CENTRUL DE EXCELENŢĂ MEDICINĂ ŞI

FARMACIE „RAISA PACALO”

Lecţie teoretică
 
Fracturile
 

Profesor: Bedicov Elena

 NUMELE MEU

1. Scrieţi prenumele pe verticală,

pe parte stângă a colii, lăsând
spaţiu între litere de unu-două
rânduri.
2. Plecând de la fiecare literă,
scrieţi câteva cuvinte (adjective)
sau o propoziţie, folosind litera
din propriul nume ca iniţială.
 Tehnica Numele meu
E – echilibrată, exigentă, energică, erudită,
esenţială, explicită, experimentată.
L – loială, liberă, lucrătoare, lucidă, luminoasă.
E – educată, economă, elegantă, eficientă,
evaluatoare, exemplară, extenuată.
N – naţionalistă, naturală, nostimă, nostalgică,
necăjită, nostimă.
A – abilă, aptă, accentuată, accesibilă,
adecvată, admirată, abătută, agitată,
atrăgătoare.
Desenaţi pe o foaie cum vă imaginaţi

• Un copac
• O casă
• Un soare
• Un râu
• Un şarpe
 Copacul
• Copacul reprezintă cea mai apropiată
fiinţă feminină din viaţa ta - MAMA.
• Dacă copacul desenat este cu mult mai
înalt decât casa, acest lucru înseamnă că
relaţia cu mama este bazată pe respect,
admiraţie și consideraţie.
• Dacă copacul desenat se afla la același
nivel cu casa, acest lucru desemnează o
relaţie frumoasă pe care o ai cu mama ta,
o relaţie de la egal la egal, în care mama
este o prietenă apropiată.
• Dacă ai desenat copacul mult mai scund
decât casa, acest lucru poate denota
faptul că relaţia cu mama ta nu este
tocmai cea ideală. Foarte probabil că nu
ești prea apropiat de mama ta și că nu îţi
deschizi sufletul faţă de ea.
 Casa
• Casa eşti chiar TU. Casa desenată te reprezintă
• pe tine și relaţia ta cu lumea exterioară.
• Aspectul casei simbolizează simplitatea/
• complexitatea caracterului tău.
• Dacă casa este simplă, schiţată în câteva linii, fără
• turnuleţe, ţiglă pe casă, etc, înseamnă că ai o
• fire simplă.
• Dacă reprezentarea casei este complexă,
• înseamnă că ai o personalitate complexă,
• complicată.
• Dacă casa are ferestrele și ușile deschise
• înseamnă că ești o persoană receptivă și
• deschisă către tot ce înseamnă nou, schimbare,
• lumea exterioară.
• Dacă casa dispune de ferestre și uși, însă acestea
• sunt închise, înseamnă că eşti o persoană care
• acceptă cu greu noul, schimbarea, necunoscutul.
• Te simţi confortabil atunci, când te afli în lumea ta pe care o cunoşti
și cu care ești familiar.
 Soarele
• Soarele reprezintă cea mai marcantă
personalitate masculină din viaţa ta - TATĂL.
• Distanţa dintre soare și casă indică gradul de
• apropiere dintre tine și tatăl tău, cât de strânsă
• este relaţia dintre voi doi.
• Dacă ai desenat un soare care răsare sau un
• soare care este parţial ascuns după niște nori
• înseamnă că relaţia voastră nu este tocmai una
apropiată. Dacă soarele este mare și frumos,
• vizibil, amplasat deasupra casei sau aproape de ea
înseamnă că sunteţi apropiaţi și deschiși unul faţă
de celălalt. În cazul în care soarele tău râde,
• zâmbeşte, are nas, gură, ochelari, acest lucru
• poate denota faptul că tatăl tău este o persoană
plină de viaţă.
• Dacă soarele are o expresie tristă-tatăl tău este o
persoană serioasă sau melancolică.
 Șarpele
• reprezintă PROBLEMELE, GRIJILE ȘI
GREUTĂŢILE cu care te confrunţi.
• Dacă ai desenat șarpele izolat, într-un colţ al foii
de hârtie, cât mai departe de celelalte
• desene, înseamnă că nu te lași acaparat de
• probleme și știi să le ţii la distantă.
• Dacă ai desenat şarpele în interiorul sau în
• preajma casei înseamnă că sursa problemelor
tale ești chiar tu.
• Dacă ai amplasat șarpele în copac, înseamnă că
problemele cu care te confrunţi sunt
• legate de mama ta. Dacă ai desenat șarpele
• agăţat de soare sau în preajma lui foarte
• probabil că problemele cu care te confrunţi
• au de-a face cu tatăl tău. Dacă șarpele se află în
râu, atunci îngrijorările cu care te
• confrunţi vin dinspre prietenii și cunoștinţele
tale.
 Râul
• Reprezintă PRIETENII tăi, iar
• distanţa dintre râu și casă vorbește
• despre gradul de apropiere dintre
• tine și prietenii tăi. Cu cât râul este mai
• aproape de casă, cu atât ești
• mai apropiat de prietenii tăi. Cu cât râul este
amplasat mai departe de
• casă, cu atât ești mai depărtat de ei,
• preferi să-i ţii la distanţă.
• Dacă râul ocupă o suprafaţă
• considerabilă din foaia de hârtie,
• este lung și lat, înseamnă că ești o
• fire sociabilă căreia îi place să aibă o
• mulţime de prieteni în jurul său.
• Dacă râul este îngust și nu foarte
• lung înseamnă că ești o fire mai
• rezervată, selectivă cu cei din jurul
• tău. Cercul tău de prieteni este unul
restrâns.
 Planul lecţiei:

