Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
MANAGEMENT SANITAR
• Sănătate optimă
• Sănătate
• Starea de bine
PREVENȚIE SECUNDARĂ
• Moarte
STADIILE STĂRII DE SĂNĂTATE
Stadiile stării de sănătate în funcție de gradul de
autonomie social, după OMS, sunt:
•Stare de sănătate optimă;
•Socialmente activ;
•Morbiditate limitată;
•Nevoia de ajutor pentru a se deplasa în
exterior;
STADIILE STĂRII DE SĂNĂTATE
• Îngrijit la domiciliu;
• Incapacitate de a îndeplini sarcinile menajere;
• Incapacitate de a se alimenta;
• Incapacitate de a se îmbrăca;
• Incapacitate de a merge la toaletă;
• Neputință;
• Inconștiență;
STADIILE STĂRII DE SĂNĂTATE
• Incapacitate de a primi alimente;
• Comă;
• Moarte.
• Astăzi se vorbește tot mai mult despre costul
bolii și prețul sănătății.
• Activitatea serviciilor de sănătate implică un
important consum medical și financiar.
• Consumul medical este utilizat de populație în
scop preventiv, curativ și de recuperare, fiind
alctuit din:
– acte medicale propriu-zise;
– bunuri materiale consumate (medicamente,
materiale sanitare, reactivi, produse
biologice);
• Consumul medical este influențat de
problemele de sănătate și nevoile de
sănătate existente într-o populație. Noțiunea
de problemă de sănătate diferă de cea de
nevoie de sănătate.
• Problema de sănătate corespunde unei stări
de sănătate, așa cum este ea percepută de
individ, medic, colectivitate.
NEVOIA DE SĂNĂTATE
• Nevoia de sănătate este dată de diferența
dintre starea de sănătate optimă și cea
prezentă (actuală), stabilită în acel moment.
• Nevoia de sănătate se msoară prin estimarea
abaterii de la normal.
• Cu cât abaterea de la normal este mai mare, cu
atât nevoia de sănătate este mai mare
• Nevoia de sănătate generează nevoi de servicii
de sănătate și nevoi de resurse de sănătate.
TIPURI DE NEVOI
după Bradshaw
D. Accidente de circulație
• alcoolul
• viteza
• proiectarea autovehiculului
• drumurile
• medicamente
Factorii de risc asociați principalelor cauze ale
pierderii anilor potențiali de viață
E. Alte accidente
• alcoolul
• proiectarea de produse
• riscurile domestice
• disponibilitatea armelor de foc
F. Sinucideri/omucideri
• alcoolul
• armele
• droguri greșit folosite
stresul
Factorii de risc asociați principalelor cauze ale
pierderii anilor potențiali de viață
G. Ciroza
• alcoolul
• hepatitele
H. Gripa; pneumonia
• starea vaccinala
• rezistenta sczuta
• fumatul
I. Diabetul
• obezitatea
DALY – anii de viața ajustați (corectați) după
incapacitate
• DALY arată:
• anii de viață pierduți prin deces prematur;
• anii trăiți în incapacitate.
• Un DALY reprezintă un an de viață
sănătoasă pierdut.
Pentru calculul DALY, adică pentru a determina povara
bolii în populație se iau în considerație doar două
caracteristici, vârsta și sexul, care sunt direct legate
de sănătate, neținându-se cont de rasă, statut socio-
economic sau nivel de educație.
Durata medie de viață sănătoasă sau speranța
de viață sănătoasă
• Speranța de viață se referă la viața trăită fără
incapacitate, sub aspect fizic sau psihic, și fără
invaliditate, adică numrul mediu de ani pe care o
persoană speră să-i trăiască în condițiile
caracteristicilor unui model de mortalitate specifică
pe grupe de vârstă
• Este un indicator sintetic de măsurare a stării de
sănătate a populației, care este dependentă de
dezvoltarea socio-economică a unei țări.
• Studii efectuate au artat că, în calculul DALY,
ponderea cea mai mare o reprezintă anii care
se pierd datorită mortalității (deceselor) și o
pondere mai mică datorită morbidității
(incapacității).
