GENETICA SPECIILOR FORESTIERE

EREDITATEA CARACTERELOR LA FECUNDARE

Consangvinizarea
Hibridarea:
Modalităţi de hibridare şi tipuri de hibrizi
Ereditatea în cazul hibridării îndepărtate
Intersterilitatea formelor parentale
Sterilitatea şi fertilitatea hibrizilor îndepărtaţi
Comportarea citologică a hibrizilor îndepărtaţi
Realizări obţinute în hibridarea îndepărtată
 Consangvinizarea
- încrucişarea între organisme înrudite
Consecințe: - fixarea genelor favorabile;
- fixarea genelor nefavorabile;
- reducerea variabilității.
- depinde de efectivul populației
Coeficientul de consangvinizare (F)
- raportul între - numărul de alele complet fixate (AA, aa, BB, bb)
- numărul total de alele inițiale

Rata consangvinizării (ΔF) = ;

Indexul panmitic (P) – unitatea de măsură care arată intensitatea

încrucișării pe bază de hazard

Reducerea heterozigoției se realizează:

- mai repede în populații mici
- mai lent în populații mari
 Consangvinizarea

Coeficientul de consangvinizare pentru

populaţii cu N = 5–250,
pentru 10 sau 100 generaţii

Coeficientul de
Efectivul consangvinizare după
populaţiei

10 generaţii 100 generaţii

5 0,6514 0,29999

10 0,4014 0,9941

25 0,1828 0,8673

50 0,0955 0,6335 Reducerea heterozigoţiei în timp

100 0,0489 0,3946
la populaţii cu diferite efective
(N)
250 0,0198 0,1815
 Consangvinizarea

Probabilitatea obţinerii numărului dat de gene a, la 10 descendenți în F1

Numărul de gene Probabilitatea
0-2 sau 18-20 0,0004
3-5 sau 15-17 0,0410
6-8 sau 12-14 0,4622
9-11 0,4964

Depresia de consangvinizare - pierderea vigorii populației datorată

fixării genelor recesive defavorabile
Linia consangvină (Lc) – biotipuri homozigote purtătoare de alele
recesive
Importanța practică a linilor consangvine:
- la speciile poliploide Acer pseudoplatanus, Betula pubescens, Alnus
glutinosa, efectele consangvinizării sunt mai puțin pronunțate decât la
diploizi;
- în populațiile mari presiunea de selecție fiind puternică evoluția
progresează lent dar sigur
Hibridarea
-unirea în acelaşi organism a două sau mai multe eredităţi, de la forme parentale
diferenţiate genetic;
Efect - creșterea variabilităţii genetice.
Clasificarea eredității după K. A. Timiriazev
Ereditatea mixtă sau în mozaic
-hibridul rezultat exprimă particularităţile ambilor părinţi
Exemplu – Linaria – flori galbene x flori roșii → flori pestrițe
Ereditatea contopită
-hibridul exteriorizează caractere intermediare celor doi părinţi.
M. sativa x M. falcata  → Medicago intermedia (flori verzi)
Ereditatea cu excludere reciprocă:
-hibridul se aseamănă în privinţa unor caractere numai cu unul din părinţi,
- ereditatea cu excludere definitivă (millardeism)
-hibrizii din generaţiile următoare manifestă numai ereditatea unuia dintre părinţi.
- ereditatea cu excludere temporară (mendelism)
-în hibridarea dominant/recesiv se manifestă dominanţa unui părinte în prima
generaţie (F1) şi reapariţia caracterelor ambilor genitori în generaţia de segregare
(F2).
 Modalităţi de hibridare şi tipuri de hibrizi