1.Fracturile. Definiţie, clasificarea.

2.Semnele clinice în fracturi.

3.Asistenţa de urgenţă la etapa de

prespital.
 FRACTURILE. DEFINIŢIE,
CLASIFICAREA FRACTURILOR.

Fractura - este întreruperea totală

sau parţială a integrităţii unui os.
 Clasificarea fracturilor.
I. În funcţie de etiologie fracturile pot fi:
1. Congenitale – pot interveni intrauterin, în timpul
naşterii;
2. Dobândite – apar în procesul vieţii şi pot fi:
a) mecanice;
b) patologice.
Mecanice - în urma acţiunii unei forţe mecanice, ce
de păşeşte rezistenţa osului.
Patologice - (os bolnav) în caz de tuberculoză
osteoarticulară, osteomielită, tumoare
osoasă sau metastaze, lues, etc.
Clasificarea fracturilor.
II. În funcţie de acţiunea forţei
traumatice:
1.Directe - produse în locul de acţiune a
agentului vulnerant asupra osului;
2.Indirecte - produse la o oarecare
distanţă de la locul unde a acţionat
factorul traumatizant.
Clasificarea fracturilor.
III. În funcţie de caracterul lezării
tegumentelor la nivelul fracturii:
1.Închise - fără lezarea tegumentelor,
adică pielea şi mucoasele îşi păstrează
integritatea.
2. Deschise - sunt însoţite de întreruperea
integrităţii pielii şi a mucoaselor - ele sunt
mai periculoase, infectate şi prezintă
pericol pentru viaţa bolnavului.
Clasificarea fracturilor.
IV. În funcţie de caracterul fracturii:
1.Complete - fractura totală a osului;
2.Incomplete - linia fracturii trece printr-o
porţiune a osului (fisurile, în “lemn verde” la
copii).
Fracturile complete pot fi:
1.Fracturi fără deplasarea (dislocarea)
fragmentelor osoase - mai uşoare.
2.Fracturi cu deplasarea (dislocarea)
fragmentelor osoase - foarte complicate.
Clasificarea fracturilor.
V. În funcţie de numărul de leziuni pot fi:
1.Monofracturi;
2.Polifracturi.
VI. În funcţie de localizare pot fi:
•Epifizare;
•Metafizare;
•Diafizare.
Clasificarea fracturilor.
VII. În funcţie de mecanismul de producere:
1.Prin îndoire (flexie);
2.Prin răsucire (torsiune)
3.Prin compresiune (tasare);
4.Prin smulgere (tracţiune).