Primele cauze care determină povara bolii sunt:
• bolile aparatului cardiovascular;
• tumori maligne;
• tulburări mintale și de comportament;
• accidente, traumatisme, otrăviri;
• bolile sistemului nervos central;
• bolile aparatului digestiv;
• bolile aparatului respirator;
• bolile infecțioase;
• malformații congenitale.
• Speranța de viață în România continuă să
scadă, în ultimii ani situându-se mult sub
valorile prognozate de OMS (75 ani).
• Discrepanțele între speranța de viață și
speranța de viață sănătoasă cresc odată cu
vârsta, pentru ambele sexe.
QALY (Quality Adjusted Life-Years)
• rata de incidență
• rata de prevalență
• morbiditatea spitalizată
• morbiditatea individuală
• morbiditatea prin incapacitate de activitate
Incidența
• sexe
• medii de reședință
• grupe de vârstă
• cauze de boală (grupe de boli)
Incidența specifică calculată pe sexe, grupe de vârstă,
medii de reședință se exprimă la 1000 de locuitori.
Incidența specifică pe cauze de boală (grupe de boli)
se exprimă la 100.000 de locuitori.
Incidența specifică pe grupe mari de boli – cazuri noi
de îmbolnăvire la
100.000 de locuitori în anul 2001 – în România
• Bolile aparatului respirator 34.146,2
• Bolile aparatului digestiv 6.845,0
• Bolile sistemului nervos și organelor de simț 4.198,4
• Bolile genito-urinare 4.078,4
• Bolile sistemului osteo-muscular 3.931,1
• Bolile pielii și țesutului subcutanat 3.814,8
• Bolile aparatului circulator 3.376,6
• Traumatisme, otrăviri 1.831,8
• Tumori 224,1
Prevalența
• A. Studii observaționale
- 1. studii descriptive
- 2. studii analitice
• a) de cohortă („Follow-up”)- Individul
• b) cazuri-control („case-control”) -Individul
• c) de prevalență („cross-sectional”)- Individul
• d) studii ecologice (de corelație) -Grupuri umane
Studii epidemiologice. Clasificare.
Factori demografici
•ponderea populației feminine de vârstă fertilă în cadrul
populației totale;
•structura populației feminine pe grupe de vârstă;
•nupialitatea – o rată crescută a nupțialității reprezintă
un factor important în creșterea fertilității.
•divorțialitatea;
•vârsta la căsătorie
• structura familiei – nivelul fertilității este scăzut atunci când
se constată
• trecerea de la familia de tip tradițional la cea de tip modern,
sau nuclear, modificându-se astfel raportul între generații.
• mortalitatea infantilă și juvenilă- cu cât mortalitatea infantil
este mai mare, cu atât fertilitatea este mai mare, aspect care
se explic prin efectul
• de înlocuire al copilului pierdut, asigurându-se în acest fel
un anumit num
• r de copii supravieuitori, în special de un anumit sex;
Indicele (rata de fecunditate)
• Fecunditatea reprezintă capacitatea femeii de a
procrea, iar expresia cantitativă a fecundității
este reprezentată de:
Număr de sarcini/Număr de femei 15 - 49 ani
x 1000
• Numărul de sarcini = număr născuți vii +
număr născuți morți + număr avorturi
Indicele (rata) de nupțialitate
Număr căsătorii/Număr de locuitori x 1000
•Fenomenul demografic al căsătoriilo
înregistrate într-o populație dată și într-o anumită
perioadă de timp
•vârsta medie la prima căsătorie (anuarul
demografic al României) era în 2000 de: 28,9 ani
(soț) și 25,4 ani (soție).
Fenomene cu influență negativă asupra
reproducerii populației
• Divorțialitatea
Reprezintă frecvența (intensitatea) divorțurilor,
înregistrate într-o populație definită și într-o
anumită perioadă de timp (1 an calendaristic,
raportarea făcându-se la 1 iulie a acelui an).
Număr de divorțuri/Număr de locuitori la 1 iulie
x 1000
Număr de divorțuri/Număr de căsătorii
x 100
Mortalitatea populației
• Mortalitatea este componenta negativă a
mișcării naturale a populației, reprezentând
fenomenul demografic al deceselor înregistrate
într-o populație dată și un anumit interval de
timp (un an calendaristic).
