Tema 2.

Obiectivele turistice cu destinație de agrement și

divertisment

Plan:

2.1 Edificii și amenajări culturale și pentru

sport

2.2 Activități sociale cu funcție turistică

 2.1 EDIFICII ȘI AMENAJĂRI CULTURALE ȘI PENTRU SPORT
Obiectivul turistic este orice element natural, economic, social, cultural etc. care prezintă un interes de cunoaştere sau folosire de
către o masă de oameni în cadrul unei activităţi turistice; este un component de bază în oferta turistică.
Obiectivele turistice se clasifică în două mari categorii:
A. Obiectivele turistice naturale, reprezintă acele elemente ale cadrului fizico-geografic dintr-un loc ce au vocație pentru turism
B. Obiective turistice antropice, care constituie rezultatul gândirii și activităților multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt
concetrate îndeosebi în spațiul așezărilor, ar există și separat în afara acestora. În acestî grupă se includ:
1. Obiective turistice de natură istorică a) ruinele unor cetăţi medievale, cetăţi ţărăneşti, biserici întărite b) locuri de bătălii
însemnate
2. Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică şi artistică a) Biserici, mănăstiri, moschee, sinagogi b) Edificii civile c)
Monumente, statui şi busturi d) Muzee, expoziţii şi case memoriale
3. Obiective turistice cu caracter etno-folcloric a) Muzee cu profil de artă şi arhitectură populară b) Construcţii de lemn c)
Ateliere şi colecţii de linguri, furculiţe, furci de tors, linguri d) Ceramica populară e) Sărbătorile populare, târgurile şi nedeile legate
de păstorit, de ciclurile vegetative ale diferitelor plante, târgurile f) -concursul olarilor
4. Obiective cu caracter economic a) unele poduri din piatră b) podurile peste Dunăre c) furnale vechi d) calea ferată e) farul
genovez f) barajele g) mori din piatră sau de vânt, h) planul înclinat i) vechi exploatări de aur j) sare k) cărbune, ardezie, petrol
5. Alte obiective artistice sau commemorative a) festivalurile artistice b) locurile c) în aer liber unde sunt concentrate d)
rezultate ale creaţiei artistice populare e) cimitire ale eroilor
Patrimoniul cultural naţional cuprinde următoarele categorii de bază: patrimoniul arheologic, patrimoniul cultural construit,
patrimoniul cultural mobil, patrimoniul cultural imaterial, patrimoniul cultural audiovizual şi monumentele de for public.
 Patrimoniul cultural naţional cuprinde următoarele categorii de bază: patrimoniul arheologic, patrimoniul
cultural construit, patrimoniul cultural mobil, patrimoniul cultural imaterial, patrimoniul cultural audiovizual şi
monumentele de for public. În Republica Moldova sunt cunoscute peste 10 mii de obiective de patrimoniu
imobil, din care 5596 au fost incluse în Registrul Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, aprobate
in 22 iunie 1993.
Patrimoniul arheologic este prezent în toate zonele Republicii Moldova, în preajma sau în spaţiul
localităţilor contemporane, în arii agricole, industriale, forestiere, acvatice etc. Pe plan naţional, pînă în anul
2012 erau cunoscute 7 411 situri arheologice, care cuprindeau 2 428 de aşezări, 70 de fortificaţii de pămînt, 135
de necropole plane şi 4 778 de tumuli (movile artificiale inaltate deasupra mormintelor).
Patrimoniul cultural construit cuprinde aproape trei mii de obiecte: edificii separate, complexe arhitecturale
şi zone construite (case de locuit şi edificii administrative, conace urbane şi rurale, biserici, mănăstiri,
amenajări tehnice şi industriale, nucleul istoric al Chişinăului etc.) ce au fost înscrise în Registru. Conform
Registrului, în Republica Moldova sînt luate sub ocrotirea statului 2 913 de monumente construite.
Aflandu-se într-o misiune de inspecție în R.Moldova, experții internaționali au evidențiat următoarele carențe:
a) patrimoniu cultural important şi variat, dar aflat în pericol;
b) viziuni ambiţioase, dar uneori limitate vizavi de patrimoniul cultural;
c) cadru de reglementare existent, dar cu dificultăţi reale în coordonare;
d) echipe motivate, dar cu puţini angajaţi;
e) societate civilă activă şi plină de aşteptări;
f) necesitatea formării profesionale.
2.2 ACTIVITĂȚI SOCIALE CU FUNCȚIE TURISTICĂ

