Universitatea 

„1 Decembrie  1918” Alba-Iulia​​

Facultatea de Istorie și Filologie​​
Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie​​
Specializare: Istorie, anul I​​
Seminar: Introducere în istoria medievală universală
Student: Fărău Vlad​

Armele de asediu din Evul Mediu

 Evul Mediu reprezintă o perioadă întinsă în istoria omenirii. Arma
reprezintă, practic, un obiect folosit împotriva dușmanului pentru a-l
distruge. În această perioadă zbuciumată de războaie s-au folosit arme a
căror principiu de funcționare a fost moștenit din antichitate, dar datorită
descoperii prafului de pușcă s-au pus bazele armelor de foc.
Arcul
 Arcul este una dintre cele mai vechi arme, fiind folosită încă din preistorie.
Este confecționată dintr-un lemn flexibil curbat legat la capete de o coardă
rezistentă. Săgeata reprezintă proiectilul lansat de arc, confecționată dintr-o
vargă de lemn cu un vârf metalic bine ascuțit. Arcul și săgeata reprezintă o
armă individuală.
Arbaleta
 Arbaleta, spre deosebire de arcul clasic cu săgeți, era o armă cu efect mult
mai distructiv. Este confecționată dintr-un pat de lemn, pe care era montat
un arc, de obicei, metalic. Patul era prevăzut cu un șanț de ghidare al
săgeții, săgeată, care spre deosebire de săgeata arcului clasic, era mai scurtă
și mai grea (confecționată din metal), având un vârf scurt și ascuțit.
Arbaleta, încă de la început, a fost proiectată pentru a străpunge armuri
groase. Armarea (pregătirea pentru lansarea săgeții) la început se făcea prin
forța brațelor (1), ca mai apoi datorită efortului fizic mare mecanismul de
armare se făcea prin scripeți sau roți dințate, care realizau încordarea arcului
metalic (2).
(1)

(2)
Catapulta
 Catapulta este o arbaletă de mari dimensiuni așezată pe un șasiu masiv de
lemn (1) cu două brațe curbe (2), care sunt angajate la o extremitate într-o
bandă elastică răsucită (3). Torsionarea acestei benzi produce rotirea
brațului (5), ceea ce determină aruncarea cu violență a unui proiectil.
Catapulta este o armă de tir, care se bazează pe sistemul coarde elastice.​
Catapulta se folosea la asaltul cetății prin aruncarea de pietre, recipiente cu
substanțe inflamabile sau chiar cadavre de animale și oameni având ca
scop răspândirea epidemiilor în cetatea atăcată.

5 3

4 1

troliu
Balista
 Balista​se bazează pe același principiu de funcționare ca și catapulta, dar
lansează proiectile cu mult mai grele. Aceste proiectile erau, de obicei,
pietre mari sau grinzi masive care aduceau distrugeri asediaților datorită
greutății lor și nu datorită vitezei de lansare. Balista se utiliza în tir curb
pentru a trece peste zidurile cetății asediate.​
Berbecul
 Berbecul​simplu reprezenta un trunchi de copac sau grindă de mari
dimensiuni cu care soldații loveau porțile unui oraș sau chiar zidurile
pentru a le străpunge. Acest trunchi era susținut și acționat de brațele
soldaților. Gâtul lung era de multe ori terminat cu un vârf metalic ascuțit
sau neascuțit acționat de forța umană cu putere pentru a sparge zidurile sau
porțile cetății Aceștia se aflau sub tirul armatei asediate. Cu scopul
protejării soldaților deasupra berbecelui, au realizat un hangar rulant
având un acoperiș solid apărat de un acoperiș ignifug (piei de animale
proaspăt jupuite).​
Turnul de asediu
 Turnul mobil de lemn sau turnul de
asediu era o construcție de lemn
care se realiza pe câmpul de luptă.
Acesta era împins până la metereze
este folosit de soldați pentru a fi
protejați, dar și pentru a putea să
domine acțiunea santinelelor aflate
pe meterezele orașului. L a fiecare
etaj erau așezați mai mulți soldați
cu diferite arme. Dezavantajul
reprezenta faptul că putea fi ușor
distrus de catapultele inamice.
Flinta
 Flinta este o pușcă cu țeavă lungă în care se introducea cremene și un fitil
care se aprindea la acționarea trăgaciului. A mai purtat și numele de
sâneață. A fost inventată la sfârșitul Evului Mediu.
Bombarda
 Bombarda a fost prima armă de
artilerie, la început lansa ca proiectile
pietre. Folosea, la fel ca și filinta,
pentru aruncarea proiectilului praful
de pușcă, inventat de chinezi, preluat
de arabi și transmis europenilor de
tătari și mauri. Era alcătuită dintr-un
tub de metal gros în care se încărca un
proiectil care putea fi piatră sau
ghiulea de bronz sau plumb. Acest tub
metalic putea fi montat pe un afet cu
două sau patru roți în funcție de
dimensiunile bombardei. A fost
montată și pe corăbiile de luptă. Se
încărca întotdeauna pe gura țevii o
anumită cantitate de praf de pușcă,
după care pe același orificiu se
introducea ghiuleaua. Actul tragerii se
realiza prin aprinderea unui fitil scurt
atașat la capătul opus al țevii. Această
armă și-a câștigat faima în timpul
asediilor cetăților medievale.
Tunul
 Tunul este forma perfecționată a bombardei, de dimensiuni mult mai mari,
la început fixe, dar apoi montate pe diferite afeturi (căruțe), devenind
mobile. Ghiulelele erau din fier. Pe lângă tun se mai întâlnesc și arme
asemănătoare acestuia ca:
 falconetul (a) era un tun de calibru mic cu care se trăgeau ghiulele de maxim
jumătate de kilogram (folosite de Iancu de Hunedoara)
 haubița era un tun de calibru mare, dar care avea țeava scurtă
 culevrina (b) era un tun de mici dimensiuni, apărut la sfârșitul Evului Mediu. Din
aceasta a derivat archebuza - o pușcă deservită de două persoane, care avea fitil
de aprindere.
(a) Ghiulea

(b)
Bibliografie
 Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizatiei, Vol.II, Editura Științifică și
Encicloprdică, București, 1987
 Roxana Vieru, Abordare lexico-semantică, Editura Universității ,,Petru
Maior”, Târgu Mureș, 2013