• Unitatea de observare pentru studiul
mortalității este decesul.
Certificatul medical constatator
al decesului
• Este un act medico-legal, fiind singurul document
utilizat pentru obținerea de date privitoare la cauza
morții. Orice greșeală voită sau involuntară a
medicului care completează cauza morții se poate
solda cu sancțiuni administrative sau penale.
• Înregistrarea decesului se face în termen de trei zile
de la deces la oficiul stării civile al primăriei pe raza
căreia s-a produs acesta, termen care cuprinde atât
ziua în care a decedat persoana cât și ziua în care se
face declararea.
• Cea mai importantă parte a certificatului
constatator al decesului este cea care se referă
la cauza morții pe cauze de deces.
Rata brută de mortalitate generală sau
indicele de mortalitate
generală
Mijloace audiovizuale:
• filmul, emisiunea TV ,teatrul, demonstrația
practică, casete video, seriale artistice TV.
Comunicarea în educația pentru săntate
• Comunicarea reprezintă un proces de
transmitere a informațiilor sub forma unor
mesaje simbolice, între două sau mai multe
persoane, unele cu rol de emițător, iar unele cu
rol de receptor, transmiterea făcându-se prin
intermediul unor canale specifice.
Bariere în comunicare
• deosebirea socio-culturală între educator și audient;
• receptivitatea sczută a audientului (bolnav, obosit, lipsa de
valoare pe care pacientul o dă sănătății);
• atitudine negativă față de personalul medical (neîncrederea
în instituția respectivă);
• înțelegere limitată (dificultăți de limbă, utilizarea de
jargoane, nivel de educație);
• mesaje contradictorii (ceea ce îi spune educatorul este
diferit de ceea ce știe de la familie sau școală)
• Nesiguranța asupra conințutului mesajului;
Metode de depășire a barierelor în
comunicare:
• educatorul să vorbească rar și concis pentru a
fi sigur că mesajul a fost înțeles de
interlocutori;
• să folosească un limbaj adecvat, mesajul
transmis să fie clar și simplu;
• în transmiterea mesajului, atitudinea și
gesturile educatorului au rol important
(comunicarea non-verbală);
Metode de depășire a barierelor în
comunicare:
• să repete și să accentueze noțiunile pe care le
consideră importante sau care nu au fost
înțelese de auditor;
• limbajul utilizat trebuie să convingă nu numai
mințile ci și sufletele celor care ascultă;
• pentru a putea convinge, mesajul transmis de
educator trebuie să fie ascultat, înțeles, crezut
și, abia dup aceea, urmat.
Educația pentru sănătate – tehnici
utilizate
• Tehnica brainstorming – urmărește să
mobilizeze participanții pentru găsirea unor
soluții noi în probleme de sănătate; pentru
identificarea unor nevoi.
• Tehnica brainwriting – fiecare participant
exprimă în scris, cât mai concis, ideile
referitoare la o anumită probleme de sănătate
sau modalitățile de modificare a unui
comportament, aducând, în acest fel, modificări
ale stilului de viață.
Educația pentru sănătate – tehnici
utilizate
• Tehnica grupului nominal – fiecare persoană îi
exprimă câte o idee legată de o anumită
problemă de sănătate, iar educatorul grupează
ideile comune;
• Tehnica Delphi – metodă ce nu este folosită în
mod special în educația pentru sănătate, când
există mai multe runde de întrebri, rezultatele
sunt preluate, iar răspunsurile sintetizate;
rezultatul răspunsurilor se va trimite fiecărei
persoane după fiecare rundă.
Promovarea sănătății
• Promovarea sănătății este un proces complex
care dă posibilitate oamenilor să folosească
toate mijloacele prin care îi pot controla propria
stare de sănătate, sau o pot influența
îmbunătățind-o.
• Promovarea sănătății reunește o diversitate de
discipline și profesiuni care au realizat că este
necesar o schimbare radicală, nu numai a
stilului de viață al oamenilor, ci și a condițiilor
în care aceștia trăiesc.
Promovarea sănătății - Obiective