Fiind un sector de prestare servicii, turismul contribuie la dezvoltarea economiei prin

acumularea de capital în cadrul a cca 12 tipuri de activităţi specifice ramurii, atrăgînd în
activitatea sa cca 20 de ramuri conexe cu cca 140 de servicii aferente sectorului turismului:
alimentaţie publică, transport, producere şi comercializare de mărfuri, echipamente,
suvenire, activităţi culturale, sportive, de agrement, servicii medicale etc.
Agrementul în conceptul său clasic de definire, reprezintă petrecerea activă a timpului
liber, însoţit de distracţie, bună dispoziţie şi relaxare.
Agrementul este element important în satisfacerea nevoilor turiştilor, indiferent de
motivaţia principală de vacanţă sau forma de turism practicată (odihnă, cură balneară,
excursie, etc.). Mai mult chiar, indiferent de vîrsta sau profilul socioprofesional al turiştilor,
cererea pentru agrement în perioada vacanţei a devenit atît de mare, încît aceasta a căpătat
statut de motivaţie turistică propriu-zisă.
Agrementul constituie un argument decisiv în alegerea unei destinaţii turistice,
deoarece el este capabil să diferenţieze ofertele propuse de agenţii pieţelor turistice, să
determine amploarea circulaţiei turistice. Astfel, diversitatea şi originalitatea ofertei de
agrement pot constitui elemente hotărîtoare în atragerea fluxurilor turistice.
 Deficienţe:
1. agrementul, ca parte a pachetelor de servicii
turistice, este valorificat nesemnificativ;
2. activităţile de agrement nu au un caracter
permanent;
3. lipseşte un calendar anual al evenimentelor şi
activităţilor de agrement;
4. majoritatea activităţilor de agrement sînt
desfăşurate în zonele urbane;
5. se constată insuficienţa unităţilor de agrement;
6. majoritatea ofertelor de servicii turistice nu
prevăd individualizarea acestora;
7. turistul, de regulă, este un consumator pasiv,
mai puţin implicat în desfăşurarea programelor
de divertisment;
Perspective:
1) individualizarea ofertei turistice şi diversificarea
produselor turistice;
2) stimularea circulaţiei turistice, care reprezintă o
sursă de încasări importante pentru zona rurală
inclusă în circuitul turistic;
3) asigurarea competitivităţii zonelor rurale unde este
dezvoltat agrementul;
4) motivarea turiştilor să viziteze zonele de agrement.
Motivaţia turistică şi individualizarea ofertei
turistice trebuie să ţină cont, pe de o parte, de
motivaţiile şi aspiraţiile turiştilor, iar pe de altă
parte, de profilul, structura şi specificul zonei
turistice. Desfăşurarea activităţii de agrement
presupune existenţa unor echipamente adecvate
tipului de agrement şi a personalului cu pregătire
specială;
5) asigurarea implicării efective a turistului în
desfăşurarea programelor de divertisment.
 Caracteristicile infrastructurii transportului în Republicii Moldova
Deficienţe: Perspective:
1) starea fizică a drumurilor în ţară este la nivel 1) îmbunătăţirea situaţiei fizice a reţelelor rutiere şi a
foarte scăzut; infrastructurii adiacente (parcări, popasuri, grupuri
2) Republica Moldova dispune de un singur sanitare);
aeroport internaţional; 2) majorarea numărului de zboruri low-cost spre
3) preţurile la rutele aeriene nu sînt competitive pe principalele destinaţii turistice ce prezintă interes
piaţa din regiune; pentru Republica Moldova;
4) transportul naval de călători practic lipseşte; 5) 3) aplicarea diferenţiată a politicii de preţ în funcţie
preţurile la transportul turistic nu stimulează de forma de turism;
dezvoltarea turismului intern; 4) elaborarea şi aplicarea standardelor de calitate
6) nu există diferenţiere de preţuri pentru diverse pentru personalul de deservire din transport.
forme de turism, în special pentru turismul social;
7) personalul de deservire în transportul turistic
rutier, în special taxi, necesită instruiri pentru
îmbunătăţirea calificării;
8) grupurile sanitare pe arterele rutiere de bază ale
ţării sînt insuficiente şi necalitative, iar pe
drumurile de importanţă locală lipsesc.