VIII. În funcţie de traiectul liniei fracturii:

1. Simple:
a) Transversale;
b) Longitudinale;
c) Oblice;
d) Spiroide.
2. Cominutive – aşchiate.
Fracturile se produc de obicei în sectorul
slab al osului. Ele depind şi de vârsta
individului. La sugari locul cel mai slab
este substanţa cartilaginoasă dintre
epifiză şi metafiză. La şcolari datorită
elasticităţii periostului oasele se rup ca o
“creangă verde” adică fracturi incomplete
păstrând integritatea periostului. La
adulţi sunt mai frecvente fracturile
diafizare şi prin răsucire.
La bătrâni - fracturi metafizare, şi cele
prin compresiune.
 Schiţaţi în formă de
Păianjen
clasificarea Fracturilor
2. MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN FRACTURI.
Manifestările clinice în fracturi închise:
Toate manifestările clinice se divizează în: locale şi
generale.

Semnele locale ale fracturilor pot fi:

I. Semnele relative (de probabilitate):
1. Durerea constantă ce se accentuează în momentul

mişcării;
2. Tumefierea ţesuturilor moi;
3. Echimoze (hematoame);
4. Poziţia anormală (antalgică) a membrului ori a
sectorului lezat;
5. Limitarea sau imposibilitatea funcţională;
II. Semnele absolute - (de certitudine):
1.Mobilitatea patologică - apare în afara unei
articulaţii mobile. Este caracteristică în
fracturile complete prin zdrobirea osului.
2. Crepitaţie osoasă - se determină la palpare
pe proiecţia fracturii, reprezintă nişte zgomote
ce se aseamănă cu scârţâitul aspru al zăpezii.
3. Deformarea axului osului fracturat - se
manifestă la inspecţia sau la palpare.
4. Scurtarea absolută a segmentului fracturat în
deplasări laterale a fragmentelor osoase.
Manifestările clinice în fracturi deschise:

1. Prezenţa plăgii cu hemoragii de

intensitate diversă;
2. Semnele de probabilitate;
3. Semnele de certitudine.
 ASISTENŢA DE URGENŢĂ LA ETAPA DE
PRESPITAL
1. Degajarea victimei din focarul de producere a fracturii şi
crearea poziţiei cât mai comodă cu interzicerea oricărui
tip de mişcare.
2. Controlul parametrilor organelor vitale ( Ps, TA ,
respiraţia, reflexul fotomotor etc.);
3. Dacă e fractură deschisă - hemostaza provizorie. În
hemoragia arterială - aplicarea garoului Esmarch
(garoului improvizat, aplicarea tamponării plăgii cu
comprese sterile, comprimarea digitală a vasului pe
traiect sau în plagă). În celelalte hemoragii aplicarea
pansamentului compresiv; punga cu gheaţă sau
comprese reci etc. Se face toaleta primară a plăgii şi
aplicarea pansamentului aseptic compresiv;
3. Suprimarea sindromului algic. În prezenţa
medicului administrarea i/m a
analgezicelor opioide: sol. Promedol 1% -
1,0; Tramadol 2,0, Dacă medicul lipseşte
se administrează i/m sol. Analgină 50%
cu sol. Dimedrol 1% - 1,0, sol. Dexalgină 2
ml, Ketanol 2,0, Togesic 2,0.
4. Se aplică imobilizarea de transport cu
atele fabricate sau dacă nu-s cu atele
improvizate sau imobilizarea primitivă.
5. Dacă s-a declanşat şocul traumatic
(TA mai jos de 90 mm col. merc.) se
întreprind măsurile antişoc. La cele
descrise mai sus, se face:
a) Venepuncţia cu instalarea sistemului
pentru perfuzii şi perfuzia soluţiilor -
Refortan, Gelofuzin, Haes,
Reopoliglucină, Poliglucină, Dextran, sol.
Fiziologică, Glucoză 5% etc.
b) Administrarea sol. Adrenalină 0,1% 0.5
- 0,75 s/c sau 1,0 i/v în perfuzii;
c) Administrarea corticosteroizilor sol.
Dexametazon 4-12 mg i/v;
d) Sedarea accidentatului sol. Relanium
1,0; Diazepam 1,0;
e) Administrarea Oxigenului umezit;
f) Încălzirea şi potolirea setei. Se dă
bolnavului să bea băuturi calde (ceai,
cafea, sucuri, alte lichide), se înveleşte
bine.
 Se cunosc următoarele tipuri de imobilizare
de transport:
1. Imobilizarea cu atele de transport standard
(Кramer, Diterix, atele gonflabile, din
masă plastică etc.)
2. Imobilizarea prin mijloace improvizate (scânduri,
beţe, sârmă,carton, umbrelă, nuiele etc.)
3. Imobilizarea primitivă – se folosesc părţile
sănătoase ale corpului (membrul superior se
fixează de torace, membrul inferior de membrul
inferior sănătos).
6. Transportarea accidentatului cu
cruţare în instituţii sanitare
specializate;
7. Monitorizarea stării bolnavului pe
parcursul transportării.

