REZIDUUL FIX

STUDENT: IONITA DIANA ALEXANDRA

 Într-o primă aproximație se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de
hidrogen, H2O. Dar apa în stare pură nu este propice vieții și nici nu se găsește în natură.
Apa în natură conține numeroase substanțe minerale și organice dizolvate sau în suspensie.
Astfel, calitatea apei se determină în funcție de caracteristicile organoleptice, fizice,
chimice, biologice și bacteriologice.
 Totalul solidelor dizolvate (TDS) este o măsurătoare a conținutului combinat al tuturor substanțelor 
anorganice și organice conținute într-un lichid aflat sub formă moleculară, ionizată sau de micro-granule
suspendate (coloidale de sol). În general, definiția operațională este că solidele trebuie să fie suficient de
mici pentru a supraviețui filtrarării printr-un filtru cu pori de 2 micrometri (dimensiunea nominală, sau
mai mici). Totalul solidelor dizolvate [1]sunt de obicei considerate, numai pentru sistemele de apă dulce,
deoarece salinitatea include unii dintre ionii ce constituie definiția totalului solidelor dizolvate. Principala
utilizare a unui TDS este în studiul de calitate al apei pentru pârâuri, râuri și lacuri, deși solidele dizolvate
nu sunt în general considerate ca fiind poluanți primari (de exemplu, nu sunt considerați a fi asociați cu
efecte asupra sănătății), ci sunt utilizați ca o indicație a caracteristicilor estetice ale apei potabile și ca un
indicator de ansamblu a prezenței unei game largi de contaminanți chimici.
• Cele două principale metode de măsurare a totalui solidelor dizolvate sunt: analiza gravimetrică și conductivitatea.[3] Metoda
Gravimetrică este cea mai precisă și implică evaporarea lichidului solvent și măsurarea masei de reziduuri rămase. Această metodă
este în general, cea mai bună, deși este consumatoare de timp. Dacă săruri anorganice sunt predominante în totalul solidelor dizolvate,
metoda gravimetrică este adecvată.
• Conductivitatea electrică a apei este direct legată de concentrația de solide ionizate dizolvate în apă. Ionii din solidele dizolvate în apa,
dau apei abilitatea de a conduce curentul electric, care poate fi măsurat cu ajutorul unui conductivimetru sau TDS metru. Când sunt
corelate cu măsurători de laborator ale totalului solidelor dizolvate, conductivitatea oferă o valoare aproximativă pentru concentrația
acestora, de obicei cu o precizie de 10%.
• Relația dintre totalul solidelor dizolvate și conductanța specifică a apei subterane poate fi aproximată prin următoarea ecuație:
• TDS = keCE
în care TDS este exprimat în mg/L și CE este conductivitatea electrică în micro-siemens pe centimetru, la 25 °C. Factorul de corelație ke
variază între 0,55 și 0.8.[4]
DETERMINAREA REZIDUULUI FIX

• Reziduul fix reprezinta totalitatea substantelor dizolvate in apa; se exprima inmg/l.Mod de lucru:-
un volum V exact masurat din apa de analizat filtrata aflata intr-un balon cotat, setrece intr-o capsula de platina (sau
cuart, portelan) cu masa cunoscuta si se evaporain baie de apa;
• reziduul ramas se usuca timp de doua ore in etuva la 105-110°
• C, se raceste inexicator si se cantareste; se repeta operatiile pana se aduce la masa constanta; 
• se calculeaza prin diferenta masa de reziduu din capsula si se raporteaza la 1 l de apa. Reziduul mineral sau cenusa
reprezinta cantitatea de saruri minerale, exprimate inmg/l de apa. Se determina prin calcinarea la 600-800°
• C a probei care a servit la determinarea reziduului fix. In aceste conditii substantele de natura organica se descompun
si reziduul va contine numai substante anorganice nevolatile. Silicea este continutul de SiO din apa si se determina
din reziduul fix gravimetric sau printr-o metoda spectrometrica.
VA MULTUMESC!
STUDENT: IONITA DIANA ALEXANDRA