1. După modul în care se produc:

Hibridarea naturală se produce fără scop determinat, sub acţiunea vântului,
insectelor, fără intervenţia omului.
Hibridarea artificială se produce prin intervenţia omului, urmărindu-se
combinarea în acelaşi individ a unor caractere utile economic.
2. După gradul de înrudire a genitorilor
Hibridarea apropiată - între organisme din acelaşi soi, rasă, varietate, specie
(hibridare intraspecifică).
Hibridarea îndepărtată - între organisme din specii, genuri şi familii diferite.
3. După metoda în care se produce polenizare plantelor mamă:
Hibridarea forţată - polenizarea artificială a florilor plantei mama emasculată, cu
polen recoltat de la plantele tată.
Hibridarea liberă - după castrare, plantele–mamă sunt polenizate liber cu polen de
la diferite plante-tată.
Hibridarea semi–liberă - după castrare, florile plantelor–mamă sunt izolate și
polenizate cu polen de la indivizi paterni aleşi.
 Modalităţi de hibridare şi tipuri de hibrizi
4. După numărul genitorilor
Hibridarea simplă - între două soiuri, rase sau linii consangvine (A x B; Lc1 x
Lc2).
Hibridarea dublă - încrucişarea între doi hibrizi simpli F1 (AB x CD)
Hibridarea triplă - încrucişarea unui hibrid simplu din F1 cu o linie consangvină
sau un soi F1 (AB x C)
Hibridare complexă - încrucişarea unei forme materne cu amestec de polen de la
mai multe forme paterne [A x (B + C + D + E)]
Hibridarea sintetică - încrucişarea pe cale liberă a mai multor linii consangvine
sau mai multor hibrizi simpli.
Hibridarea repetată, retroîncrucişarea, back–cross–ul sau încrucişarea regresivă -
este încrucişarea hibridului F1 cu unul din părinţi (AB x A sau AB x B).
Hibridarea reciprocă - încrucişarea a doi genitori proveniţi din două soiuri sau
rase diferite (A x B şi B x A).
Hibridarea ciclică - încrucişarea între un tester (T) și o linie consangvină (Lc) sau
un soi cu valoare genetică cunoscută, cu o serie de linii sau soiuri dintr-un grup de
linii respectiv soiuri cu valoare genetică necunoscută.
Capacitatea combinativă generală (CCG, A x T, B x T; C x T; D x T).
Hibridarea dialelă - mai multe forme parentale (linii consangvinizate sau soiuri) se
încrucişează între ele în toate combinaţiile posibile.
Contribuie la stabilirea capacităţii combinative specifice (CCS).
 Modalităţi de hibridare şi tipuri de hibrizi

Hibridarea dialelă
♂
♀ 
A B C D

A AA AB  AC  AD 

B BA  BB  BC BD 

C  CA CB  CC  CD

D  DA DB DC  DD
Hibrizi reciproci
Forme auto-polenizante
 Ereditatea în cazul hibridării îndepărtate

Hibrizii îndepărtați
- încrucişarea indivizilor din specii şi genuri
Efect
- diversificarea şi îmbogăţirea potenţialului genetic
- obținerea genotipurilor cu gene noi
- stabilirea originii genetice a speciilor
- stabilirea gradului de înrudire dintre specii
- rezistenţă la boli şi dăunători
Inconveniențe
- intersterilitatea formelor parentale
- sterilitatea hibrizilor
 Intersterilitatea formelor parentale

Intersterilitatea
- imposibilitatea fecundării unor indivizi îndepărtaţi din punct de vedere
sistematic
Cauze
- incapacitatea polenului de a germina pe stigmatul străin
- incapacitatea tuburilor polenice de a pătrunde prin stigmat
- dificultăţi de fecundare datorate diferenţei dintre structura genomurilor
(A x A sau AB x AB)
- datorează deosebirilor cantitative dintre cele două genomuri (A x AA)
- dificultăţile de fecundare datorate deosebirilor calitative dintre acestea
(A x B)
- dificultăţile de fecundare datorate factorilor de ordin cantitativ și calitativ
(A x AB)
 Sterilitatea şi fertilitatea hibrizilor îndepărtaţi

Hibrizii manifestă fertilitate sau sterilitate parţială sau limitată la un sex.

Exemple
- Plantanus orientalis x P. occidentalis → Plantanus acerifolia,
manifestă efect heterozis şi este fertil.
- Equus cabalus x E. asinnus → Equus mullus, cal x măgar → catâr

Îndepărtarea sterilității
- elaborarea de noi metode de ameliorare:
- retroîncrucișarea hibrizilor din F1cu unul dintre părinți
- tratarea hibrizilor cu substanțe mutagene – colchicină
- izolarea embrionului de endosperm și cultivarea lui pe
mediu artificial
 Comportarea citologică a hibrizilor îndepărtaţi

Sterilitatea hibrizilor îndepărtaţi depinde de:

- gradul de înrudire dintre specii
- gradul de omologie dintre genoamele parentale
- gradul tulburărilor în timpul diviziunii meiotice

Dublarea numărului de cromosomi la hibrizii din F1, corespunzător cu numărul

diploid al speciilor parentale, poartă denumirea de amfidiploidie.
Pe această cale hibrizii interspecifici devin fertili şi se numesc amfidiploizi.
 Realizări obţinute în hibridarea îndepărtată

- studiul citogenetic al hibrizilor îndepărtaţi relevă particularităţile care le

determină sterilitatea totală sau bazată pe gradul de omologie a
cromosomilor şi genelor;

- posibilitatea adiţiei şi substituţiei de cromosomi are importanţă teoretică

şi practică deosebită:
- importanţa teoretică - constă în posibilitatea explicării
recombinării genetice
- importanța practică - de creare a unui material biologic de largă
diversitatea genotipică.
Realizări obţinute în hibridarea genului Populus

Schema sistematică a genului Populus