Accidentaţii în şoc traumatic de gr. II -

IV se internează în secţii de RTI.
 Imobilizarea de transport.
În cazul fracturilor şi leziunilor importante ale ţesuturilor
moi, înainte de transportare este necesar a se imobiliza
regiunea traumatizată a corpului pentru:
 A-i crea condiţii de repaus.
 A reduce durerile.
 A preveni traumatizarea suplimentară (fractura fără
deplasarea fragmentelor osoase să nu se transforme în
fractură cu deplasarea fragmentelor osoase, aşchiile
oaselor să nu lezeze ţesuturile moi ca fractura din închisă
să devină deschisă).
 A preveni dezvoltarea şocului traumatic.
Semnele generale: în cazurile
uşoare apar manifestări legate de
dureri: lipotimie, vertije, transpiraţii,
accelerarea pulsului şi respiraţiei.
În fracturile grave se dezvoltă
şocul traumatic sau/şi hipovolemic
(vezi Traumatisme)
 Argumentaţi importanţa studierii
fracturilor prin tehnica PRES

• P – prezentaţi ideea pe care o

susţineţi în raport cu situaţia;
• R – raţionamente;
• E – exemple;
• S – sinteza.
 Exemplu PRES
• P – Fractura este întreruperea integrităţii
osului în rezultatul unui traumatism.
• R – Fractura este o patologie chirurgicală
gravă adesea cu consecinţe tragice
pentru accidentat
• E – Mai mult de 50% din traumaţizaţi devin
invalizi
• S – Este foarte important de cunoscut
metodele de acordare a asistenţei de
urgenţă, la timp şi de transportat
accidentatul în secţia de traumatologie.
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI
FARMACIE „RAISA PACALO”

Lecţie teoretică

Managementul pacientului cu
fracturi.

Profesor: Bedicov Elena

 Tehnica Distanţa
pozitivă

Constataţi cât de aproape/departe sunteţi de

cunoaşterea Managementului
pacientului cu fracturi, marcând
printr-un punct distanţa la care vă aflaţi.
 
 

EU
Managementul în
fracturi
Planul lecţiei:
1. Principiile de tratament în fracturi.

2. Complicaţiile în fracturi. Îngrijiri

specifice acordate pacientului cu
fracturi.

3. Educaţia pentru sănătate în comunitate.

 PRINCIPIILE DE TRATAMENT ÎN FRACTURI

Examinarea preventivă obţine următoarele

date:
1.Datele obţinute de la accidentat referitor
la circumstanţele accidentatului.
2.Examenul clinic local şi general.
3.Examenul radiologic - se efectuează în 2
proiecţii - în faţă şi profil. Pe baza lui se
confirmă fractura şi tipul fracturii.
 Principiile de tratament
1. Reducerea (repoziţia) fracturii (în
fracturi cu deplasarea fragmentelor
osoase);
2. Fixarea (imobilizarea curativă)
fragmentelor osoase în poziţia
normală pentru formarea calusului
osos.
3. Accelerarea proceselor de
consolidare a fracturii şi restabilire a
funcţiei regiunii anatomice lezate.
a) Tratamentul funcţional cu aplicarea
gimnasticii medicale, masajului,
procedurilor fizioterapice;
b) Ameliorarea stării generale ale
bolnavului (alimentaţia, aeroterapia,
vitaminoterapia), intervenţiile specifice
de nursing.
 Reducerea fragmentelor osoase trebuie efectuată
imediat până la declanşarea edemului.
Reducerea poate fi:
1. Într-un singur timp.
Reducerea într-un singur timp se face manual
sub anestezie locală sau generală de către
medicul traumatolog şi 2 asistenţi. După
reducere se imobilizează cu aparat ghipsat.
Cu cât mai bine se va face repoziţia, cu atât mai
prielnice vor fi condiţiile de consolidare.
2. Treptat - cu aparate speciale sau prin extensie
continuă.
 Fixarea - imobilizarea fragmentelor osoase se face
prin mai multe metode:
1. Cu aparate ghipsate;
2. Aplicarea extensiei scheletale continue cu broşă
metalică;
3. Intervenţia chirurgicală - metaloosteosinteză cu
broşe, cuie, plăci metalice, tije etc;
4. Prin fixarea externă transosoasă cu ajutorul
aparatelor de metal Ilizarov.
Aparatele ghipsate - vezi pregătirea la tema:
“Desmurgia ”.
Aparatul ghipsat poate fi circular, atelă, atelă +
circular; cu fereastră, armat, pat ghipsat etc.
Extensia scheletală este metoda
funcţională de tratament a fracturilor.
Avantajele:
1. Asigură imobilitatea fragmentelor osoase
cu păstrarea mobilităţii în articulaţii şi a
funcţiei muşchilor.
2. Membrul nu este comprimat şi nu se
dereglează circulaţia sangvină, ceea ce
accelerează formarea calusului osos.
3. Previne atrofia musculară.
4. Nu formează decubitusuri ale
ţesuturilor moi pe membru lezat.
5. Membrul este accesibil
inspecţiei, iar mişcările se încep
din primele zile de tratament,
ceea ce duce la păstrarea
funcţiei membrului.
Dezavantajele:
1.Menţinerea îndelungată şi forţată
a bolnavului la pat.
2.Imposibilitatea de a fi transportat
şi tratat la domiciliu.
Există 2 tipuri de extensie:
1. Cutanată - cu leucoplast;
2. Transosoasă.
 Extensia transosoasă:
Sub anestezie locală sau generală prin os
se trece o andrea din metal cu ajutorul
sfredelului electric
(condilii femurului, calcaneu, tibia).
De ea se uneşte o potcoavă de metal de
care mai apoi se fixează sârma trecută prin
scripete de care se atârnă greutăţi până la
14kg. Membrul inferior se aşează pe atela
Beller. Membrul superior se suspendă pe o
bară de metal. Pentru membrul inferior se
folosesc 8-14kg, pentru cel superior – 4-8kg.
Metaloosteosinteza - pe cale chirurgicală când nu
se izbuteşte tratamentul conservator.
Metaloosteosinteza este de 2 tipuri:
1.Supra - şi transcorticală - legarea fragmentelor
osoase cu catgut, mătase, sârmă, fixarea cu
şurupuri, cu plăci metalice, broşe, diverse
construcţii metalice, aparate Ilizarov.
2.Intramedulară - introducerea tijelor metalice, auto
- sau aloconservanţilor, fixatorilor sintetici în
canalul medular pe timp de 6-8 luni.
După metaloosteosinteză se face recuperarea
funcţională.
 COMPLICAŢIILE ÎN FRACTURI. ÎNGRIJIRI
SPECIFICE ACORDATE PACIENTULUI CU
FRACTURI.

Complicaţiile în fracturi:
1. Complicaţiile imediate (locale şi
generale).
2. Tardive - locale.
Complicaţiile generale imediate:
1.Şocul traumatic şi hemoragic hipovolemic.
2.Embolia lipidica (grăsoasă) - din fragmente
osoase nimeresc grăsimi cu torentul sangvin,
ce sunt transportate în vasele organelor
vitale ca plămânii, dezvoltând embolia
pulmonară - exprimată prin junghi toracic,
cianoză, dispnee etc. Embolul grăsos - poate
obtura un vas sangvin masiv după care
survine moartea subită. Această complicaţie
apare de regulă în fracturile diafizare ale
femurului sau a colului femural.
Complicaţiile generale tardive:
Sunt favorizate de imobilizarea îndelungată
la pat.
1. Pneumonia/bronhopneumonia;
2.Escarele de decubit;
3.Retenţia acută a urinei şi infecţia căilor
urinare, mai ales în cazul prezenţei
adenomului de prostată.
 Complicaţii locale tardive:
1.Calusul vicios - rezultatul consolidării
incorecte a fracturii. Corectarea lui se
face mai apoi pe cale chirurgicală;
2.Pseudoartroza - întârzierea în
consolidarea fracturii. Se tratează apoi
chirurgical.
3.Osteomielita posttraumatică - apare după
3-4 săptămâni mai ales în fracturi
deschise tratament corespunzător;
4. Osteoporoza posttraumatică -
demineralizarea intensă şi decalcificarea
osului. Suplimentar se indică sărurile de
Ca, vitamina D;
5. Consolidarea fracturii cu dereglarea
structurii anatomice (cu scurtare,
incurbare şi funcţie proastă a
membrului);
6. Supurarea plăgii în fracturi deschise.
 Brainstorming

• Enumeraţi complicaţiile locale şi

generale în fracturi indicându-le în cele
două coloane de pe flipchart
Îngrijirea bolnavilor cu fracturi:
1.Schimbarea lenjeriei de pat şi de corp.
2.Profilaxia escarelor.
3.Alimentaţia bogată în calorii, săruri de
Ca, vitamine.
4.Efectuarea exerciţiilor de gimnastică
curativă.
5.Respectarea asepsiei şi antisepsiei în
timpul pansării bolnavului.
6. Supravegherea bolnavilor cu extensie
scheletală. Locurile unde este introdusă
andrică se examinează atent pentru a
preveni semnele de inflamaţie. În jurul ei
se prelucrează tegumentele zilnic cu sol.
Iodonat 1%, sol. Alcool 80%, sol. Betadină,
se aplică pansamente cu sol. de Alcool,
apoi se fixează plutele de cauciuc.
7. Se are grijă de eliminările funcţionale -
servirea ploştii, urinarului, toaleta intimă
etc.
 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN
SECTORUL PRIMAR.

Educaţia pentru sănătate se face

în sectorul primar de către a/m în
comun cu medicul de familie în
formă de discuţii, lecţii, exemple
pentru a preveni traumatismul
habitual, rutier, al pietonilor etc.
Regulile de aplicare a atelei Kramer.
1. Imobilizarea se execută la locul accidentului sau în
secţia de internare a spitalului. Se interzice
transportarea accidentatului fără imobilizare.
2. Înainte de imobilizare se execută manevrele de
prim ajutor (la locul accidentului):
- degajarea traumatizatului din focar;
- executarea în caz de necesitate a manevrelor de
resuscitare cardio-respiratorie şi cerebrală;
- aplicarea garoului sau a pansamentului compresiv în
cazul prezenţei hemoragiei;
- suprimarea sindromului algic – administrarea
preparatelor analgezice;
3. Înainte de utilizare atela se căptuşeşte cu
un strat din vată şi tifon apoi se acoperă cu
muşama pentru evitarea murdăririi ei.
4. Atelele de transport înainte de a fi aplicate
se modelează conform reliefului anatomic al
membrului sănătos al accidentatului.
5. Atelele de transport se aplică peste
îmbrăcămintea/încălţămintea victimei.
În caz de leziuni deschise, hainele se
îndepărtează, fiind tăiate cu foarfece pe la
cusături.
6. Se imobilizează 2 sau 3 articulaţii vecine (una
proximală, iar alta distală) regiunii
lezate/afectate.
7.Imobilizarea de transport trebuie să fie simplă
pentru a putea fi utilizată de persoanele mai
puţin instruite.
8. Atelele de transport se fixează cu feşi de tifon.
9. În lipsa atelelor fabricate pentru imobilizare de
transport se folosesc mijloace improvizate:
tifoane, basma, curea, haine, scînduri, beţe,
umbrele, nuiele etc.
De reţinut: când este accidentat
membrul superior indiferent de
nivelul traumatizării, trebuie scoase
de pe degete inelele (se invită să o
facă bolnavul, iar dacă nu poate
singur va fi ajutat de salvator). Dacă
inelul se află pe degetul fracturat, se
taie inelul cu aprobarea bolnavului
(în instituţia specializată).